„Aproape zen“
La ultima ecografie, doctoriţa m-a asigurat că mai devreme de 9 septembrie nu o să se întîmple. Fac socoteala zilnic. Mult nu mi se pare că ar mai fi. Dimpotrivă. Am prietene care îmi povestesc că în ultima perioadă abia aşteptau, nu mai aveau răbdare. Eu, în schimb, nu mă simt pregătită. Aş mai sta aşa. Plus că îmi place. Îmi place de mor, ca să fiu mai exactă. Nu aş putea să spun ce şi de ce anume, e ca atunci cînd partenerul te pune să-i spui de ce-l iubeşti. Ce e ciudat este că (mai că) îmi place şi de mine. Am mai multă energie decît înainte. Sînt bine-dispusă şi aproape zen. Zic „aproape“ pentru că în ultima vreme am început să-mi fac griji: apartamentul e plin de furnici şi nu ştim cum să scăpăm de ele, Pamuk insistă să persevereze în ceea ce a dus deja la perfecţiune, adică vălătuci de blană motănească zboară prin toată casa (deşi aspirăm relativ des), nu am cumpărat nimic-nimic...
R. lucrează mai mult decît de obicei (şi decît normal) şi mă aştept ca în ziua în care o să-l sun să-l invit la o plimbare urgentă cu taxiul la „Cantacuzino“ să îmi spună „nu pot acum, mai am de verificat trei pagini de programe“. În acest timp, tot felul de sfaturi mă fac deja să mă simt o mamă vitregă. Să vorbesc cu tine, să-ţi citesc poveşti şi poezii, să-ţi cînt, iar eu nu pot. Ai văzut, mai vorbesc şi eu, dar mai mult în gînd, nu pot cu voce tare pentru că de fiecare dată cînd încerc ajung să vorbesc tot cu Pisicel, care are ceva de spus mai tot timpul. Mi se mai spune să citesc cărţi, forumuri, să fac mişcare, să dorm, să merg la cursuri lamaze, să înot, să dau motanii… Cînd şi cînd mă mai gîndesc şi la masteratul meu, din care am terminat abia un an, şi pe care nu ştiu cum şi cînd o să-l termin. Ei bine, între toate acestea, sînt de fapt foarte fericită. Iar acum este prima oară cînd scriu despre tine.
Elena Vlădăreanu este jurnalist cultural şi scriitoare. Cea mai recentă carte publicată – Spaţiu privat (Editura Cartea Românească, 2009)
