La marginea lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
La marginea lumii jpeg

Un festival cu o temă laxă are avantajul unei deschideri conceptuale extrem de generoase. După ce, timp de cîţiva ani, Festivalul Malta de la Poznan (Polonia) şi-a căutat o identitate structurantă, a recurs la construcţia tematică, prin care mai multe formule performative – dans, spectacole în aer liber, concerte, montări site-specific – îşi găsesc un context specific de comunicare. 

Singura problemă a festivalului este că spectacolele autohtone selectate nu sînt reprezentative pentru fenomenul teatral polonez, ceea ce le plasează într-un decalaj de valoare faţă de cele invitate din străinătate. Anul acesta, tema festivalului, desfăşurat în perioada 4-9 iulie, a fost „Excluderea“. 

Corpul eruptiv 

Doi performeri pun întrebări. Spectacolul lui Jan Fabre – Prometheus Landscape II – începe interogînd: Cine este eroul contemporan? Un luptător fanatic, un filozof ascet, un om obişnuit, o construcţie mentală, un pol de putere terorizantă, un revoltat, un creator de sistem sfărîmat, un nimeni? În spatele celor doi performeri, la distanţă egală de fiecare dintre ei, un corp masiv şi inert stă, legat, pe un scaun. Este exemplificarea antitetică a imaginarului eroului. După ce tirul de întrebări se opreşte, cortina se ridică. Un spaţiu slab luminat, ca o peşteră pe ai cărei pereţi zac corpuri reduse la tăcere, devine teritoriul bombardamentului impulsurilor, al sexualităţii explozive, al senzorialului brut şi poetic. Fabre creează un cîmp corporal agonic, în care fiecare senzaţie – panică, durere excesivă, eliberare, încleştare, apropiere – este explorată în toată fizicalitatea ei. Spectacolul ca un spaţiu al eroziunii intimităţii şi trăirii coşmareşti. 

Totul e un „imens nimic“, supravegheat de corpul suspendat al lui Prometeu. Nimic din ceea ce pare capabil să se salveze nu-şi găseşte locul în celula somnambulică imaginată de Fabre.

 În Prometheus Landscape II, Jan Fabre ordonează dezordinea. Radicalizează corpul anarhic şi-l transformă în principal motor de acţiune. Lumea e o imensă găleată de nisip care pulverizează materia vie. Scena devine un tărîm apocaliptic, o cursă de oameni-şoareci care se ascund şi mişună convulsiv. Corpurile tresar electrocutate. Sînt acţionate de forţe eruptive din afara lor. Sînt stinse cu extinctoare ca şi cum ar fi incendii distructive. Jetul de fum este asemeni unei bombe care doboară corpul. Îl face să-şi înghită propriile mişcări, să se dezlănţuie furibund, pentru ca, în secunda următoare, să-l pună la pămînt. Tema centrală a spectacolelor lui Jan Fabre – expulzarea lent-violentă a lumii în moarte – este structurată aici la nivelul încordării fizice dintre prezenţa corpului delirant şi prezenţa corpului amorţit – două stadii ale distrugerii şi renaşterii. 

Fabre studiază creşterea şi descreşterea corpului, natura lui maleabilă, transformările lui sub influenţa unor materii cu care intră în contact. Nisipul aruncat peste el îi modifică volumul şi-l face să se dilate. Mişcările devin din ce în ce mai lichide şi imponderabile. Jetul de fum îi dă trupului o anumită transparenţă şi creşte ritmul sacadat al gesturilor, care par să se desprindă de corpul-sursă. Între mişcarea-efect şi corpul-cauză se instituie o ruptură de declanşare, care presupune un spaţiu gol, o suspensie în ordinea intenţională a producerii gesturilor. Prometheus Landscape II devine astfel o cercetare performativă a corpului permeabil. 

