Zona (crepuscu) doctorală

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Marilena devenise doctoranda impozantei profesoare M. Deşi era o fată foarte bine pregătită, se simţea cumva datoare proaspetei sale îndrumătoare ştiinţifice. Ştia prea bine că doamna M. făcea faţă cu greu numeroaselor solicitări de coordonare doctorală, aşa încît faptul de a o fi selectat pe ea, la complicatul examen de admitere, îi crease un apăsător sentiment de îndatorare. A-şi arăta recunoştinţa prin cadouri costisitoare nu intra în discuţie. Nu avea situaţia finanaciară potrivită pentru un astfel de comportament şi, în plus, credea cu toată convingerea că o savantă de talia doamnei M. nu s-ar fi pretat la o asemenea situaţie stînjenitoare. Ar fi dorit să vorbească deschis cu profesoara şi să-i spună, onest, cît de onorată se simţea să lucreze sub îndrumarea ei, dar o anumită austeritate comportamentală a doamnei M. o inhiba din start. Trăia cu spaima copleşitoare că gestul său de gratitudine ar fi fost interpretat drept incalificabilă linguşire.

La prima întîlnire cu îndrumătoarea, doctoranda hotărî, prin urmare, că singurul lucru firesc pe care-l putea face rămînea achiziţionarea unui frumos buchet de flori. Se prezentă, din timp, în faţa cabinetului profesoarei. Cineva care tocmai ieşea (şi care, avu senzaţia, privi cu suspiciune vizibilul colorat buchet floral!) îi spuse să aştepte puţin, întrucît doamna M. se afla într-o convorbire cu doi masteranzi. Marilena se postă dinaintea uşii, destul de îngîndurată. Dacă greşise, cumpărînd aceste flori, de un roşu strident, ce i se păreau acum, deodată, vulgare? La florărie, dădeau impresia de rafinament, dar aici, în Universitate, dezvăluiau ceva insolent şi ieftin, vecin cu trivialitatea pură. Dacă profesoara o va repezi, considerîndu-se jignită? Dacă momentul va arunca o umbră de suspiciune asupra întregului doctorat? Dacă ea, Marilena, nu e, în fond, decît o cercetătoare mediocră, care simte nevoia să se salveze academic prin aceste acte perverse, de „îmblînzire a scorpiei“? Se repezi deodată, într-un impuls iraţional, la coşul metalic de la capătul culoarului şi îngrămădi, brutal, buchetul acolo. Fu invitată să intre, după o vreme, iar profesoara dădu dovadă, neaşteptat, de o naturaleţe reconfortantă. O ascultă cu atenţie, îi oferi sugestii bibliografice utile, îi explică anumite chestiuni tehnice şi o încurajă. Făcu chiar şi vreo două glume. „Austeritatea“ inhibitorie din trecut se dizolvase complet. „Mai ai treabă în Universitate?“ o întrebă, într-un tîrziu, îndrumătoarea. „Nu, am venit doar pentru întîlnirea cu dumneavoastră“, răspunse Marilena. „Bine, atunci hai să ieşim împreună pentru că şi eu mi-am terminat activităţile pe azi!“ Plecară amîndouă în aceeaşi notă relaxată în care decursese întreaga conversaţie. Trecură pe lîngă micul container igienic, unde buchetul floral roşu-ţipător trona abandonat, plin încă de forţă picturală. „Vai – zise doamna M., oprindu-se – ce flori frumoase! Le-a adus precis un student vreunui profesor şi el (ori ea!) l-a aruncat ulterior la coş, deoarece, nu-i aşa, noi, universitarii, nici nu bem, nici nu fumăm flori. Mare, mare ruşine!“

Mutatis mutandis, tînărul şi valorosul anglist Mircea primi îndrumare de doctorat. Multe filoloage năvăliră pe el, solicitîndu-i „un loc“. Cu precădere, o masterandă de an terminal îl tortura cu insistenţele. Femeia se califica intelectual, cu mare dificultate, chiar şi pentru postura masterală, cea doctorală excluzîndu-se de la bun început. Şi totuşi, tînărului anglist i se părea imposibil să zică aşa ceva unui om. Ambiguitatea comportamentală a profesorului o împingea însă pe aspiranta doctorală la gesturi tot mai stranii, menite să-i smulgă celui dintîi mult-doritul accept. Odată, îl zări pe coridor şi se porni să alerge, idiotic, înspre el. Îşi dădu seama, pe parcurs, că galopul ei era, în esenţă, inexplicabil, aşa încît, atunci cînd frînă în faţa speriatului coordonator de doctorate, nu reuşi decît să-i întindă brînzoaica din care luase deja cîteva îmbucături şi să-i spună: „Domn’ profesor, e prînz şi poate n-aţi apucat să mîncaţi. Vă ofer această plăcintă!“. Mircea, desigur, nu avu puterea să refuze, deşi cerul căzuse peste el. Mulţumi confuz, luă aluatul ronţăit pe jumătate şi se îndepărtă mai degrabă şleampăt. Femeia îl însoţi, prelung, cu privirea. Destul cît să-l zărească, la capătul culoarului, cum aruncă brînzoaica la coş. Decise, de aceea, să-i scrie pe seară un mesaj nefericitului anglist. Titlul misivei electronice era e-mail apologetic (fapt care-i accentuă lui Mircea disperarea profesională – masteranda credea că, în limba română, cuvîntul apologetic se leagă semantic de englezescul to apologize/„a se scuza“!) şi suna în felul următor: „Stimate domnule profesor, vă rog să mă iertaţi pentru la prînz! N-am ştiut că nu vă plac brînzoaicele! Cu deosebită stimă, I.B.“. Coordonatorul de teze – intrat în vria unei nebunii temporare – avu cea mai paradoxală reacţie cu putinţă. Dădu reply pe loc: „Lăsaţi brînzoaica! Vă primesc la doctorat. În toamnă, să veniţi să vă semnez fişa de înscriere la admitere“. Zis şi făcut. Doamna se prezentă la colocviul de selecţie în şcoala doctorală. Comisia era formată din trei profesori importanţi, cărora li se adăugă şi Mircea. Fosta masterandă îşi introduse, încrezător, tema de cercetare: „Eu vreau să scriu o istorie a retoricii, stilisticii, lingvisticii anglo-americane, de la origini pînă în prezent“. Preşedintele comisiei o privi pe sub ochelari: „Nu e totuşi cam mult?“. „Pentru mine, nimic nu e prea mult!“ replică tăios candidata. Finalul fu inevitabil. Comisia o pică pe „istorica“ în devenire, iar preşedintele îi zise anglistului: „Nu vă supăraţi pe noi. Tipa pare psihopată. Vă facem un bine că o respingem“. Mircea se prăbuşi în genunchi şi se repezi să sărute, plîngînd, mîinile membrilor comisiei: „Vă mulţumesc din suflet, fraţilor!“.

Morala? Previzibilă, ca de obicei: în universul doctoral românesc, nu este loc pentru cei slabi de înger.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.