Unde ești acasă: înăuntru sau afară?

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Întrebare fără vîrstă şi geografie, potrivit temperamentului, istoriei, eredităţii, mediului, tuturor celor care-ţi compun firea şi-ţi determină destinul. 

N-o să fac tocmai cititorilor Dilemei vechi teoria chibritului privind deosebirile dintre seminţiile de păstori şi cele de navigatori, dintre sedentari şi nomazi, dintre Nord şi Sud, firile de munte faţă de cele de cîmpie ori deşert. Dintre cultivatorii de cereale şi crescătorii de vite. Sau dintre băutorii de bere şi cei de vin, faţă de dăruiţii tăriilor alcoolice. Cît pot fi de atraşi podgoreanul sau apicultorul de mirajul oceanului şi cît să-şi viseze marinarul sau beduinii o livadă aromitoare, plină de stupi şi bortilită de cîrtiţe?! Dar la toate astea m-am gîndit mereu, atunci cînd mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorinţă de-a ieşi din ţară, legîndu-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de cîţi prieteni condamnată!) de esenţa ruralităţii noastre, de ancestrala „legătură a românului cu pămîntul, lanurile şi pădurea“ ş.a.m.d. Am avut profesori, colegi, rude şi prieteni care trăiau 11 luni pe an numai cu gîndul la paşaportul care să-i ducă de revelion măcar la Varşovia, Dresda, Sofia, de nu la Paris. În cei trei ani pierduţi ca traducător dactilograf la „ICE Mecanoexportimport“ (i.e. „stagiul obligatoriu în producţie“) aveam să văd cîteva cazuri dureros de exemplare pentru ce va să zică obsesia străinătăţii, magia plecării, psihoza alienantă a ieşirii din ţară. Specialişti desăvîrşiţi, multilingvi, oameni cu două, trei facultăţi, ajunşi literalmente nevropaţi din pricina „neieşirii vizei“, a vreunei anonime ucigaşe ori a „întoarcerii de la scara avionului“. M-au lecuit pe vecie, îmi ziceam eu, de obsesia magicului Afară. Vizuina şi ograda, punctate cînd şi cînd de-o banală drumeţie carpatină, îmi erau cît se poate de dulce suficiente. Cînd îmi vedea indiferenţa la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puţin cîteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizîndu-mă că „lumea este atîta cît o vezi“ şi că „puţin călătoreşti, puţin cunoşti“. El m-a avertizat cel dintîi că, odată intrat la idee, adică odată ieşit, te îmbolnăveşti fără leac. Pe atunci, însă, am rîs copios de ceea ce consideram a fi un moft, un chiriţism. Unul înduioşător, de înţeles la o adică, dar nu mai puţin meprizabil. Şi cum oare să-i fi înţeles tocmai eu pe unii profesori de franceză care ascultau numai Radio France, făceau pe dracu-n patru să pună mîna pe-un Truffaut ori pe casetele cu Apostrophes-urile lui Pivot, oameni care şi-ar fi tăiat un deget pentru un abonament la Paris Match, făcînd săptămînal drumuri „pe Iorga“, la paşapoarte, ca la Mecca, doar-doar or mai ajunge cîteva zile pe malurile Senei, la FNAC şi „marché aux puces“. Prin 1987, cînd m-am hotărît şi eu să fac demersuri pentru o plecare (cei năpăstuiţi de asiduităţile cu pricina au fost Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi D.R. Popescu) a fost exclusiv din sfinte raţiuni paterne. Îmi găsisem fiica (era prin clasa a IV-a), venită de la şcoală, întinsă pe pat ca-ntr-un exerciţiu de yoga, inspirînd evlavios aroma unui ambalaj de ciocolată... primit cadou! Conţinutul îl mîncase „milostivul“ coleg de bancă, fiu de „oameni cu posibilităţi“ (sinucis între timp). Atunci am luat foc şi uite-aşa, la 34 de ani, am acceptat şi eu că ar fi bine să ies măcar pînă la Belgrad, să-mi pot blagoslovi copilul cu un Nestlé, un Finetti, un Suchard, ceva. (N-a fost să fie pînă-n 1990, cînd, exact din Belgrad, am venit acasă cu un gentoi de vreo zece kg bucşit numai cu dulciuri.) 

