Comédii de București

Publicat în Dilema Veche nr. 387 din 14 - 20 iulie 2011
Comédii de București jpeg

● Florin Iaru, Fraier de Bucureşti, Editura Polirom, 2011.  

Revistele glossy româneşti au folosit, pînă acum, destul de timid avantajele ficţiunii, dar rezultatele au fost, în unele cazuri, remarcabile. Playboy a fost, spre exemplu, prima revistă glossy de la noi care a publicat proză scurtă. După cîteva traduceri (din Updike, Vonnegut, Márquez, Bradbury şi alţii clasici moderni) au început să apară şi autori români, în general nouăzecişti, printre care chiar nume mari, precum Răzvan Petrescu. Modelul a fost preluat, dar în cheie satirică/memorialistă, şi de cvasiomofona Plai cu boi. La începutul anilor 2000, Elle a publicat în fiecare lună, timp de mai bine de un an, cîte o povestire de Mircea Cărtărescu, pe care ulterior scriitorul le-a adunat între copertele volumului De ce iubim femeile (2004), o carte în continuare neegalată şi, cred, de neegalat ca vînzări în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, situaţie care a demitizat o dată în plus ideea că o carte bună nu va fi niciodată (şi) un succes comercial. Tabu e o altă revistă glossy care, la un moment dat, a publicat în fiecare număr cîte o proză scurtă semnată de un scriitor tînăr, iar Esquire a inventat conceptul de „povestire în 89 de cuvinte“, concentrate literare care mai pot fi citite şi astăzi. Între timp, Florin Piersic jr. şi-a adunat în volumul opere cumplite (2009) schiţele apărute iniţial tot în reviste glossy (Eva, Max, ghidul 24 Fun), iar Mircea Cărtărescu a mai scos un volum de povestiri publicat, parţial, în foileton, în ghidul 7 seri – e vorba de Frumoasele străine (2010). Fac o paranteză pentru a remarca faptul că un alt mare succes literar al ultimilor ani, deopotrivă de critică şi de public – romanul Medgidia, oraşul de apoi (2009) al lui Cristian Teodorescu – a apărut fragmentar, sub forma unor schiţe-povestiri, tot într-o publicaţie periodică, dar nu într-una glossy. Toate aceste exemple, dar şi altele m-au făcut să spun cîndva că ar fi minunat dacă acest trend al scriitorilor care scriu ficţiune pentru un public anume şi/sau după dimensiunea (redusă) cerută de format, într-o vreme în care revistele literare s-au retras într-o nişă insignifiantă publicistic, iar vînzările prozei (scurte) autohtone, cu excepţiile de rigoare, sînt foarte mici, ar putea duce la o revitalizare a genului scurt. Spuneam chiar că ar fi interesant de văzut dacă şi care vor fi mutaţiile scrisului însuşi sub influenţa formatului glossy, comercial şi relativ restrictiv tematic, stilistic, formal. Acum însă, dat fiind situaţia presei, mă gîndesc dacă nu cumva acest tip de ficţiune ar putea face chiar mai mult, şi anume să împrospăteze conţinutul publicaţiilor glossy de la noi care, cu vreo două excepţii, au ajuns destul de inconsistente şi de plicticoase. 

În ultimii ani, Florin Iaru a ţinut şi el cu eroism stindardul literaturii pe meterezele ghidului 24 Fun, culegerea de faţă adunînd prozele foarte scurte ale aventurilor sale bucureştene publicate săptămînal sub titlul „Poveşti neterminate“. Dpdv al conţinutului literar, ambalajul editorial este, din păcate, destul de meschin, căci Fraier de Bucureşti nu este propriu-zis (doar) o carte de publicistică – ar fi meritat mai mult. Căci scrise alert, cu vervă şi mult umor, schiţele bucureştene ale lui Florin Iaru sînt, de fapt, nişte concentrate ficţionale care alternează amintiri şi istorii personale cu legende urbane, anecdote şi întîmplări auzite de la alţii (de obicei Ştefan Agopian sau Mircea Nedelciu) într-o formă care are mult de-a face cu literatura. Scene, situaţii şi dialoguri decupate din biografie sau din spectacolul cotidian, lăsate ca-n realitate sau trecute prin fine filtre literare (cîteva bat înspre fantastic), istorioarele de aproximativ 2000 de semne ale lui Florin Iaru şi-au găsit o formulă, unică la noi, de a oferi entertainment (pe durata parcurgerii unei staţii de metrou) folosind materialul cel mai la îndemînă, luat direct din viaţă, din biografie, de pe stradă, de la alţii. O minicomedie umană se desprinde din aceste schiţe în care poetul povesteşte întîmplări din copilărie sau din tinereţea în comunism (scene de erotism studenţesc prin cămine, petreceri de bloc cu muzică la magnetofon, stat la cozi la alimentare, îngheţat prin apartamente, făcut naveta şi munci agricole, altercaţii cu miliţieni, povestea unei sticle de Coca-Cola ş.a.), imediat înainte sau după ’89 (scene de la mineriade, Caritas, moravuri ale presei româneşti postdecembriste: Dracula, Secrete de familie, Cotidianul, Academia Caţavencu, Grupul pentru Dialog Social etc.), întîmplări şi aventuri din viaţa scriitoricească (cenzură şi boema optzecistă de cenaclu, poveşti de la Editura Cartea Românească, mitologii personale). Cîteva povestiri portretizează indirect personaje culturale (Florin Călinescu, Stelian Tănase, Ion Dumitriu, Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Doina Cornea, Petre Stoica ş.a.), cel mai interesant fiind însă naratorul însuşi: boem veşnic amorezat, gazetar mereu fără bani, profesor navetist, un tip tonic şi sentimental care intră în tot felul de combinaţii, deopotrivă erotice şi ridicole (pune muzică la petreceri, e fotograf pe la nunţi, bea, se bate şi e bătut, face sex pe unde apucă, sparge o farmacie, se ceartă cu miliţieni), din care iese, cel mai adesea, păcălit. Un simpatic fraier de Bucureşti. Căci tema care uneşte toate aceste miniaturi biograficţionale este Bucureştiul, cu tot ce are el mai bun şi mai rău, mai misterios şi mai pitoresc, mai comic şi mai fascinant. Decorurile, atmosfera, personajele, moravurile, toate sînt bucureştene, iar Florin Iaru reuşeşte să dea Bucureştiului imaginea literară a unui oraş mereu surprinzător, deopotrivă erotic şi periculos, boem şi pestriţ, populat cu scriitori, gazetari, beţivi, peşti şi taximetrişti atotştiitori, al unui loc cu „faună“ bogată unde (ţi) se întîmplă întotdeauna cîte ceva. De altfel, toate aceste texte – care cartografiază neîncetat străzi, localuri, cămine – sînt şi declaraţia de dragoste a scriitorului pentru Bucureşti. 

Stilistic vorbind, schiţele lui Florin Iaru sînt, prin economia mijloacelor, impecabile, cu multe artificii de un bun efect tragicomic („În lumina chioară, în mijlocul străzii, o mogîldeaţă. Şoferul zice: «Un mort». Ziarist curajos, însetat de senzaţional, am sărit din maşină şi m-am apropiat. Nu era un mort. Erau doi.“). Cîteva texte sînt absolut memorabile, mai ales dintre cele care-i implică pe scriitori: cînd lui Stelian Tănase i se duce acasă, ca o atenţie, un stîlp din tramvaiul 20 cu compostor cu tot; cînd nişte poeţi se roagă la interfonul lui Eugen Barbu ca Radu G. Ţeposu să nu mai fie atacat, măcar pe perioada doliului, în Săptămîna; cînd Mariana Marin bea banii pentru costumul de ginere al lui Radu Călin Cristea ş.a. Am să închei citînd dintr-un text teribil intitulat „Fomişti“: „În după-amiaza aia de septembrie, am crezut că-l apuc pe Dumnezeu de-un picior cînd, în Piaţa Kogălniceanu, la alimentară, am prins o coadă mică la brînzeturi. Aveau de toate, aveau şi Homorod, un fel de roquefort românesc! Mi-a plouat în gură şi am decis să uit că nu-mi plac cozile. Or, asta nu depăşea o sută de persoane! Minune dumnezeiască! Singura chestie enervantă era obstacolul de pe podea. Unui amărît i se făcuse rău, căzuse ca o cîrpă, murise şi, în aşteptarea Salvării, oamenii îl acoperiseră cu un ziar. Să nu se vadă. Dacă memoria nu mă înşală, ziarul care-i acoperea faţa era Informaţia. Cineva s-a aplecat şi a citit titlul unui articol. Lumea sărea peste el în drum spre casă şi înapoi. Cu bonuri în mînuţele ridicate, apoi cu pachetele deasupra capului, ţup, ţup, peste cadavru. Nu conteneau celebrele vociferări şi acuze. Mi-am luat roata de Homorod şi, tot ca un balerin macabru, am părăsit alimentara, fericit. Salvarea încă nu venise. Am strîns brînza la piept, cu dragoste sinceră, apoi am ascuns-o-n trei pungi şi m-am urcat în troleibuz. Recunoscătoare, brînza m-a apărat de oameni şi a făcut aerul respirabil în jurul meu. În ziua aia am fost singur şi fericit în mijlocul mulţimii.“

landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.