Zvîcnetul

Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Dacă vi se întîmplă să călătoriţi cu maşina prin România, şi dacă aveţi ghinionul să daţi peste un drum în lucru, la care se circulă pe un singur sens, fiţi atenţi la ce se întîmplă, cîtă vreme staţi la coadă. S-ar putea să aveţi suficient timp încît să observaţi că pe marginea drumului zac dune de gunoaie. Asta dacă nu sînt rigole, care s-au umplut deja, cu aceleaşi gunoaie. E normal. Compatrioţii noştri, urmaţi în clasament, la mică distanţă, de şoferii tirurilor turceşti, se gîndesc gospodăreşte că, dacă tot s-au oprit pe marginea drumului, e vreme de făcut curăţenie prin maşină. Ce-i de prisos se aruncă afară. Dar nu zăbovim prea mult la contemplarea acestui fapt seducător care încă atestă „puritatea“, „farmecul“ şi „libertatea“ unei ţări periferice a Comunităţii Europene. Ceea ce ne interesează acum, la coadă – aşteptînd cuminţi, în maşini, să mergem mai departe – e zvîcnetul. Nu trebuie să faceţi vreun efort în a-l căuta. Apare sigur, fără să se lase aşteptat prea mult. În atmosfera convenţiei elementare a faptului că toată lumea e egală în situaţia asta, că trebuie să stăm la coadă, apare această pulsaţie, acest spasm al firii noastre – zvîcnetul. Revolta instantanee, răzbunarea pe o istorie condamnată la incertitudine, lovitura prin surprindere, plasată în plină figură, gestul fulgerător de frondă la adresa celor care spun că ne dezmeticim foarte greu. Adică zvîcnetul. Ce s-o mai lungim?! Mica explozie a unor orgolii terfelite de veacuri. Mai pe româneşte, la coada la care am luat-o razna cu figurile de stil, întotdeauna, cineva ţîşneşte pe lîngă toţi fraierii care aşteaptă la rînd, băgîndu-se cît poate de în faţă, să poată trece înaintea ălorlalţi. E zvîcnetul. Clipa de străfulgerare în care nu te mai controlezi, şi răzbuni, printr-un gest, cîteva sute de ani de dominaţie turcească, austro-ungară, rusească, de care s-o mai găsi. E momentul în care poţi învinge tristeţea istoriilor personale şi ale naţiei, trecînd fulgerător, concentrat, mobilizat, încordat, în faţa ălora care stau la rînd. 

Dacă vreţi să daţi peste zvîcnet în toată splendoarea lui, dacă aveţi chef să-l observaţi în habitatul lui natural, aşa cum v-aţi uita la păsări într-o deltă, aşa cum v-aţi uita la dansul nupţial al cocoşului de munte, făcînd să freamete roua zorilor, aşezaţi-vă la orice coadă. Nu contează la ce. Important e să fie coadă. Esenţial e să trebuiască să se stea la rînd, în ordine, pentru a se face ceva, pentru a se vinde ceva, pentru orice. Prin urmare, staţi un pic la rînd. N-o să vă pară rău. Şi nici măcar n-o să trebuiască să aşteptaţi prea mult. Zvîcnetul nu se lasă aşteptat. Se simte, de departe, ca un ecou slab, ca o pulsaţie abia sesizată, ca ceva care vine, dar nu ştii ce e şi de unde apare. Ei, Doamne, ce să fie?! E zvîcnetul. E ţîşnirea în faţă. E pulsaţia glorioasă a ceva mai greu de definit decît fulgerul globular. E momentul în care legile clasice ale fizicii dispar, lăsînd loc teoriei corzilor. Da, e vibraţia invaziei de neoprit a unei dorinţe cosmice de a trece în faţa celuilalt.  

Contextul energetic cel mai prielnic al zvîcnetului e dat de orice fel de aglomerare umană. Nu e obligatoriu însă, sub nici o formă, să înţelegem prin aglomerare cine ştie ce mulţimi de oameni care înnegresc orizontul. Nici vorbă de aşa ceva. O aglomerare e, să zicem, pîlcul de cetăţeni care aşteaptă sosirea unui mijloc de transport în comun. Nu contează că e metrou, autobuz sau tramvai. Zvîcnetul e, aici, în definiţia lui mică. În faza larvară a dezvoltării dimensiunilor sale care, finalmente, scapă puterii de observaţie fără echipamente specializate. Aici, zvîcnetul, aflat într-un soi de copilărie jucăuşă, se vede ca o fluturare, ca o zbatere de aripă, ca o decolare a unei păsări de apă. Nu contează vîrstele celor care alcătuiesc pîlcul de cetăţeni în aşteptarea mijlocului de transport în comun. Vibraţia asta îi traversează pe toţi, indiferent de glumele la care rîd, de cărţile care le-au luminat viaţa sau de emisiunile de divertisment care le-au deschis ochii asupra felului de alcătuire a lumii ăsteia.  

