O ficțiune scump plătită

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

La începutul anilor ’90, în plină explozie memorialistică, Amintirile în dialog între Matei Călinescu şi Ion Vianu au însemnat nu doar reconstituirea amănunţită a două biografii exemplare, nu doar rememorarea – deja ameninţată de amnezia generală – unei atmosfere de abjecţie morală, dar şi impunerea unui standard foarte înalt al evocării. Portretul lui M, jurnalul scris de Matei Călinescu în primele 40 de zile după moartea fiului său, este, în mod sigur, una dintre cele mai zguduitoare cărţi scrise vreodată în româneşte. Cea de-a treia carte de memorii, Un fel de jurnal (1973-1981), publicată de Matei Călinescu – subtilul exeget al modernităţii, dar şi autorul unui roman unic, Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter –, se situează cumva între cele două, înglobîndu-le parţial şi reluîndu-le, în priză directă, pe alocuri.

Cheia de lectură a acestui jurnal din primii ani de exil se află tot în Amintiri în dialog. Dată fiind şi cronologia inversată a acestor scrieri, publicarea tîrzie a acestui jurnal e un mod de a spune că experienţa personală, mai ales cea traumatizantă, merită şi trebuie scrisă doar în perspectiva comunicării ei, a dialogului cu ceilalţi. Un fel de jurnal reface istoria identităţii româneşti a scriitorului după brutala (dar inexorabila) rupere de România. Este vorba despre o identitate profund omenească, dar şi de una literar-scriitoricească, o identitate matură, bine articulată, a unui intelectual român de primă mărime obligat să rupă cu propriul trecut, dar păstrînd (prin familie, prieteni, prin imaginea onirică a unui Bucureşti terifiant şi, mai ales, prin scris) esenţa acestuia. Pentru că această identitate românească este, şi în cazul lui Matei Călinescu, unica formă de recuperare a „ţării de care am fost furaţi“, cum descrie, atît de exact, Ion Vianu situaţia exilului obligatoriu.  

Identitatea românească a diaristului nu este însă una remanentă, încremenită sau pur şi simplu nostalgică. Ea se reconstruieşte, activ, în paralel cu cea americană, în alt timp şi alt spaţiu. Hotărîtă la nivel inconştient-simbolic, plecarea din România se cere elaborată, reluată, înţeleasă şi acceptată interior. Nu întîmplător jurnalul acestui timp de înţelegere şi asumare liberă începe cu moartea tatălui, la puţin timp după plecarea din România, şi se încheie, nouă ani mai tîrziu, cu ritualul exterior şi gol de semnificaţie al primirii cetăţeniei americane. Între ritualul necesar şi neîmplinit al despărţirii de tată (şi de ţara tatălui) şi ritualul mecanic al cîştigării unei patrii (în care exilatul se va simţi mereu un apatrid) se întinde doliul din acest jurnal. Căci Matei Călinescu nu vrea – nici aici şi nici în celelalte jurnale – să comunice incomunicabilul. Nu aflăm nimic despre „profunda criză personală“, independentă de trauma exilului. Problema de fond din jurnalul anilor 1973-1981 este cea a construirii şi asumării dublei identităţi, în fond o altă schizoidie: identitatea invizibilă, păstrată în memoria celor apropiaţi, şi o alta, vizibilă, a profesorului de literatură comparată de la Indiana University din Bloomington.  De vechea identitate ţine şi relaţia cu Mircea Eliade, alt „dedublat“, văzut mai degrabă ca un mare profesor, din stirpea lui Tudor Vianu, decît ca un model de exil. Calea lui Cioran îl atrage pe Matei Călinescu în această perioadă prin nefirescul şi tensiunea ei, dar mai ales prin opţiunea radicală a negării identităţii româneşti, „o permanentă autotortură, un fel de pedeapsă sieşi impusă“. Dar dincolo de atracţiile teoretice sau abisale, exilatul aflat la începutul unui imprevizibil proces de redefinire doreşte o ideală „coabitare a celor două identităţi libere şi la voia întîmplării, în lumile lor de cuvinte şi imagini paralele“. Revenirea în România – prin traducerea cărţilor americane, dar şi prin reeditarea celor româneşti sau prin densa şi lucida actualitate a jurnalelor scrise în „limba secretă“ – confirmă azi împlinirea (cît de dificilă?) a dorinţei din 1977, visul unei duble identităţi unificate de pasiunea pentru lectură şi de o neobosită, misterioasă chiar pentru scriitor, atenţie pentru ceilalţi. 

De acelaşi efort de clarificare personală ţin şi evocările celor care au ales opoziţia făţişă, cazuri dramatice şi grotesc manipulate de către „organe“. Disidenţa lor este văzută, într-o notaţie din 27 iunie 1979, ca o „decizie imprevizibilă... de a da un curs radical diferit vieţii lor, de a ieşi brusc dintr-o duplicitate cotidiană reală sau virtuală, ceva din saltul în paradox al unei conversiuni religioase“. Pentru Ion Vianu, prietenul din adolescenţă, un alter ego în fond, experienţa disidenţei a însemnat o formă extremă de libertate, o „trăire cvasi-mistică“ neegalată apoi. În cazul istoricului Vlad Georgescu, disidenţa – hotărîrea de a scrie un studiu despre istoriografia comunistă din România – a fost „o acţiune profesională bine cugetată, dar pur individuală, solitară, secretă şi de-un paradoxal donquijotism“. Disidenţa lui Paul Goma i se pare lui Matei Călinescu, în 1978, fundamentală în simbolismul ei, deşi diferenţa de calibru între scriitor şi omul politic îi apare încă de atunci evidentă. Dar poate cel mai dureros resimte diaristul umilirea absolută a bunului său prieten, Ion Negoiţescu: „Ce umilire absolută să fii în situaţia de a juca rolul delatorului (chiar dacă informaţiile pe care le dai sînt voit false, fictive, complet neincriminante, sau chiar, ca în cazul unic al lui Nego, auto-incriminante!)! Ce umilire nespusă în simplul fapt de a fi bănuit de alţii, fie şi în mod cu totul neîntemeiat!“  

Toate aceste destine fracturate şi multe altele sînt însă empatic expuse nu doar pentru limpezirea personală. Diaristul înţelesese în 1980 că motivul pentru care trebuia să plece din România era „climatul de insalubritate morală creat în mod sistematic de către poliţia politică, o poliţie dacă nu mai perversă, în orice caz mai murdară decît şi-o închipuia Orwell în 1984“. Mai ştia însă – prin partea sa abisal-românească – ce univers ficţional poate fi un univers concentraţionar, în abjecţia lui. Doar că preţul acestei ficţiuni – pe care îl mai plătim şi azi – e mult mai mare decît ne-am fi imaginat.

982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești