Ucraina, provocarea europeană a secolului

Publicat în Dilema Veche nr. 520 din 30 ianuarie - 5 februarie 2014
De ce nu trebuie blamaţi votanţii bucureşteni jpeg

La ora cînd scriu aceste rînduri, Ucraina stă pe un butoi cu pulbere şi evoluţiile sînt imprevizibile. Dacă guvernul va pune în aplicare planurile sale de instituire a stării excepţionale, în urma ocupării de către manifestanţi a clădirii Ministerului Justiţiei, lucrurile vor putea degenera fiindcă este de aşteptat o reacţie viguroasă a străzii.

Ucraina poate cădea într-o perioadă de haos prelungit, cu consecinţe grave asupra regiunii – şi, deci, şi asupra României. Veştile de la Kiev ne vorbesc însă şi despre un dialog care se poartă, totuşi, între putere şi opoziţie.

Problema este că Ucraina nu trece printr-o simplă criză politică şi socială care, întocmai ca în alte democraţii, să poată fi depăşită prin dialog între putere şi opoziţie, sau, eventual, prin chemarea cetăţenilor la urne.  În realitate, Ucraina se află în faţa unei alegeri dramatice, între două realităţi geopolitice. Iar opţiunile în Ucraina sînt împărţite în părţi aproape egale, ceea ce face aproape imposibil un compromis.

Doar nu ne aşteptăm ca puterea să renunţe de bunăvoie la opţiunea prorusă şi să se îndrepte către Europa! Să nu uităm că în Ucraina mai e şi cealaltă jumătate, deocamdată mulţumită cu opţiunea răsăriteană şi, deci, tăcută. Dar nimic nu ne arată că această a doua Ucraină n-ar putea ieşi la rîndul ei în stradă, în caz că ţara se va orienta spre Vest. Iar Rusia are pîrghii importante de acţiune, într-o asemenea variantă. Iar Kremlinul are motive serioase: o Ucraină europeană ar influenţa puternic mişcările prodemocratice din Rusia.

Şi atunci, cu ce se va mulţumi opoziţia, în urma acestui dialog? Iarăşi, greu de crezut că va accepta jumătăţi de măsură. De ce ar face-o, cînd susţinătorii ei inundă străzile? Problema este că fiecare pare să vrea totul sau nimic, iar Ucraina nu poate rămîne la mijloc, între două entităţi geopolitice. Zona gri se răzbună.

Şi apoi, opoziţia din stradă nu este chiar sută la sută proeuropeană. Se găsesc şi activiştii, nu puţini, ai unor grupări naţionaliste. Există şi o grupare de-a dreptul fascistă, Svoboda, amintind de vremuri tulburi din istoria Ucrainei, şi care numai proeuropeană nu este.

Culmea e că minoritatea română din Ucraina pare să fie mai bine protejată de actuala putere de la Kiev, care, din diverse interese, i-a acordat o serie de drepturi în conformitate cu normele europene. Sigur, dorim ca Ucraina să se înscrie pe un drum european. În acelaşi timp,  ne putem întreba dacă nu cumva, în cazul unei răsturnări violente la Kiev, fraţii noştri au urma să încapă pe mîinile naţionaliştilor şi fasciştilor.

În unele medii politice se vorbeşte despre o partiţie, dar nici în acest caz, lucrurile nu sînt simple. Împărţirea Ucrainei între estul prorus şi vestul proeuropean este, în bună măsură, un clişeu jurnalistic. În realitate, există multe zone mixte – sînt proeuropeni în est şi proruşi în vest. Nici în Kiev, teatrul protestelor, opiniile nu sînt unanime. În cazul unei partiţii, va fi extrem de greu de trasat linia de demarcaţie.

Să fim realişti: nu ne aflăm în Cehoslovacia începutului anilor ’90. Atunci, două naţiuni înrudite şi cu teritorii bine delimitate istoric au decis să se despartă, continuînd, însă, să împărtăşească idealurile europene.

Nu e cazul Ucrainei de azi, unde, după o eventuală partiţie, nu este exclus un soi de purificare politică, asemănătoare cu purificarea etnică din Balcanii începutului anilor ’90.

Iar dacă secolul XX a început în Balcani, cu asasinatul de la Sarajevo, şi s-a încheiat cu războiul din fosta Iugoslavie, atunci secolul XXI european să se joace în Ucraina şi, prin extensie, în zona gri a spaţiului ex-sovietic?

S-a spus despre Ucraina că este o ţară cu două feţe, una întoarsă către Răsărit şi cealaltă spre Apus. În Ucraina secolului XX, suferinţele au fost enorme: războaie, deportări, foametea care a ucis milioane de oameni. Sînt suferinţe care, în secolul XX, pot fi comparate doar cu cele îndurate de poporul evreu.  Ucraina nu doar că este mare, dar este infinit mai complicată decît orice exemplu de stat central şi est-european care a mers pe calea occidentală.

Să nu uităm că România a avut nevoie de mai bine de un deceniu şi jumătate pentru a se racorda la structurile euro-atlantice. Iar România venea după mai bine de un secol de independenţă şi avea în spate un trecut interbelic european şi democratic, încă viu în conştiinţa publică. Un trecut relativ recent, pe care Ucraina nu l-a avut.

Ucraina, vecina noastră, reprezintă, probabil, cea mai importantă şi complexă ecuaţie politică a Europei secolului XXI.

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dronele tehnologice, soluția cea mai eficientă la criza de angajați din agricultură. „Nu mai are cine mulge o oaie!”
Utilajele de ultimă generație și softurile inteligente sunt pregătite să suplinească lipsa tot mai acută a angajaților din domeniul agricol. Potrivit specialiștilor, o dronă, de exemplu, poate înlocui câteva utilaje, dar și doi-trei angajați. În plus, e o soluție mult mai economică pentru fermieri.
image
Descoperire de groază: un șarpe s-a refugiat de viscol în apartamentul unor constănțeni
Un apel mai puțin obișnuit a venit astăzi pe numărul unic de urgență 112: o familie din Constanța a cerut ajutor, după ce a descoperit un șarpe, ascuns după comoda din hol.
image
Cel mai lung pod arc din România a fost deschis circulației: „Este un proiect 100% românesc” VIDEO
Podul în lungime de 170 de metri a fost construit de o echipă românească și a costat 46 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane