Zilierii noştri cei de toate zilele (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 645 din 30 iunie - 6 iulie 2016
Zilierii noştri cei de toate zilele (I) jpeg

Unul din muncitorii noștri, de la Troia, Hassan, avea fața cu kilometrajul cel mai mare pe care am văzut-o vreodată. Greu de uitat. Dădea cu noi la tîrnăcop și lopată de la șase la două, iar apoi se ducea acasă, mînca ceva și pleca pînă seara la munca cîmpului, sau construia o casă, sau alt mizilic. Majoritatea celor bătrîni făceau, de altfel, același lucru. Am două poze cu Hassan, făcute la șase ani diferență. În timp ce eu am chelit și m-am buhăit, fața lui brăzdată a rămas identică, același spectacol. Un altul, un fel de bunic pentru mine, Faik, lucra de 25 de ani cu arheologii și știa cîte ceva despre fiecare lucru care ieșea din pămînt. De dragul nostru, se prefăcea că ia în serios toată această ușchită întreprindere de a face săpături, distracție de oameni mari, și considera pînă la urmă inofensive obsesiile mele „inginerești“, de pildă ca nu cumva un ciob cu o proveniență greșită să ajungă într-un coș cu o altă etichetă etc. Mi-l amintesc cum, fără să-i spună nimeni, pusese deoparte truela de metal și începuse să curețe ușor un fragment de friză cu un bețișor de lemn, ca să n-o zgîrie. Mai tîrziu a fost operat și, cînd m-am dus în sat să-l văd, mi-a arătat spre inimă și mi-a zis: „Mi-au pus baterii“. Un alt bătrîn, Mustafa, zis Orak (seceră), mi-a făcut zile fripte ciorovăindu-se cu mine de cîte ori avea ocazia, ca să afle cît poate întinde coarda cu tinerelul orășean. Cred că făcea asta din pur interes de a vedea cum reacționez, interes, de altfel, pe care îl împărtășeam pe deplin. La sfîrșitul campaniei, spre surpriza mea, mi-a adus două sticle de doi litri îndesate cu cele mai bune măsline negre pe care le-am mîncat vreodată. De fapt, încă de la început acești zilieri bătrîni au fost esențiali pentru mine. Cînd m-am apucat să învăț turcă pe șantier, în 2003, aveam la dispoziție doar un dicționar francez-turc de dinainte de 1900, din care, cînd foloseam un cuvînt, oamenii se uitau la mine de parcă citeam din Biblia lui Cantacuzino la supermarket, și o gramatică nemțească lăsată în urmă de un tip care trebuise să petreacă odată o iarnă întreagă la casa săpăturii de lîngă Milet, în satul Akköy, și de la care mai rămăsese și o roabă plină cu sticle goale de coniac. Doi moși care spălau ceramică, Murat și Ahmed, erau însă profesorii mei cînd lucram în depozit. Erau amîndoi foarte scunzi, puternici ca tractorul și cu geniul simplificării. Nu le trebuiau multe cuvinte, de exemplu, ca să-mi explice, pe înțelesul meu, ce este Dumnezeu („unu“). La sfîrșit, Murat mi-a scris în caiet, ca să mă dea gata, Bismillahirrahmanirrahim, într-un cuvînt. Sub fiecare literă e un punct, de cînd moșul verificase dacă îi ies toate literele la socoteală.

