Somnul învinsului

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Somnul învinsului jpeg

Ioan Es. Pop, Unelte de dormit, cu 10 desene de Dumitru Gorzo, Editura Cartea Românească, 2011. 

Aflat la al cincilea volum de poezie şi după o „pauză“ de opt ani, Ioan Es. Pop nu se află deloc într-o postură de invidiat. Primele sale trei cărţi, memorabilele Ieudul fără ieşire (1994), Porcec (1996) şi Pantelimon 113 bis (1999), i-au adus mai toate premiile literare importante şi l-au impus imediat, consolidîndu-i statutul de cel mai important poet debutat după ’90. În anii 2000, i-au apărut trei antologii româneşti (Podul, 2000; Rugăciunea de antracit, 2002; şi No Exit, 2007), cîteva ediţii bilingve, ba chiar şi reeditări, şi tot mai multe traduceri în limbi europene. Privind în urmă, Ioan Es. Pop este, alături de Cristi Popescu, Ion Mureşan şi Angela Marinescu, printre cei mai citiţi/citaţi şi, mai ales, influenţabili poeţi ai ultimelor generaţii, în condiţiile în care Gellu Naum şi M. Ivănescu, de pildă, alţi doi mari redescoperiţi şi cu o cotă critică ridicată şi în creştere în ultimele două decenii, nu au fost urmaţi în poeticile lor de poeţii tineri, decît cu foarte puţine excepţii. S-ar putea spune, aşadar, că, în acest moment, Ioan Es. Pop este un poet de-a dreptul clasicizat, chit că împotriva propriului ideal. Dar asta e, în cel mai bun caz, o fatalitate a valorii. 

Nu este însă prima dată cînd poetul are de înfruntat aşteptări uriaşe. În 2003, volumul Petrecere de pietoni, primul care apărea după triada deja amintită, se deschidea cu un „argument împotrivă“ unde Ioan Es. Pop îşi lua cîteva precauţii: „Scrisul e doar fractură, iar neputinţa de a mă trăi întreg – aproape o compensaţie. Am ajuns la această soluţie, justă şi pentru mine, şi pentru raporturile mele cu alţii, lucrînd pe ascuns asupra unei speranţe pe care o visam mîntuitoare: că scriu ca să-l conving pe Dumnezeu, că-mi amîn sau atenuez astfel moartea. M-am înşelat. A scrie nu oferă mîntuire. În schimb, am trăit mica revelaţie că trebuie să scriu pentru că n-am alte îndemînări; că există o măruntă comunitate de excluşi care supravieţuieşte prin acest fel de iluzie...“ Era în acel contra-manifest şi o încercare de a se detaşa de propriul mit, de a renunţa să mai confere propriului scris o funcţie sacră; altfel spus, era vorba de o eliberare prin recunoaşterea imposibilităţii de a mai crede în forţa şi de a se mai ridica în tăriile revelator-salvatoare ale poeziei de altădată. Poate că, pe undeva, era vorba (şi) despre anxietatea repetiţiei. Scrisul ca obişnuinţă. 

Ca şi acel volum compozit, deşi fără jocurile frivole de limbaj de acolo, Unelte de dormit nu mai este o carte unitară, de aceea tensiunea care o străbate e una resemnată, tonul este mult mai soft, poetul e cumva concesiv & confesiv, mai narativ şi mai explicit, chit că temele (şi abordările) sînt aceleaşi: vina, inadaptarea şi izolarea, damnarea şi nenorocul, răul visceral şi angoasa existenţială, captivitatea în prezent şi confuzia dintre mîine şi ieri, tentaţia autodistrugerii, vizionarismul întunecat şi revelaţiile alcoolului... Toate acestea subsumate, mai mult sau mai puţin, supra-temei somnului din titlu ca alternativă a vieţii şi anticameră a morţii, ca spaţiu incert – de repaus, ascundere şi izolare – între cele două spaime, ca stare de letargie, absenţă şi uitare de sine în vertijul existenţei, precum în poemul de deschidere: „cînd eram mic, visam să fiu şi mai mic. / mai mic decît masa, mai mic decît scaunul, / mai mic decît cizmele mari ale tatălui. / cît un cartof, atîta mă visam. / pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pămînt şi gata, / pînă toamna nu-i mai necăjeau. // mă visam în cuib, printre ei, / dormind cu dulceaţă-n întuneric, / întorcîndu-mă pe-o parte şi pe alta vara / iar apoi căzînd din nou în somn. // şi toamna să mă trezesc tot nedormit / şi tot nespălat ca fraţii mei / şi cînd să dea cu sapa-n noi, să sar deasupra / şi să le strig: nu mai săpaţi, nu mai săpaţi, / căci vin acasă de bunăvoie, / dacă-n primăvară mă puneţi la loc, // şi primăvara să fiu primul pe care / îl aruncă înapoi în cuib / şi tot aşa, să rămîn să dorm mereu, / din cuib în pivniţă şi din pivniţă în cuib, / ani mulţi, neîntors şi uitat“.

Doar că această obsesie a somnului (ea însăşi o temă mai veche) nu unifică ciclurile volumului, iar atmosfera apăsătoare, viziunile, ipostazele şi scenariile terorii, care altădată şocau acum au ajuns previzibile, sună deja familiar, iar tragismul s-a diluat prin repetitivitate. Sound-ul este acelaşi şi trebuie să rămînă recognoscibil, nu asta e problema, ci efectul de ecou resimţit: poemul „om de zi, om de noapte“ este doar o altă variantă a poemului dedublării celor doi Pop în ipostazele nocturn-diurn, intim-social din textul mai vechi „în timp ce pop îşi vîră degetele pe gît“; poemele „cînd am auzit că va trece pe şoseaua noastră“ şi „dumnezeul tramvaiului 40“ reiterează acelaşi scenariu al aşteptării şi rătăcirii perpetue din poemele „năneşti“ sau din „luni de zile, auzind că circulă din nou“, aşa cum „cîntec de leagăn“ reia tema ratării şi ruşinii, a întoarcerii (în)frînte acasă însoţit de „carele-ncărcate cu nimic“, simili-proza „Pînă să ajung în aşezarea asta“ în care la marginea unei văi dintr-un sat îndepărtat există un zid de întuneric care desparte lumea aceasta de Dincolo este înrudită cu povestirea „Între frontiere“ unde la marginea unei gropi din afara oraşului timpul şi spaţiul sînt rarefiate şi se pot vedea scene din trecut sau din viitor... Scenele de vină şi teroare din copilărie revin cu imagini deja ştiute (cum este îngroparea în pămînt a Amintirilor din casa morţilor), apare din nou personajul măcelarului, precum şi al duhovnicului ca pereche a eului alcoolic, iar versuri care acum fac poeme distincte („dorm de două zile. m-am trezit degeaba, / e tot azi“), altădată erau doar finaluri de poeme („[...] numai că mîine iar e azi – dezamăgire / mîine n-o să fie nicicînd mîine“). 

Există şi cîteva schimbări de registru, cum este ciclul „potriviri după alecsandri & co.“, un exerciţiu postmodern al (supra)punerii propriilor viziuni şi obsesii în forme clasice, construind un intertext în negativ, ca să zic aşa, căci peste pastelul lui Alecsandri se aplică stratul unor tonuri mai grele: „din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. / de acum, legat cu lanţuri de un leagăn în ogradă, / pe copil or să tot cadă fulgi cu colţi sticloşi de lup. / va fi trup doar ca să moară cel ce n-a fost nicicînd trup. // iar şezînd în bibliotecă, mult se va mira străinul. / va lăsa deoparte cartea şi va da deoparte vinul. / nu de moarte o să-i pese, ci de veşnicia ei. / va fi doar un fel de mîine încheiat la ora trei. // fiara va intra cu jale, melancolică ţintind / tomurile de pe rafturi, dac-o să mai fie cînd. / vor bea ceaiuri lungi pe prispă, pufăind din ţigaret. / vremea se va toarce moale, timpul va mişca încet. // şi cînd neguri arzătoare se vor prăbuşi alene, / s-or acoperi de carne şi vor aţipi în vene, / unde sîngele-i va duce spre întîiul lor strămoş. / fioros va bate gîndul, sumbri fi-vor şi frumoşi. // lungi troiene călătoare îi vor clătina puţin. / va fi plin de întuneric, iar opaiţul va fi plin“. Acest ciclu numără doar cinci poeme şi oricum rămîne un exerciţiu, nu e o schimbare, o cale de urmat.

Unelte de dormit este o carte cu destule poeme bune şi cu cîteva texte care au mai păstrat din forţa de altădată şi-şi găsesc importanţa (cum este cel final, „cu aceşti ochi, cu care n-am văzut“), doar că, direct spus, nu se ridică la standardele ridicate de Ioan Es. Pop însuşi şi cele mai multe sînt reluări şi autopastişe. Situaţie care repune pe tapet cîteva întrebări (retorice) fundamentale: are scriitorul „voie“ să se repete şi în ce limite? În numele cărui principiu i se poate imputa că nu se reînnoieşte constant şi cel puţin la aceeaşi valoare? (Nu este asta o formă de tiranie?) Care este limita trecerii aprofundării unor teme în redundanţa lor? Cît de inepuizabil poate fi cu adevărat un scriitor şi de ce n-ar fi epuizarea parte din jocul artei, poate chiar cheia ei? Cum o zice Ioan Es. Pop însuşi într-un posibil meta-vers: „poezia este istoria celor învinşi“.

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.