Ce n-a văzut Parisul - interviu cu Dragoş PĂTRAŞCU

Publicat în Dilema Veche nr. 386 din 7 - 13 iulie 2011
Ce n a văzut Parisul   interviu cu Dragoş PĂTRAŞCU jpeg

Salonul de Artă Erotică se mută la Bucureşti. Expoziţia, organizată anual la Iaşi de Galeria de artă „Dana“, se vrea un fel de sinteză a creaţiei artistice vizuale pe teme erotice.

Salonul naţional de artă erotică a ajuns la a şasea ediţie. Ce v-aţi propus acum cinci ani şi cum s-a dezvoltat conceptul? 

Totul a început în prima decadă a anilor ’90, atunci cînd, la Centrul „Georges Pompidou“ din Paris, am văzut o amplă expoziţie avînd ca subiect erotismul în arta secolului al XX-lea. Pentru un vizitator din estul Europei, chiar artist fiind, o asemenea expoziţie a reprezentat un adevărat şoc vizual, prin totala lipsă de prejudecăţi în abordarea unei teme importante din creaţia artiştilor moderni şi contemporani din Europa Occidentală şi din Statele Unite. Tot atunci am făcut cunoştinţă cu superbele desene, gravuri şi obiecte cu temă erotică ale artistului Hans Bellmer. În 1995, tot la Paris, la galeriile municipale de la Halles, s-a deschis expoziţia „Suprarealismul şi dragostea“. Alături de întreaga pleiadă a suprarealismului occidental, românul Victor Brauner ocupa un loc important în expoziţie, cu desene, pictură şi sculptură de o incredibilă forţă de expresie. Lînga Dalí şi Max Ernst, o surpriză de proporţii: Gellu Naum şi Gherasim Luca, doi importanţi poeţi români suprarealişti, prezenţi cu o serie de colaje lucrate în tandem, în anii ’40. Apoi, caietele erotice ale lui Lautrec, Rodin, Degas, Matisse, Picasso, Schiele, Klimt... Toate aceste lucruri s-au conjugat şi, în mai 1996, împreună cu cîţiva graficieni bucureşteni, am deschis o prima expoziţie cu temă erotică la Iaşi, în subsolul Galeriilor „Cupola“. Încă de la început mi-am propus „coagularea“ unui grup de profesionişti care abordau de mult în creaţia lor această temă, salonul „crescînd“ calitativ şi cantitativ de la o ediţie la alta. 

Cine sînt artiştii invitaţi anul acesta şi cum i-aţi ales? 

Anul acesta, ca de altfel şi la ediţia precedentă, am invitat de la studenţi în primul an la Academia de Artă şi pînă la decani de vîrstă, artişti cu un C.V. impresionant, vechi membri ai U.A.P. din România. Cred că această decizie reprezintă şi plusul ultimelor două ediţii, dinamica lor. Această ultimă ediţie este onorată de prezenţa pe simeze a unui desen în creion de Corneliu Baba, datat 1944. De asemenea, am avut ca invitaţi cîţiva artişti foarte cunoscuţi din Bucureşti şi din ţară, care au dat un plus de atractivitate şi interes salonului. La Iaşi, expoziţia a fost deschisă în patru spaţii generoase, avînd o participare de 120 de artişti. La Bucureşti, în spaţiul de la Căminul Artei am putut să aducem numai o parte dintre lucrările expuse la Iaşi şi în jur de 60 de artişti expozanţi, dintre care mai mult de jumătate sînt studenţi. 

E o discuţie veche, dar în care nu s-au dat răspunsuri tranşante, definitive. Ce înseamnă artă erotică, de unde începe pornografia? 

Nu cred că termenul de „artă erotică“ este adecvat. Nu poate fi vorba de un curent artistic, mai degrabă am putea aborda noţiunea tematicii, a predilecţiei, a unui anume univers ce ţine de alchimia intimităţii subiective, expresie sinceră şi explozivă din interior, precum poezia. Sau un anume gen de voyeurism, de libertate de a privi, uneori sălbatic, alteori ironic sau autoironic, de multe ori frust, direct. Sentimentele de iubire, senzualitatea, dragostea fizică, sexualitatea în toată complexitatea ei, iată cîmpurile principale de investigaţie ale erotismului în artă. „Depinde de fiecare (artist) felul în care îşi trăieşte istoria privirii, depinde de fiecare să redefinească sexualitatea, depinde de fiecare să reinventeze vertijul transgresiunii împotriva unei pornografii omniprezente şi a unei media condusă de trivialitate şi perversitate“, spunea Georges Bataille în L’Erotisme încă din 1957. Unde începe pornografia? Acolo unde obscenitatea, ca formă facilă şi nesublimată a sexualităţii, este prezentată drept mijloc de expresie. O regăsim şi în creaţia unor artişti contemporani de renume. Dar aceasta este o altă poveste... 

În istoria acestui eveniment aţi avut parte de reacţii negative? De spectatori ultragiaţi? 

La prima ediţie, ţin minte că am văzut cîteva gesturi, previzibile de altfel într-o ţară ieşită nu de multă vreme din caverne: scuipături în sîn, cruci mari. La următoarele ediţii, lucrurile pot spune că s-au aşezat, exuberanţa şi inventivitatea lucrărilor Salonului atrăgînd un public din ce în ce mai numeros. 

Ce mai înseamnă azi, într-o epocă în care camerele şi aparatele de fotografiat sînt omniprezente, o imagine tare? 

Şocul în artă, chiar dacă este riscant să afirmi că a fost epuizat, e departe de a mai produce reacţii similare celor din anii de glorie ai mijlocului secolului al XX-lea. „Ce n-a văzut Parisul?“ este o sintagmă care vorbeşte de la sine despre percepţia publicului faţă de arta contemporană. Culmea este că, deşi nu sîntem Parisul, această indiferenţă a publicului faţă de inovaţie, creativitate, experiment este omniprezentă şi la cel românesc. Se pare că Internetul şi televiziunile lucrează eficient asupra capacităţii de a mai face exerciţii de admiraţie în faţa operei de artă. Subiectiv vorbind, „imaginea tare“ este cea pe care o ţii minte, care îţi pătrunde în memoria afectivă, toate aceste reacţii variind în funcţie de pregătire, de interes, de mediul sociocultural din care provii, ţinînd de trăsăturile definitorii ale personalităţii. 

Există mode, tendinţe în arta erotică? Cît de racordaţi sînt artiştii selectaţi de dvs. în expoziţie la ce se întîmplă în restul lumii? 

Din ’96 am început o documentare temeinică în privinţa artelor contemporane, Centrul „Pompidou“ fiind un reper pentru mine în acest sens. Nu cred că trebuie să trăim la nesfîrşit complexul unei culturi mici. Boom-ul artei chineze contemporane este concludent. Dacă pînă în 1960 se putea vorbi de o cultură aproape feudală, tradiţionalistă, în cinci decenii au reuşit să ocupe un loc important pe scena artei internaţionale. Fascinaţia artei contemporane constă tocmai în marea ei diversitate, neexistînd o anume orientare care să predomine. Păstrînd proporţiile, acest lucru se poate vedea foarte clar şi în expoziţia de faţă. Sînt aici zone de investigaţie pe care le întîlnim şi la Bucureşti, şi la Paris, şi la Londra… 

Am observat, vizitînd expoziţia, că multe, foarte multe dintre operele expuse prezintă o formă sublimată sau voalată a sexului. Există chiar şi lucrări nonfigurative. E o evoluţie neaşteptată, căci, în ultima vreme, artiştii vizuali par să fi îmbrăţişat mai degrabă realismul… 

E un fel de neo-neorealism care bîntuie din nou lumea artei, şi nu numai, la noi. Se lucrează în forţă după fotografii, rezultatul fiind globalizator şi derutant: picturi (fotografii mărite) care pot purta una şi aceeaşi semnătură… Acest foto-realism, consumat de mai multe ori în zbuciumatul secol artistic XX, revine pe simeze de cîtva timp ca o noutate, în România, devenind chiar o modă. Se pare că abordarea explicită a temei nu mai este o constantă în viziunile tinerilor artişti şi nu numai, existînd riscul banalului, a stereotipiei. Aşa că modalităţi precum accesarea umorului subtil, a autoironiei, deturnarea de sensuri, glisări de semnificaţii, o figuraţie narativă, poetică, ludică fac din acestă expoziţie un spectacol vizual neplictisitor. 

Sexul vinde. Se vinde şi arta erotică? 

Nu am investigat piaţa artei cu subiect erotic. Important e că se mai vinde încă arta. Sigur că tema atrage, fiind prezentă aproape în opera fiecărui artist, indiferent de vizibilitatea acestuia. Erotismul este o constantă a vieţii şi, implicit, a artei. Fie că se vinde ori nu.

Dragoş Pătraşcu este artist şi curator al Salonului de Artă Erotică deschis la Căminul Artei pînă pe 16 iulie. 

a consemnat Matei Martin 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.