Etalonul Brâncuși

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Etalonul Brâncuși jpeg

Brâncuşi – Serra, iată o întîlnire neaşteptată, dar nu lipsită de motivaţii şi interes, propusă de Fundaţia Beyeler de lîngă Basel, Elveţia. Cele 40 de opere ale lui Brâncuşi expuse împreună cu 10 lucrări din diferite perioade ale sculptorului american creează un dialog în timp între doi artişti ancoraţi în universuri diferite, dar care au în comun, dincolo de ideea de serialitate, căutările în redefinirea spaţiului propusă de creaţiile lor respective. 

Oricît de îndepărtaţi ca orizont şi ca stil, între cei doi artişti există punţi şi paralele posibile, ba chiar şi un raport de influenţă directă, după cum mărturiseşte artistul american: „În perioada cît am stat la Paris (1964-1965 – n.m., P.R.), nu făcusem încă nici o sculptură, dar, timp de o lună, am mers aproape în fiecare zi la atelierul lui Brâncuşi pentru a desena. Opera lui mi se pare un catalog de posibilităţi artistice“. După întîlnirea cu opera lui Brâncuşi, Richard Serra alege definitiv sculptura ca mod de expresie artistică. 

Richard Serra (născut la San Francisco, 1939), considerat drept minimalist (în cadrul mai larg al tendinţei abstracţioniste din sculptură), este cunoscut mai ales pentru seria denumită Props – sculpturi din oţel compuse prin asamblarea de platouri, rulouri, suprafeţe rectangulare, ţevi susţinute de tije de plumb. Elansate şi epurate, lucrările lui propun noi jocuri de echilibre între volume şi suprafeţe şi trasează perspective inedite în spaţiul ocupat de opere. Catalogul de posibilităţi artistice detectat de artistul american în opera lui Brâncuşi nu este străin de propriile lui căutări inaugurate în anii ’60, purtate atît în domeniul formelor, cît şi al gestului creator. Aşa, de exemplu, Splashing, 1968, este o formă rezultată din coagularea unei mase de plumb topit, fără altă intervenţie decît gestul energic al mîinii artistului lansînd materia incandescentă. Ceea ce rezultă nu poate fi catalogat nici ca pictură, nici ca sculptură, operă aleatorie, ieşită din gestul spontan al artistului, aflat în proximitatea dicteului automat al suprarealiştilor sau al acţiunii dripping inaugurate de Jackson Pollock. Richard Serra a realizat mai multe video care surprind chiar actul creaţiei, ceea ce relativizează caracterul spontan al acesteia, absolutizînd doar gestul artistului, efemer şi irepetabil. Altă preocupare majoră a artistului american, inspirată de demersul lui Brâncuşi, este redefinirea spaţiului prin propriile lucrări, printr-un fel de scandare după ritmul impus de noile raporturi de forţă stabilite între opere şi locul în care acestea sînt plasate. Formele imaginate de Serra aprofundează programul său estetic, ele părăsesc orice referinţă la figurativ şi elimină raportarea operei la soclu, în felul sintetic practicat de Brâncuşi. Richard Serra construieşte o serie de lucrări mari, din plumb şi apoi din oţel, capabile să stea pe sol datorită propriei lor greutăţi. Ele sînt astfel concepute încît, invers decît la Brâncuşi, să nu mai poată fi accesibile văzului în întregime dintr-odată; privitorul se află în inima operei, confruntat cu „textura“ intimă a sculpturii, care poate avea aparenţa unui zid masiv de metal, precum Fernando Pessoa, o placă de 9 metri lungime şi cîntărind 40 de tone, prezentă în expoziţia de la Basel, sau pe aceea a unui val de magmă îngheţat, transpus în plan orizontal, închizînd privitorul într-un labirint ondulat, îndelung polisat.  

* * *

Aşa cum a fost concepută, expoziţia eliberează ideea de transmitere de la un artist la altul: transmitere-asimilare-respingere-singularizare, un proces invizibil pe parcursul căruia se construieşte o operă de o incontestabilă originalitate. Ajuns la Paris în anul 1904, Brâncuşi a lucrat o vreme – cum se ştie – pe lîngă Rodin, de care s-a despărţit decis să-şi găsească propriul drum în artă. Opera lui Brâncuşi este adesea apropiată de manifestările unor civilizaţii vechi, asimilate domeniului artistic, în ciuda faptului că obiectele respective au o destinaţie utilitară, ritualică sau magică, fie că e vorba de tratamentul lemnului în regiunea sa natală, de arta Cicladelor sau de obiectele ritualice ce constituie corpusul a ceea ce este desemnat sub sintagma „artă neagră“. Brâncuşi se situează însă în centrul modernităţii, iar atelierul în care artistul oficia înconjurat de creaţiile şi de „creaturile“ sale a constituit, timp de mai multe decenii, unul dintre centrele de iradiere din galaxia artei moderne. Dintre contemporani, artistul de care Brâncuşi e cel mai legat este Marcel Duchamp care, din 1913 şi pînă la moartea sculptorului, survenită în 1957, a fost agentul acestuia în America, ocupîndu-se – lucru rar între doi artişti – de expoziţiile şi de vînzările de opere. Între cei doi circulau idei, influenţe, exista chiar un fel de complicitate pe care unii au fost tentaţi să o citească aproape ca pe o relaţie homosexuală, în orice caz, ambiguă; Brâncuşi îi spunea lui Marcel, în scrisori, Maurice (scris şi Morice, iar uneori fără majusculă), un apelativ adoptat la modul ludic pentru orice persoană demnă de afecţiune sau încredere, o comunitate fictivă în care erau uneori admise şi femei. Din această perspectivă, una dintre operele emblematice ale lui Duchamp poate fi interpretată într-un raport de proximitate cu formele imaginate de Brâncuşi. Este vorba de faimosul obiect ce poartă în loc de semnătură şi titlu: R. Mutt 1917. Opera a intrat în istorie drept Fontaine, dar înfăţişează un urinoar. Marcel Duchamp, cu gustul lui pentru jocurile de cuvinte şi enigme de tot felul, ne pune în faţa unei erezii estetice care, în timp, a acumulat şi statutul de şaradă textual-vizuală fără cuvinte. 

