Un designer de sunet
● Jan Bang, ...and Poppies from Kandahar, SamadhiSound, 2010.
Există mai multe feluri de a percepe muzica minimalistă/ambientală (deşi sînt diferenţe majore între noţiuni, voi forţa sinonimia pentru simplificarea argumentului). Există şi mai multe feluri de a o face, iar felul lui Jan Bang e unul dintre cele mai bizare: mix de fragmente de cover-uri cu improvizaţie în studio şi fragmente de înregistrări live. Artistul şi-a început cariera cu live sampling, iar după vreo 20 de ani a ajuns... aici. Există ascultători care susţin că de muzică minimalistă se apucă unii care nu prea ştiu să facă muzică (normală). Uneori am tendinţa să le dau dreptate. Mai există unii care susţin că primii au o viziune îngustă asupra muzicii, că habar n-au ce e aia muzică. Uneori tind să le dau şi ăstora dreptate.
De-a lungul vieţii, am trăit şi eu momente în care am simţit că nu are rost să stau să explic unui neavenit cum stau lucrurile. Costuri de timp, efort şi şansele ca mintea neantrenată să priceapă mesajul păreau orchestrate împotriva binelui cosmic, interesului public, dar şi al celui privat. Am trăit însă şi momente în care am gustat din bucuria de a-i convinge pe alţii de lucruri de care eu însumi nu eram convins. Cînd eram mic, am fost extrem de surprins să aflu că există muzică fără voce. Părea ceva împotriva firii, un fel de cafea decofeinizată sau bere fără alcool. Apoi am început să ascult muzică fără voce, bucurîndu-mă de fiecare ocazie de a mă explica în faţa celor care încă nu păşiseră pragul. Unora le-am trezit scepticism, altora – curiozitate. Apoi am trecut la muzici tot mai extreme, care au dezintegrat tot mai mult definiţia de conservator (şi Conservator) a muzicii. Am mai trecut prin cîteva cercuri din astea infernale şi cred că eram pe la Einstürzende Neubauten cînd am căpătat certitudinea că m-am rătăcit cu totul, că aş vrea să găsesc drumul înapoi, dar parcă e prea tîrziu. Nu ştiu dacă eram în centrul Infernului. Iar la momentul ăsta nu ştiu dacă mai am tăria retorică de a convinge pe cineva să asculte un album precum ...and Poppies from Kandahar.
Jan Bang vine mai degrabă din tagma designerilor de sunet, decît a muzicienilor. Îi găseşti mai mult prin studiourile de film sau jocuri video, decît pe CD. Oarecare note, corzi, clape se ciupesc pe undeva prin acest album, pe o piesă se aude şi o voce amestecată cu percuţie ce aduce a orăcăit. Trompetele sînt ceva mai prezente, decupate din prestaţii live şi mixate în cîteva (puţine) momente à la Miles Davis. Titlurile sugerează teme importante („The Drug Mule“, „Suicide Bomber“, „Exile from Paradise“), dar şi mai puţin importante („Passport Control“, „The Midwife’s Dilemma“). Oricum, n-am reuşit să asociez producţia sonoră cu temele, e o alocare liberă de titluri pusă pe seama lui David Sylvian (Nine Horses). De altfel, pe lîngă statutul de patron al casei de discuri ce a produs materialul, Sylvian e creditat ca avînd drept contribuţie la acest disc... titlurile.
E un album de textură, nu unul de muzică, deşi la origini are muzică. Asta îl face fezabil în prezentări live, în condiţiile în care, la concertele de gen, de regulă stă un tip pitit în spatele unui laptop şi proiectează ceva care să compenseze senzaţia de absenţă. Nu doar instrumente are albumul, ci şi invitaţi care să le mînuiască, aleşi din scena jazz norvegiană: Arve Henriksen şi Sidsel Endresen au participat direct la înregistrări, dar majoritatea sînt prezenţi cu fragmente de concert pe care le-au oferit pentru a fi amestecate în aluatul ambiental. Din această categorie am reţinut doar numele mai familiare – Kammerflimmer Kollektief, Eivind Aarset, Jon Hassell. Primii sînt cei mai apropiaţi ca sound (pe albumele recente) cu ce încearcă să facă Jan Bang. Ar mai fi Schumann şi Wagner, prezenţi cu două fragmente interpretate în mod irecognoscibil pentru un profan, pe „Abdication and Coronation“, respectiv „Heidegger’s Silence“. Am impresia că asta cu Heidegger e piesa-pivot a albumului. M-a făcut să mă întreb dacă lumea e mai cîştigată de pe urma unui filozof care îşi tace cunoaşterea, ori de pe urma unuia care se chinuie să-şi exprime intuiţia?
Jan Bang va susţine un recital la Festivalul de Jazz de la Gărîna, în seara de duminică, 24 iulie. Mai multe despre ediţia din acest an a Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărîna (21-14 iulie) la www.garana-jazz.ro.
Aron Biro este autorul blogului http://aronbiro.blogspot.com.
