Un recviem pentru tehnocraţie

Robert P. CREASE
Publicat în Dilema Veche nr. 540 din 19-25 iunie 2014
Un recviem pentru tehnocraţie jpeg

În 2010, cînd guvernatorul Louisianei, Bobby Jindal, a prezentat o schemă de 220 de milioane de dolari, prin care se utilizau diguri de nisip pentru blocarea petrolului scăpat în Golful Mexic de la o platformă petrolieră a British Petroleum, oamenii de ştiinţă s-au opus planului, declarînd că, dincolo de daunele asupra ecosistemelor locale, acest sistem ar aduce foarte puţin în plus. Chiar şi după ce o comisie naţională care a investigat deversarea a declarat iniţiativa drept un eşec, dat fiind că a captat numai 1000 dintre cele aproape 5 milioane de barili de petrol (la cît se estimase întreaga cantitate ajunsă în mare), Jindal nu a dat înapoi, numind declaraţiile o „poveste revizionistă partizană pe cheltuiala contribuabililor“.

Răspunsul lui Jindal reflectă un anumit trend – potenţial catastrofic –, de îndepărtare de la elaborarea politicilor pe baze ştiinţifice. Nu asta e ceea ce îmi imaginam că ar trebui să fie politica secolului XXI. Cînd am absolvit Ştiinţele Umane, în anii ’70, mentorii mei tunau împotriva venirii statului tehnocratic. Politicienii, mi se spunea, vor asculta în curînd doar de experţii care vor sacrifica valorile umane în interesul eficienţei, în vreme ce vocile oamenilor de rînd se vor îneca.

Măcar dacă o parte din acest scenariu ar fi adevărată. Astăzi, chestiunile pentru care realitatea contează cu adevărat – de exemplu, siguranţa alimentelor provenite din organisme modificate genetic, riscurile legate de extracţia petrolului şi a gazelor de şist, precum şi impactul încălzirii globale – sînt dezbătute fără a se ţine seama de dovezile ştiinţifice, sau într-un mod care foloseşte distorsionat şi selectiv informaţiile, pentru promovarea poziţiei alese. Politicienii şi activiştii prezintă aceste probleme ca pe nişte conflicte sociale sau chestiuni de morală: mari afaceri contra micilor fermieri, opresorii vs eliberatorii sau complotiştii urmărind să-i înşele pe cetăţenii nevinovaţi.

De exemplu, după un recent raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii care avertiza că dezastrul nuclear de la Fukushima, din Japonia, a crescut doar cu puţin riscul localnicilor de a se îmbolnăvi de anumite tipuri de cancer, organizaţia ecologistă Greenpeace, considerînd cifrele prea mici, a denunţat raportul ca fiind „o declaraţie politică pentru protejarea industriei nucleare“. În mod similar, Robert F. Kennedy Jr., un activist american de mediu, a acuzat guvernul Statelor Unite şi industria de medicamente de o conspiraţie în vederea ascunderii legăturii dintre vaccinurile făcute copiilor şi autism – o legătură pentru care nu există nici un fel de dovezi ştiinţifice.

De asemenea, reprezentantul american Paul Ryan, un fost candidat republican la funcţia de vicepreşedinte, a acuzat climatologi de vîrf că ar fi complotat în scopul de a dovedi că schimbările climatice ar fi reale şi a votat pentru anularea planurilor de protecţie climatică şi pentru concedierea consilierilor de specialitate ai Casei Albe. Şi, în ciuda absenţei unor dovezi că telefoanele mobile prezintă vreun fel de pericol, fostul reprezentant democrat Dennis Kucinich, pretinzînd că oficialii ar fi ascuns informaţii, a introdus Cell Phone Right to Know Act pentru a cere înscrierea unor avertismente de radiaţii pe aparate.

Pseudoştiinţa şi analfabetismul ştiinţific erau, de obicei, domeniul astrologilor, al vracilor şi al altor şarlatani cărora însă le lipsea influenţa pentru a deveni o ameninţare socială majoră. Astăzi, să acţionezi împotriva evidenţelor ştiinţifice este avantajos din punct de vedere politic: oferă politicienilor de stînga şi de dreapta deopotrivă ocazia de a cocheta cu o imagine populistă, antielitistă. Dar această abordare pune în pericol sănătatea publică şi planeta, iar unii oameni de ştiinţă au început să se teamă de posibila instalare a unei noi „ere întunecate feudaliste“.

Ce se întîmplă cu statul tehnocratic bazat pe ştiinţă, de care profesorii mei de la umanioare se temeau?

Adevărul este că faptele şi dovezile ştiinţifice cu greutate nu au avut niciodată vreo autoritate specială în conturarea politicii; pentru liderii politici, viziunea unui savant nu e decît o altă opinie. Profesorii mei umanişti veneau dintr-o epocă imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial – cîştigat cu radarul şi încheiat cu bomba atomică –, cînd perspectiva ştiinţifică nu avea nevoie de prozelitism pentru a-şi garanta autoritatea. Dar asta reflecta nu atît o credinţă raţională în ideea că ştiinţa trebuie respectată în luarea deciziilor, cît mai degrabă o reacţie entuziastă la rolul pe care ştiinţa l-a jucat în timpul Războiului.

Un asemenea entuziasm a crescut teama de ceea ce politologul Roger Pielke Jr. numea transformarea „politicilor de avort“ în „politici de tornadă“. Dezbaterea care precede o decizie colectivă despre avort este despre valori – nu există un scop comun, iar informaţiile ştiinţifice sînt complete, dar irelevante. În schimb, cînd e de luat o decizie colectivă despre cum trebuie să ne confruntăm cu o tornadă care se apropie, există un scop comun indiscutabil şi ignorarea experţilor ar fi pe de-a-ntregul iraţională. O cultură tehnocratică în care vocile ştiinţei domină – avertiza Pielke – îi ispiteşte pe politicieni să folosească sfaturile experţilor în chestiuni tehnice („Întruneşte X standardele de securitate?“) pentru a-şi ascunde agendele politice („X este lucrul corect care trebuie făcut“).

Acum, că s-a stins charisma ştiinţei de după al Doilea Război Mondial, politicienii aleg un drum opus. Ei sînt din ce în ce mai tentaţi să ignore cu totul descoperirile ştiinţifice şi să facă din valori centrul dezbaterilor de politici publice. Pe scurt, ei se întorc de la „politicile de tornadă“ către cele de avort...

Ştiinţa e departe de a fi perfectă. Cei care o practică nu sînt născuţi mai virtuoşi decît oricine altcineva iar munca lor nu e mai puţin vulnerabilă la erori şi abuzuri. Diferenţa este că oamenii de ştiinţă s-au luptat pentru a instituţionaliza un proces care implică observaţii extinse, experimente şi revizuiri independente care, pe termen lung, oferă o achiziţie mai fermă despre lume decît intuiţia şi atitudinea politică.

Sînt bucuros că nu trăim într-o tehnocraţie, condusă de experţi care să decidă scopurile noastre, mai degrabă decît să înainteze obiectivele pe care societatea le stabileşte. Dar am început să mă tem că trăiesc într-un stat ai cărui politicieni sînt mult mai interesaţi să proclame nobleţea unor obiective care nu pot fi atinse. Fără să avem o cale de aici acolo, ni se garantează rătăcirea. 

Robert P. Crease este profesor de filozofie la Universitatea Stony Brook din New York.

©Project Syndicate / Institute for Human Sciences, 2014
www.project-syndicate.org

traducere de Andrei MANOLESCU

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.