Ce bună ar fi fost a treia jumătate!

Publicat în Dilema Veche nr. 389 din 28 iulie - 3 august 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Trebuie să recunosc: ciclotimia întru care mă alint, dar cu care mă şi hărţuiesc de cînd mă ştiu, îmi contrariază adeseori rudele şi prietenii. Retractil histrionic, egoist altruist, pudibond exhibiţionist, bufon metafizic, insubordonat adaptabil, tradiţionalist ecumenic, resemnat hiperactiv, filantrop mizantrop, democrat autoritarist, defetist euforic – toate astea reclamă o anume (cam multă, sinceri să fim!) disponibilitate comprehensivă din partea bieţilor receptori. Cum poţi, spun ei cu dreptate, să pronezi nihilismul cioranian, credinţa că totul e demult pierdut şi că nimic nu are rost, pentru ca, în acelaşi timp, să fii de un vitalism creator debordant?! Cum e posibil ca, simultan, să demolezi cinic orice proiecţie fantasmatică şi să hrăneşti fermecător utopii? Paseist înrăit, dar obsesiv ancorat în prezent. Naţionalist eurocentric şi cosmopolit. Eticist estetizant. Francofil hipnotizat de pragmatismul britanic, disciplina teutonă şi pasionalitatea italo-hispanică. Blazat sarcastic şi liric sentimentaloid, acrit de lehamite, dar livrat „activismului din disperare“ definit de Mircea Vulcănescu drept raţiune de a fi pentru intelectualul român. 

„Mă laşi?!?“ parcă-l aud exclamînd excedat pe „omul recent“. Iac-aşa, într-un haios nudism paseist aveam să piruetez patetic miercuri 6 iulie crt. în sala „Mitiţă Constantinescu“ a Băncii Naţionale, alături de guvernatorul Mugur Isărescu, Adrian Vasilescu şi Cristian Păunescu, împreună cu Dinu C. Giurescu, Nicolae Noica, Ion Bulei, Nicolae Lascu, Jana Balacciu-Matei, Gabriel Tureanu, vorbind despre albumul Cristinei Ţurlea Centrul istoric financiar-bancar al Bucureştilor (ed. Cadmos-Meronia). O plăcere pentru ochii nostalgici, excurs dedicat City-ului bucureştean dintre Piaţa Senatului şi Universitate, de la Piaţa Sf. Gheorghe în Lipscani, Carada, Strada Franceză şi Smîrdan, între Lafayette, Hanul Grecilor, Stavropoleos, palatul Bursei şi Biserica Rusă. Istoricul liberal al Bătrînei Doamne cu „puii“ săi de aur: Chrissoveloni, Marmorosch-Blank, Banca Franceză, Banca de Scont, Banca de Credit Român, Banca Agricolă, Banca Anglo-Română, plus multe instituţii de credit şi societăţi de asigurare, „Dacia“, „Adriatica“, „Generala“, „Fonciera“, CEC, Casa Rurală, Creditul Funciar Urban şi cel Rural ş.a.m.d. 

Cum, oare, să nu-mi fi reiterat şi acolo convingerea exprimată cu cîteva săptămîni înainte, cînd am lansat Lipscani. Ghid turistic de Eugen Istodor (v. Dilema veche din 23 iunie), precum că Zona e moartă de mult, pradă dezvoltatorilor imobiliari care aşteaptă crocodileşte viitorul mare cutremur, apt să scuipe-n neant patrimoniul şi să elanseze huidumele arhitecturale ale ciocoismului megaloman?! Apoi, Ghiţă, să nu ne minţim chiar aşa, de la obraz, vorba lui Tipătescu! Deasupra aglomeraţiei delirante de sub copertinele multelor cafenele, bistrouri şi restaurante ce compun raiul de azi al hedonismului dîmboviţean, patronat cu vrednicie de Domnia Sa Caru’ cu bere, există realitatea dureroasă a clădirilor în descompunere, cu acoperişuri, calcane, balcoane, trafoare, stucaturi, ferestre şi cariatide în prăbuşire. Cum să nu te simţi ca la o slujbă de maslu, ori ca-ntr-o disperată respiraţie gură-la-gură, cînd tu evoci şi invoci duhurile Bucureştilor lui Eminescu, Brătianu, Carada, P.P. Carp şi Marghiloman, în vreme ce realitatea îţi strigă în faţă că eşti de mult pierdut, tombateră inconştientă, moşneag plîngăcios, care nu înţelegi diabolica fatalitate ce dictează înălţarea turnurilor gen Dubai peste provincialele magherniţe stil neoromânesc?! 

