Un reconfortant exerciţiu de imaginaţie
Sînt, de cîteva veri, client fidel al restaurantului anexat fermei de midii Dalboka din Bulgaria. E un restaurant popular, lipsit de pretenţii, care însă reuşeşte să livreze onest exact ceea ce pretinde: variaţiuni pe tema cărnii de scoică. Poţi servi aici, în imediata apropiere a mării, salată de midii, sarmale cu midii, ardei umpluţi cu midii, midii italieneşti, greceşti, ca la Burgas, sau, preferata mea, ciorba de midii cu „salamurika“. Am încercat să-mi explic de ce îmi place aşa de mult locul şi am reuşit după ce am făcut un reconfortant exerciţiu de imaginaţie. M-am gîndit cum ar arăta locul, dacă ar fi pe mîna unor antreprenori români. Din 2 Mai sau Mangalia, de exemplu.
Am început prin a placa construcţia din piatră şi casele pescăreşti din spate cu faianţă şi gresie de exterior, preferabil portocalie. La geamuri – termopane. Deasupra barului am instalat o firmă luminoasă albastră, inscripţionată cu marca unei băuturi răcoritoare. Pietricele albe şi rotunde aşezate ca un covor gros pe toată suprafaţa terasei au fost înlocuite cu mult mai practica şapă de beton. Am continuat cu mesele şi scaunele. În locul băncilor din lemn nelăcuit, albit de sare, am pus scaune de plastic, bănci rustice date cu lac lipicios sau, şi mai bine, din fier forjat, eşuate estetic şi imposibile din punct de vedere ergonomic. Deasupra lor am montat copertine înăbuşitoare. Am desfiinţat grădiniţa de roşii pentru a face loc la încă două mese de opt. Peştele l-am adus congelat şi-am instruit personalul acru să recomande clienţilor ca singurul peşte proaspăt din Marea Neagră – crapul.
Ultima intervenţie de efect a fost decorarea copacului secular din mijlocul terasei cu două boxe cu difuzorul spart. Nu-i suficient zgomotul mării şi al rîndunelelor care îşi fac cuibul pe dealul din apropiere. Să dăm la radio şlagărele verii, şi cu puţin noroc ascultăm şi tînguirea lui Gheorghe Gheorghiu: „Unde dragoste nu e / Nimic nu e“. Ştiu că sînt la modă comparaţiile între turismul românesc şi cel bulgăresc, dar mie puţin îmi pasă. Eu vreau să ştiu de ce la ei n-a dispărut complet bunul-gust?
Alexandru Baciu este scenarist. Cel mai recent film la care semnează scenariul (alături de Răzvan Rădulescu şi Radu Muntean) este Marţi, după Crăciun (2010).
