Atenție! Se umblă la canoane
De la Henri Cartier-Bresson la Juergen Teller trecînd prin Lucien Clergue, Brassai, Man Ray, Nam June Paik şi Peter Lindbergh – cu toţii au expus măcar o dată la Arles. Nu doar selecţia riguroasă şi valoarea colecţiilor expuse atrag vizitatorii, ci şi punerea în scenă a fotografiilor. La Arles se expune peste tot: pe străzi, în hale industriale, în subsoluri sau în turnuri, în băcănii sau în frizerii, în teatrul antic sau la Muzeul de artă contemporană.
Dacă în anii precedenţi agenda festivalului gravita în jurul unor artişti-vedetă sau a unor tendinţe, ediţia de acum pare să mizeze pe democratizarea fotografiei şi, mai ales, pe consecinţele acestui „exces de imagine“. În urmă cu vreo zece ani, cînd festivalul celebra deja treizeci de ani de existenţă, au fost acceptate pentru prima dată în selecţia oficială fotografiile digitale. Între timp, şi arta fotografică, şi lumea s-au schimbat. Evident, s-a schimbat şi festivalul.
Mutarea atenţiei dinspre estetică spre conţinut (în general, e vorba de tematici sociale) spune multe despre relevanţa fotografiei în epoca de azi. De vreme ce tehnica fotografică a devenit tot mai accesibilă, de vreme ce (aproape) oricine poate deveni artist, festivalul caută relevanţa în mesajul operei de artă, în puterea de seducţie, în valorile sociale pe care le poate promova. În ultimii ani, selecţionerii au urmărit constant teme precum relaţia dintre religie şi politică, democraţia, manipularea prin mass-media, drepturile omului şi toleranţa. Anul acesta (la fel ca la ediţia precedentă) nu există un artist-invitat sau un selecţioner unic, deci nici o direcţie clară a festivalului. Cei cinci „instigatori“ care au realizat programul (Clément Chéroux, Martin Parr, Erik Kessels, Joachim Schmid şi Joan Fontcuberta) au însă un concept: în centrul atenţiei este relaţia ambiguă dintre fotografie şi viaţa cotidiană.
Expoziţia centrală este intitulată „From Here On“ şi are ca protagonişti 36 de tineri artişti care protestează, fiecare în felul său, împotriva avalanşei foto-mediale. Sărbătorim 100 de ani de la celebrul „ready-made“ al lui Marcel Duchamp. Atunci s-a creat o operă de artă prin mutarea unui obiect dintr-un cîmp în altul. „Astăzi, această atitudine s-a generalizat“ – spune Joan Fontcuberta. „Accesul liber la milioane de imagini a generat un teritoriu creator nou şi a schimbat canoanele fotografiei.“ Exact asta fac artiştii invitaţi anul acesta la Arles: umblă pe la canoane... Titlul expoziţiei sugerează o schimbare de paradigmă: „From Here On“ (de aici înainte)... adio tiraje originale. Expoziţia reuneşte cîteva serii-concept cu fotografii de amator, imagini pixelate, prost încadrate, captate de nişte aparate banale, imagini „fotografiate“ de un aparat minuscul ataşat de zgarda unei pisici etc. Reţeta artiştilor e simplă şi urmează trei etape: recuperare, apropriere, deturnare de sens.
Exemplară în acest sens e expoziţia-manifest a lui Thomas Mailaender. Artistul francez expune – sub titlul „Chicken Museum“ – o serie de fotografii culese de pe Internet: sînt poze turistice, imagini luate în te miri ce restaurant, pe străzi, în casele oamenilor obişnuiţi; fotografii de la nunţi şi petreceri de absolvire a liceului; fotografii haioase cu oameni şi animale – în fine, poze de amatori. Pentru a da un sens acestui ghiveci vizual, artistul a umplut galeria de găini.
Vizitatorii care vor să-i vadă expoziţia se plimbă, bezmetic, printre găinile isterizate, calcă pe paiele impregnate cu dejecţii etc. Expresia „orbul găinii“ (nu ştiu dacă există şi în franceză; oare cum s-o spune?) se potriveşte aici la fix: la cîte imagini „strigă“ de peste tot, nici nu ştii unde să mai priveşti. Pînă la urmă – vorba lui Daniel Arasse – „nu vedeţi nimic“... Totul e doar un experiment ştiinţific – susţine Thomas Mailaender. De fapt, totul e doar o ironie dură la adresa practicilor muzeale de azi: pentru că fotografia e accesibilă, gratis şi, mai ales, multă, colecţia de artă şi-a pierdut relevanţa. Aşa o fi, dacă zice Mailaender. Dar fotografia în sine e cît se poate de actuală. Dovadă – şi succesul festivalului de la Arles. Anul acesta sînt aşteptaţi peste cinci sute de mii de vizitatori.
