Dimensiunea sexy
● Koop, Coup de Grâce 1997-2007, Diesel Music AB, 2011.
Unii susţin că sexul şi muzica merg mînă în mînă. Alţii – că nicidecum, că emisiile feromonale nu fac decît să vîndă muzică goală, ori să încerce să-ţi ia gîndul de la cea bună. Ca de obicei, dau tuturor dreptate, dar am cîteva precizări de făcut.
În primul rînd, găsesc că dansul e terenul comun, activitatea în care cele două preocupări – prima senzorială şi cealaltă cerebrală (sau invers?) – îşi dau mîna. Probabil antropologii ar putea să mă ajute cu lămuriri în ce priveşte relaţia dintre ritualuri de împerechere, dans şi muzici etno-tradiţionale, de exemplu hora noastră din străbuni (şi varianta ei sexy, periniţa). Cert e că legături există. Venind mai încoace, legăturile sînt tot mai evidente în variantele moderne, urbane ale muzicii „populare“ „eliberate“, pînă într-acolo încît numeroase videoclipuri, cît se poate de oficiale, au o expresivitate la limita soft-pornografiei, ori (dacă mă gîndesc la isprava celor de la Rammstein) chiar dincolo de ea. Folk-ul şi epoca hippie au redefinit poziţia umanităţii şi a muzicii faţă de, în termeni inchizitoriali, „blestemul sexului“. Manelele s-au impus nu doar prin versurile „bazate pe fapte adevărate“, ci şi prin pulsul sonor al ritmului hipnotic, pentru mintea neprotejată, care incită la dans lasciv. Hip-hop-ul pare să renunţe la denunţuri socio-politice şi, printr-o perversă încolăcire cu soul şi R’n’B, a apucat şi el pe o cale promiscuă. Cluburile de dans moderne au realizat că publicul nu le trece pragul ca să vorbească, să asculte şi să vadă, ci ca să pipăie, să miroase şi să guste. De rock nu mai vorbesc, doar acolo s-a inventat sintagma sex, drugs and rock’n’roll, deşi în vremuri recente au apărut unele subgenuri oculte ce propovăduiesc ascetismul şi abstinenţa. Cu cît ne apropiem mai mult de muzicile cerebrale, dansul tinde să iasă din schemă şi, odată cu el, şi conotaţiile sexy. Atitudinile tind să devină tot mai prefreudiene (se zice că Wagner e de vină), deşi, zău, există suficientă muzică clasică senzuală. La urma urmei, de la Offenbach avem Can Can-ul. În fine, ideea de la care pornisem era că, în ciuda a ceea ce ar putea dicta intuiţia, există şi jazz sexy. O demonstrează suedezii Koop cu ajutorul best of-ului Coup de Grâce, care poate e cam prematur după doar trei albume, dar adună la un loc ceea ce contează din cariera grupului. Koop este de fapt un cuplu de samplişti (Magnus Zingmark şi Oscar Simonsson) care propun un jazz subţire instrumental, dar foarte atractiv prin sound-ul sexy asigurat de contribuţiile vocale ale invitatelor Ane Brun şi Yukimi Nagano, care, pe lîngă propriile cariere solo, sînt frecvente colaboratoare ale scenei trip hop britanice. Ziceam că jazzul e cam subţire aici, şi cu asta vreau să zic că membrii Koop nu cîntă propriu-zis muzică, ci o alcătuiesc din eşantioane standard mărunte, dar suficient de mărunte şi bine legate între ele încît să nu realizezi că e un colaj pînă nu-ţi spune cineva. Koop reuşesc să lase impresia că cineva chiar cîntă la instrumente, evitînd obiceiul prost al colatorilor de a aglomera piesele cu straturi multiple de decupaje şi efecte electronice care distrag de la obiectivul materialului. Suedezii lasă în partea instrumentală strictul necesar şi mută accentul pe vocile feminine calde, pliate pe structuri simple, dar deloc monotone şi foarte catchy. Koop identifică şi exploatează cu clasă dimensiunea sexy a jazzului care nu e de ieri, de azi, ci din vremea divelor cu ţigarete lungi şi voci catifelate, cîntînd în lumină slabă şi acompaniate de cîţiva instrumentişti ursuzi lăsaţi ceva mai în umbră.
Şi pentru că lucruri sexy se întîmplă şi pe plaje, avem şi cîteva piese văratice, însorite, cu fundal de bossa nova şi percuţie de cîntat în (şi la) bermude. Şi pentru că era inevitabil, albumul are şi ceva trip hop, care e doar la un pas distanţă de ceea ce înţeleg Koop prin jazz. Surprinzător, nimic din toate acestea nu pare să se afle într-o asociere forţată, deşi materialul are eterogenitatea specifică oricărui best of.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.