Cînd vîrstnicii se cîntă 

End of the Road, creat de Young@Heart (grup fondat în 1982 în Northampton), este un performance-concert, gîndit ca un fel de jam-session. Persoane cu vîrsta medie 70 de ani interpretează cîntece celebre ale anilor ’70-’80, acompaniaţi de un pianist, într-un spaţiu conceput ca un bar, care devine carcasa unui timp sonorizat. Fiecare personaj creat este individualizat printr-un detaliu vestimentar – pelerină mov, pălărie cu voal, smoking – sau printr-un gest – mîngîierea obsesivă a unei păpuşi. 

Valoarea lui End of the Road stă în statutul de împuternicire pe care îl conferă celor aparent inutilizabili de la o vîrstă încolo, aşezaţi la marginea eficienţei competitive. Rolul spectacolului este unul de document performativ, care stabilizează receptarea funcţiei vitale a vîrstnicilor în orice societate. Tocmai de aceea dimensiunea lui politică, de spectacol-cadru pentru cei slab reprezentaţi, este atît de importantă End of the Road este o arhivă de poveşti-song-uri, care localizează apartenenţa la o vîrstă deschisă şi care reuşesc, prin mobilizarea şi propulsarea acestei vîrste, să capete vizibilitate. Vîrstnicii devin comunicatori de identitate a unei lumi, intermediatori de evenimente majore, naratori care coabitează cu un spirit al vremii şi autori colectivi ai unui mod de existenţă. Ei recitesc, tandru-nostalgic, trecerea care îi separă, apropiindu-i totodată, prin povestea împărtăşită, de noi. Vîrstnicii sînt mărturii în mişcare. Sînt voci care narează ceea ce au ascultat cîndva. A asculta devine acţiunea-pilon în spectacol. Poveştile vîrstnicilor transcend localizările ferm delimitate şi ajung să fie „adăposturi“ pentru un conţinut de viaţă care ne conectează la o moştenire de sensuri atemporale. Productivitatea lor simbolică, capacitatea de a se autoreprezenta şi de a reprezenta un sistem de relaţii le conferă un spaţiu de afirmare.

End of the Road este un spectacol de resurecţie a unui timp care devine palpabil prin cei care îl re-construiesc, legitimîndu-se astfel ca purtători de cuvînt simbolic ai unei vîrste. Actorii-cîntăreţi devin performeri sociali care, prin valoarea gestului lor politic, se autoreprezintă. 

Film din piele arsă 

Kornél Mundruczó, regizor de teatru şi film, născut la Budapesta în 1975, spectacularizează cruzimea lumii în care trăim şi transformă existenţa într-un circ al terorii. În It Is Hard To Be A God (inspirat din fraţii Strugatsky), violenţa sub-uman de umană naşte creiere care fac din fiecare gest un act monstruos de întemeiere a răului. Lumea există ca să fie filmată în toată digestia de cruzime de care e capabilă. În două camioane pline de blugi şi cauciucuri, corpurile unor femei traficate sînt filmate de un regizor de filme porno isteric, asistat de alţi cîţiva prieteni. Spaţiul devine un abator în care pielea este arsă, carnea e jupuită pînă cînd nu mai rămîne din ea decît o rană deschisă care doare la fiecare atingere. Mundruczó înveleşte brutalitatea într-un musical cinic, alternînd contraste situaţionale radicale – patroana-peşte a bordelului-camion cîntă, acompaniată, Mamy Blue, în timp ce fetele, lovite şi bătute, se ridică brusc şi dansează. Trăim într-un show al exceselor, care neutralizează carapacea violentă a suportabilităţii umilinţelor. La fel ca în Tender Son, filmul care face parte din „Frankenstein Project“, conceput de Mundruczó, umilirea corpului slab devine cu atît mai traumatizantă cu cît camera îi înregistrează forţa de distrugere. 

Regizorul transferă structura de rol victimă-călău în intimitatea actului de a privi. Spectatorii care privesc fără să acţioneze, care îşi asumă statutul de observatori fideli ai macro-spectacolului dezintegrant, sînt complicii execuţiei violenţelor. Ei devin, prin partajarea supunerii, victime ucise şi ucigaşe ale sistemului. Cine este deasupra lor?

Mihaela Michailov este critic de teatru şi dramaturg.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.