Aici urinoar are dublu sens, dublă lectură: obiectul care receptează, dar şi organul care emite. Pe primul îl avem în faţa ochilor. Duchamp nu pronunţă cuvîntul, nu-l scrie, dar ni-l arată – obiectul în cauză este în mod spontan desemnat: urinoar. Asta e lectura imediată. Lectura pasivă a unui obiect pasiv. Poziţia în care e prezentat, invers decît cea normală, începe să creeze multiplicarea lecturilor. Astfel aşezat, obiectul poate fi asociat cu un tors de bărbat. Duchamp cunoştea bine operele lui Brâncuşi, care a început seria Tors-urilor încă din 1909, cel mai reprezentativ pentru această paralelă fiind Torse de jeune homme, din 1917, chiar anul fabricării obiectului lui Duchamp. 

De altfel, încă din 1918, revista Mercure de France preciza, fără să semnaleze sursa din care deţine informaţia, că această operă semnată R. Mutt şi trimisă la Salonul Independenţilor din New York s-ar fi chemat Le Bouddha de la salle de bain. Adăgînd: „...nu s-a observat că această curbură a bazinelor sau a fîntînilor de felul celei pe care D. Richard Mutt voia să o expună la Salonul Independenţilor din New York prezintă forma unui Buddha aşezat“. 

Ajungem la a doua lectură posibilă. Urinoar (de acum cuvîntul s-a asociat cu obiectul) poate fi numit şi organul care emite: în prelungirea orificiului care ne priveşte ca un ochi de ciclop putem întregi organul emitent, sexul bărbătesc ca un tub de carne. Un monstru din familia gargouilles pe care se scurge apa de ploaie escamotat privirii. În paralel, Tors-ul lui Brâncuşi joacă şi el pe ambiguitatea ascuns-aparent: chiar dacă silueta de bărbat e formată din întretăierea netă a trei planuri, fără nici un alt accident morfologic, întregul Tors este o glorioasă ipostaziere a organului nenumit. La ambii artişti, mai subtil decît la Magritte, cuvintele se impun fără ca ele să fie scrise, iar seriile dual-antinomice vizibil-invizibil, sus-jos, concret-abstract, grav-ludic se multiplică şi ele.

Ar mai exista şi a treia lectură a acestui obiect, complet în acord cu provocările artei avangardiste din 1917. Tot activă. Obiectul în chestiune, fîntîna-urinoar, ar putea în orice moment să urineze pe bombeurile privitorilor. E chiar de mirare că nu a fost imaginat un asemenea happening. Sau ar putea la fel de bine, în perfectă coerenţă semantică cu accepţiunile cuvîntului fîntînă – izvor de apă, izvor al vieţii –, să-şi proiecteze conţinutul seminal. Sămînţa acestui agregat ar fi în mod necesar rece, ducîndu-ne cu gîndul la scenele de sabat din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, unde unele femei ar fi fost fecundate de sămînţa rece a Diavolului – conform declaraţiilor smulse de anchetatorii Bisericii. Rece – intrăm în regnul maşinilor, La Mariée... şi imersiunea în complicata reţea de tuburi şi maşini, mai nou chiar de reţele care asaltează şi invadează viul. Ca şi cum toate aceste obiecte, maşini, maşinării, reţele şi-ar fi promulgat propria declaraţie de independenţă. 

Duchamp era un „dandy cinic“ care, contrar tuturor sau majorităţii artiştilor din epoca sa, voia să creeze impresia că spune mult mai puţin decît se crede, în conformitate cu programul său estetic rezumat de sintagma Beauté d’indifférence.  

* * *

Expoziţia de la Basel se deschide cu Sărutul lui Brâncuşi, prezentat în patru variante care acoperă trei decenii de căutări, perioada anilor 1907, 1908-1938. Ca şi în cazul altor serii reprezentate în expoziţie, capetele ovale, păsările, peştii, Brâncuşi va lucra la eliminarea progresivă a detaliilor figurative. Operele sale dau o stranie senzaţie de imaterialitate, în ciuda numelor concrete generice: Pasăre (în diferite variante), Peşte, Ţestoasa, Adam şi Eva, Cap de copil, Muză etc. Brâncuşi voia ca operele sale să nu pară făcute de mînă de om, ele sînt fragmente de materie puse ca nişte oglinzi în faţa lumii. În plin secol XX, dominat pe plan estetic de derizoriu, incompletitudine, de fragment şi insignifiant, pînă la „dezordinea scatologică“ din arta contemporană, el este un căutător de esenţe. De aceea, asemenea unui Janus bifrons, Brâncuşi are acest statut ambivalent care-l singularizează în istoria artei: pe de o parte, aparţine modernităţii, fiind chiar unul dintre iniţiatorii ei; pe de altă parte, el se prezintă ca un artist atemporal.

Petre Răileanu este jurnalist la RFI.

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.