Mai interesant, în absenţa unei mize aparente, e la trecerea de pietoni. N-ai zice, dar e unul dintre locurile unde zvîcnetul poate fi observat în cele mai bune condiţii. La prima vedere, poate că acest context ar putea fi privit cu o oarecare neîncredere. Ei bine, surpriza e pe măsură. S-ar putea spune că la o trecere de pietoni ar trebui să domnească fundamentul absolut al democraţiei. Ce poate fi mai pentru toată lumea, mai adresat tuturor, decît o trecere de pietoni? Hm… Lucrurile nu stau tocmai aşa. O trecere de pietoni, la noi, poate fi un adevărat prag al selecţiei naturale. Poate fi un examen al aptitudinilor de supravieţuire în jungla urbană. Zvîcnetul îşi găseşte aici, în momentul de start, atît la pietoni, cît şi la şoferi, unul dintre cele mai potrivite medii de manifestare. Trecerea de pietoni e un teritoriu al competiţiei absolute. Iar miza asta uluitoare se vede pe figuri, se ghiceşte în tensiunile muşchilor şi tendoanelor acoperite de haine, palpită în starea generală, în situaţia, în provocarea de a aştepta momentul de start al traversării. Zvîcnetul face din ceva aparent banal, un teritoriu al luptei orgoliilor, al instinctului competiţiei. Motoarele se ambalează, roţile se mişcă încet, imperceptibil, pregătind sprintul glorios şi izbăvitor, mîinile se crispează pe volan, picioarele tremură uşor, în efortul de domolire a relaţiilor etern conflictuale, dintre ambreiaje, frîne şi acceleraţii. De cealaltă parte, pietonii stau ca atleţii, gata să fure, dacă se poate, cîtimea de start care scapă oricăror scule de măsurare a timpului.  Zvîcnetul se mai poate vedea şi la lifturile din spitale. Dar e prea trist. Povestea şi-ar pierde şi ultima urmă de haz, pe care, de fapt, nu l-a avut deloc.  

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Gianina Petrescu 12 foto arhiva personala jpg
Cel mai longeviv manechin din România. „Frumusețea nu are vârstă, iar feminitatea evoluează, nu dispare”
În vârstă de 44 de ani, Gianina Petrescu, deţine un adevărat record de longevitate în lumea modei din țara noastră: este manechin de la vârstă de 14 ani, având practic peste 30 de ani de modelling. Gianina are numeroase titluri de miss în carieră.
image png
Ce se întâmplă dacă bei un smoothie de banane în fiecare zi la micul dejun și care sunt beneficiile sale?
Diminețile sunt tot mai agitate, iar mulți dintre noi căutăm soluții rapide, dar sănătoase, pentru micul dejun.
Autostrada cu tuneluri, zona margina in șantier  video Adevărul Daniel Guță mp4 thumbnail png
Marile tuneluri din vestul României prind contur. Imagini spectaculoase de pe șantierul Autostrăzii Lugoj - Deva
Începute în februarie, lucrările de foraje la tunelurile de pe sectorul nefinalizat al Autostrăzii Lugoj – Deva au avansat semnificativ, iar pe șantier sunt mobilizați peste 700 de muncitori. „Autostrada cu tuneluri” trebuie finalizată în 2026.
a04e099e0b497b2612d448f9ca1ad2dade02a2cb webp
Exploziile care au distrus unul din cele mai mari arsenale de rachete ale Rusiei, provocate de neglijență, spun serviciile secrete britanice
O combinație de manipulare defectuoasă a armelor și practici de depozitare necorespunzătoare a dus probabil la exploziile care au distrus arsenalul Direcției Principale de Rachete și Artilerie 51 (GRAU) a Rusiei la sfârșitul lunii aprilie, a declarat miercuri Ministerul britanic al Apărării.
image png
Grădinarii ascund acest truc. Singurul ingredient care face iarba să fie perfect verde
Cum se face că, în timp ce la unii iarba crește rară, galbenă sau acoperită de mușchi, la alții pare desprinsă dintr-o reclamă – de un verde intens, densă și catifelată?
El Alamein, „Maldivele Egiptului” de pe coasta Mediteranei o nouă destinație pentru turiștii români Sursă Join Up
Egiptul, țara în care negocierea este un obicei, iar prețurile pot fi reduse chiar și de două-trei ori
Egiptul oferă o experiență climatică unică, cu aer uscat, temperaturi constante și briza răcoritoare care fac ca +35°C să fie o temperatură surprinzător de suportabilă. Mai mult, obișnuitele negocieri vă pot ajuta să obțineți prețuri și de două-trei ori mai mici.
analiza-economica-proiectie-financiara-economist-calcule-grafice-evaluare-companii
Criza lanțurilor de aprovizionare. Cum forțează războiul comercial companiile să caute alternative
Creșterea volatilității pieței, provocată de schimbările politicilor comerciale și tarifare, va amâna cel mai probabil deciziile de investiții, însă motivația pentru realizarea de tranzacții se va menține.
Zodii, Shutterstock jpg
Zodia care o să fie în al nouălea cer, în acest weekend. Vestea care îi schimba anul și poate chiar viața
Pentru unii, acest weekend vine cu relaxare. Pentru alții, cu revelații. Dar pentru o anumită zodie, zilele care urmează vor fi marcate de un moment de fericire pură – un eveniment neașteptat, o veste uriașă sau o împlinire care schimbă tot.
Bătălia de la Rovine  Foto twitter com
O istorie mai puțin cunoscută a românilor. Când au avut loc, de fapt, primele lupte cu turcii și motivul adevărat de la care au pornit
Prima bătălie dintre români și turci nu a fost cea de la Rovine. A fost, să zicem, prima mare invazie otomană în teritoriile valahe, dar nu și prima confruntare. De fapt, primele conflicte dintre români și turci au pornit de la stăpânirea asupra Dobrogei, cu atacuri de-o parte și de alta.