În Maroc am avut în echipă un zilier în vîrstă, Hamza, pentru care am avut o antipatie spontană, sper reciprocă. Asta m-a împiedicat să încerc să-l înlocuiesc, deși venea o zi da, o zi nu. Dar munca avea de suferit, așa că i-am rugat pe ceilalți zilieri să-l convingă să vină regulat la treabă pentru că altfel rămîne fără bani, bani foarte buni, de altfel, în comparație cu ce se putea scoate din agricultură. Reprezentantul lor mi a zis, codindu-se, că dacă îl dăm afară pe tip, care are absolută nevoie de acea slujbă, ei vor trebui să facă grevă, pentru că locuiesc în același sat, merg pe aceeași uliță la aceeași ceainărie etc. Am lăsat-o deci baltă. Chiar a doua zi era ziua noastră liberă și am văzut foc lîngă o casă mai sus pe deal. Am alergat acolo cu niște găleți, împreună cu un coleg. Ardea o grădiniță uscată, plină ochi de cîrpe, buruieni și sticle de plastic. Sărăcia și mizeria erau cutremurătoare. Copiii plîngeau și mama se uita și se dădea de ceasul morții că a ajuns focul la zidul casei. Vecinii erau la muncă, nu era nici țipenie. Am aflat la întoarcere că era tocmai casa acestui tip Hamza, care la vremea incendiului, zicea cu satisfacție unul din cei care fuseseră gata să facă grevă pentru el, era la ceai în Moulay Idriss. Un alt moș din zonă, unul Kassim, era uscat ca un canotor, cu o față pe muchie gen Serge Gainsbourg și la fel de scandalos. La vîrsta lui, dădea cu tîrnăcopul ca nimeni altul și avea o singură problemă, din cînd în cînd își punea picături în nas. Acest Kassim era mai rău ca toți moșii din echipele de muncitori din Maroc, care, spre deosebire de Turcia, în loc să calmeze spiritele pe teren, participau activ la nașterea și desfășurarea certurilor și bătăilor care aveau loc aproape zilnic, pe la prînz. Pauza era mai mult pauza de bătaie decît pauza de masă. Am aflat mai tîrziu că picăturile pe care și le punea Kassim nu erau din categoria Rinofug/Bixtonim, ci din categoria cocaină.

Evident, în Turcia și în Maroc nici o femeie nu putea veni să lucreze pe teren ca zilier, însă ele făceau ceva la fel de important, care lipsește pe nedrept din manualele de arheologie, și anume găteau. Să gătești, să pui masa și să strîngi masa pentru 40-50 de oameni, și să lași seara bucătăria lună e în mod evident o faptă eroică. Am prins și cîteva șantiere în timpul Ramadanului, și am văzut o altă față a acestui eroism, adică bucătărese în vîrstă care fac de mîncare toată ziua, dar postesc din zori pînă la apusul soarelui. Nu e vorba numai de faptul că ești tot timpul cu nasul în mîncare și foamea e mai greu de suportat, dar stai în căldură toată ziua și nu poți să bei apă, lucruri pe care numai cei (cele, în cazul ăsta) în vîrstă doreau sau puteau să-l facă. După cum zilierii bătrîni erau cei care pe șantier lucrau (aproape) întotdeauna mai mult și mai bine decît tinerii. (Foto: echipă de muncitori turci pe un șantier arheologic din 1907.)

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Nici o clipă Portasar, Cartea Românească, 2015.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

ruta arctica shutterstock 2143283457 jpg
Ministerul rus de Externe a spus că lipsa de interacțiune cu alte state nu va afecta dezvoltarea Rutei Nordului
Ambasadorul general al Ministerului Afacerilor Externe al Federației Ruse, președintele Comitetului înalților funcționari al Consiliului Arctic, Nikolai Korchunov a declarat că Rusia, ca unic operator al RN, ia măsuri pentru a asigura siguranța navigării pe această rută.
Charles Michel la Conferinta de Securitate de la Munchen FOTO EPA-EFE
La summitul din 6-7 octombrie, UE va discuta despre înăsprirea sancțiunilor împotriva Federației Ruse și asistența militară acordată Ucrainei
Președintele Consiliului European, Charles Michel, a declarat că liderii UE vor lua în considerare, de asemenea, cum să protejeze cel mai bine infrastructura critică.
calarasi chiciu
Debitul Dunării, în creștere în următoarele zile. Care este regimul hidrologic pe râurile din țară
Debitul fluviului Dunărea la intrarea în ţară va creşte, până la finalul săptămânii viitoare, la valoarea de 4.800 metri cubi pe secundă (mc/s), peste media multianuală a lunii octombrie, de 3.850 mc/s.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.