Nu ştiu ce blesteme plătesc, fapt e că la aproape şaizeci de ani am dat rău în damblaua plecărilor. E ca una dintre acele frenezii maniacale de andropauză, care te fac să aspiri pe nemestecate şi negîndite orice risc. Numai ce ne-am întors de-o săptămînă din Belgia şi Olanda, că deja vorbim de-o Londră sau Barcelonă pentru vara viitoare, de-un revelion budapestan, de-o Irlandă (prea scumpă, ca, de altfel, Scoţia şi Croaţia) ori măcar de-un Nesebar, un Veliko Tîrnovo, că tot îmi face ritmic poftă Vintilă Mihăilescu, povestindu-şi dilematic suavele îndulciri levantine. Din 1990 încoace, am tot umblat, ce-i drept, pe-Afară, dar niciodată cu patimă, în transă, cu sentimente ultimative. Eurocentric şi balcanofil, anti-exotism, non-asiatic şi anti-ocean, credeam doar că am dobîndit, în fine, încă una dintre minimele cerinţe de igienă mentală ale intelectualului care se respectă. Şi pe care generaţia lui Maiorescu, de pildă, o slujea nesmintit, mergînd vara şi iarna la Biarritz şi la conac, la Roma, Viena sau Paris şi apoi la moşie. La început, n-a fost decît simpla dorinţă de-a bifa chestiile. Ajungeam şi noi pe unde ne tot povestiseră prietenii. Cu timpul, agenda turistică a lăsat locul jurnalului de idei. N-am mai străbătut îmbătaţi de miasme pieţele de peşte şi brînzeturi, ci am început colindul marilor galerii de artă. Pentru ca, după bucşirea vizual-mentală, să dăm frîu liber celei mai febril-fermecătoare manii de cuplu pe care o slujim, Tania şi cu mine, de aproape patru decenii. Sociometrie, aşa-i zicem noi maniei de-a face speculaţii la nesfîrşit pe seama fizionomiilor întîlnite, a întîmplărilor şi contextelor de tot felul. Cred că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ţi petreci dimineţile pe Corso şi serile pe faleză, să cutreieri parcurile şi muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuţa de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbîndu-te din vitrină-n vitrină – totul cu privirea aţintită la ceilalţi, trăgînd cu urechea la şoaptele trecătorilor, ascultîndu-le tocmeala cu negustorii şi făcînd infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparîndu-le specificul etnic, vigoarea tradiţiilor, prejudecăţile, complexele de superioritate sau inferioritate ş.a.m.d. 

Prin aceste mici şedinţe de extaz domestic ne-am vindecat de idealizarea străinătăţii, risc inconturnabil pentru neofiţii în materie. Am văzut bine mersi că există şi Dincolo meschinărie şi xenofobie, pungăşie, cinism, făţărnicie, clientelism, corupţie şi mafiotism, ne-am simţit trataţi ca slugile, deşi plăteam aceleaşi preţuri cu localnicii, pe scurt, ne-am înţeles mai bine deopotrivă atuurile şi carenţele. Niciodată nu am blamat ceauşismul mai direct, mai epidermic şi mai sufleteşte ca-n faţa automatelor pentru bilete, a bancomatelor, a opulenţei din supermarché-uri şi a tot ce ne exfolia sadic ignoranţa estică. Acum, bunăoară, pe cît m-a încîntat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral şi spirit civic), pe atîta m-a contrariat mîrlănia flamandă. La Florenţa, măcar, trufia locală se manifesta net, cavalereşte: cu toţii eram nişte pigmei pe lîngă chelnerii şi negustorii cu alură de principe. La Bruges, însă, cînd eşti întrebat cu seacă încruntare „Vous êtes russes?“, cînd eşti busculat de un localnic numai fiindcă ai căscat gura la o vitrină şi el n-a avut loc de tine, iar argintarul refuză sastisit să-ţi arate un amărît de pandantiv, convins că „n-ai tu moacă de el“ – apoi adio fantasme! 

Dar tot nu v-am spus cum se leagă toate astea de Zen-ul lui Cărtărescu, aşa cum promiteam în articolul de joia trecută. Da’ ce, dau turcii?!

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.