Nu ziceţi că am fost părinteşte, adică sever taxat ca defetist de acad. Dinu C. Giurescu?! Şi amical scuturat de optimista intervenţie a dnei Jana Balacciu?! După care, amuzat-înduioşat de tumbele mele cioraniene, acad. Mugur Isărescu, om al Măsurii prin excelenţă, ne-a recomandat tuturor echilibrul. Ca sceptic iubitor de Bucureşti şi România Veche, cu neputinţă de dezamăgit, fiindcă nu mai cultiv nici o iluzie (ceea ce nu înseamnă nicidecum că am depus armele, gata să mă spînzur de grindă) nu pot zice decît: să dea Dumnezeu să se împlinească fie şi numai jumătate din proiectele BNR şi ale guvernatorului Isărescu în ce priveşte Centrul Istoric, aşa cum s-au împlinit ele pînă acum! E secreta nădejde a scepticului nemîntuit care sînt. 

Ce mă frămîntă e neînţelegerea optimiştilor, a celor care nu vor să vadă decît jumătatea plină a paharului. Norocul meu, totuşi, că am destui asemenea în preajmă! Adevărat, sînt tot mai puţin eul euforic de altădată, dar, slavă Domnului, nici disforic nu am ajuns! Optimiştilor sans faille le recomand să citească Zen-ul lui Mircea Cărtărescu şi-i conjur să-mi spună ce ne facem cu aceste formidabile energii creatoare împăienjenite de nevroza valahă! 

„De ce Dumnezeu sînt român şi nu tenie sau ocean?“ exclamă MC. „Sînt din nou în Bucureştiul ajuns efectiv o ruină şi un maidan. Mă uit la trotuarele pline de scuipaţi şi fecale. La cîinii slabi ca umbrele. Fiecare colţişor al acestei lumi e uscat, fărîmiţat, fisurat, împălidat de praf şi ţărînă. Cumpăr ziare, mă uit pe ele: nu înţeleg nimic, nu mă interesează nimic.“ „Inutil să mai scriu că oraşu-ăsta isteric a pus iar laba pe noi, cu absurdul total al situaţiilor. De ce să mai trăim aici? Nu ne mai leagă nimic de lumea asta lumpenizată.“ 

Atenţie: avem de-a face cu exasperarea de Bucureşti (şi România) a unui scriitor care ne-a dăruit pagini superbe despre oraşul Crailor mateini, dar care se defineşte acum doar în contexte (auto)distructive: „ultimul om, gol şi fără nădejde, curg printre degete în pumnul propriului meu timp“; „aş merge oricînd în Antarctica, aş trăi acolo într-un adăpost sub gheaţă, ani, zeci de ani“; „sînt o epavă eşuată pe ţărmul vieţii şi al scrisului. Trăiesc în vid, un vid cu vegetaţie multicoloră“.  Adăugată la obsesiile pur scriitoriceşti – îmbătrînirea, secătuirea imaginaţiei şi alterarea copilului divin din fiinţa scrisului, indiferenţa, neînţelegerea, invidia, resentimentele şi chiar ura celor din jur, duşmănia otrăvită a receptării în ţară, direct (şi sadic) proporţională egofiliei exacerbate, legitima obsesie a banilor, adică a sărăciei care te împinge inexorabil către gazetărie şi gaspiajul macerant – imaginea României ca piatră de moară legată de gît, în scrisul lui Mircea Cărtărescu este, precum altădată la Cioran, oglinda, pretextul, motivaţia unei disperări prea puţin datorate eului învolburat de „complexul lui Fiesco“, aşa cum l-a botezat Ion Vartic. 

Cum să mai ai ochi pentru jumătatea plină a paharului, cînd jumătatea goală îţi paralizează nervul speranţei? Ce se mai poate spera în (sau de la) România de azi?!? Te iei cu mîinile de cap – aşa cum dogarul cuprinde butoiul – şi visezi să ţi se-ncingă de undeva doaga lipsă. Ce păcat că paharul nu are trei jumătăţi, nu-i aşa? 

Şi Cristina Ţurlea este un fidel adept al devizei „totul se poate“. Am zîmbit sardonic, însă, citindu-i o replică dintr-un interviu recent. Apropo de zvonul cum că se aşteaptă deteriorarea irecuperabilă a sediului Marmorosch-Blank, spre a ridica şi acolo un turn al disperărilor noastre, autoarea albumului dedicat Centrului Istoric financiar spune: „dar ar fi bine să nu dăm crezare zvonurilor, chiar dacă ele se cam adeveresc...“ (subl. mea, care mă dispensează de orice comentariu).

În rest, toate bune şi vivat vacanţa. Cu voia lui Dumnezeu şi îngăduinţa redacţiei, ne revedem aici joi, 1 septembrie.

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Şi aşa mai departe? Viaţă literară IV: august 2008 – mai 2010, Humanitas, 2011.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.