Șocul trecutului
● Various Artists, Future Nuggets Presents Forever Unreleased Vol. 1. Sound of the Unheard*, 2011.
Voci ininteligibile, coruri suave, suspans şi efecte spectrale. Un sintetizator care picură stropi de stranietate într-o compoziţie psihotică. Ritmul e capabil să arunce şamani în transă. Plutim prin aerul deceniului ‘60-’70, după ce tocmai ne-am înghiţit pe nemestecate reţeta prescrisă de controversaţii doctori Albert Hoffmann şi Timothy Leary? Sîntem în burta Submarinului Galben? Sîntem în cerul plin de diamante sclipitoare al lui Lucy? Sîntem pe insula lui Huxley? Nu. Sîntem chiar în 2011, la un deceniu distanţă de anul misiunii lui Hal 9000. Simon Reynolds îşi lansează o carte aptă să ne descifreze gesturile disperate şi vocaţia de arheologi ai timpului. Retromania. Ghost Box Music, label-ul britanic independent aflat printre motivele care l-au împins pe Reynolds să nască o teorie, îşi propagă numele în mediul virtual, cu o viteză impresionantă. Facebook-ul e plin de hauntologi de ocazie. Disfuncţionalul Ariel Pink devine star pop. Tîrgurile de vintage-uri sînt mai dese şi mai populate decît cele de brînză sibiană. Băieţii şi fetele de la periferie poartă Wayfarer contrafăcuţi. Iar noi toţi ne aruncăm mai goi ca niciodată în trecut pentru că el a fost cîndva viitorul, în vremurile acelea în care lumea încă putea să vadă dincolo de orizonturile prezentului. Mulţumim domnilor Clarke, Kubrick şi Toffler!
„Future Nuggets e de acum gazda oficială a obscurităţilor muzicale locale, a proiectelor ultraefemere, a genurilor greu încadrabile şi a sunetelor cu istorie psihedelică. Un loc predestinat no name-urilor sau viitorilor mari anonimi“ – spune fundalul roşu al unui flyer. Future Nuggets e numele acestui loc, iar creaturile care îl populează se numesc Anahoreţii şi Australopitecus Oltensis. Sau Steaua de Mare. Sau Ing. Coman. Sau Concentration Band. Sau Mănăstirea Comana. Sau Porno Bob Underground. Etc. Lipseşte, totuşi, ceva din acel text pus între ghilimele. Această societate secretă mai are un nume: nostalgia. Chiar dacă acesta se vede nevoit să stea aşezat lîngă „future“.
Cu „După ce au plecat pescăruşii“, Steaua de Mare trece Marea Neagră pentru a ancora în preistorica psihedelie a spaţiului în care timpul se scurge cu viteza haşişului şi pe ritmul legănat al cămilei. Orient, miere turcească, vară marocană şi o vioară care, pe lîngă a-i adăuga melodramă, face cîntecul să se mişte şi mai lent. Dacă filmele cu James Bond ar fi fost regizate de vreun Natuk Baytan, aceasta ar fi fost coloana sonoră. Pe „Steaua de Mare“, maneaua e stea. Ritmul e pervertit, dansatorii sînt posedaţi cîteodată de monstrul papaver somniferum. Apoi, trezirea: darbuka unui oarecare Anatol îşi croieşte, în crescendo, drum printre elucubraţiile cosmo-comice ale unui sintetizator. O repriză brutală de garage rock („Sonic Doom“) taie curgerea cvasisomnolentă a compilaţiei, pentru ca Porno Bob Underground („Mellow Fellow“) să o închidă cu visul unei lumi în care David Bowie şi Syd Barrett sînt cele două feţe ale unui unic personaj.
*Compilaţia Future Nuggets Presents Forever Unreleased Vol. 1. Sound of the Unheard poate fi ascultată integral pe soundcloud.com/future-nuggets/sets/forever-unreleased-vol-1. Dacă vreţi mai mult de atît, navigaţi către futurenuggets.tumblr.com.
Paul Breazu este jurnalist.
