Zboruri deasupra norilor

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Pe timp de pandemie, cei mai mulți dintre noi am zburat cu avionul mai rar sau poate chiar deloc. Măcar gîndul, însă, ne poate readuce deasupra norilor. Adică acolo unde, așa cum scria Alex. Ștefănescu într-un text din România literară, pînă nu demult era o priveliște rezervată doar lui Dumnezeu. Căci, înainte ca omul să fi inventat aparate de zbor, norii nu puteau fi văzuți decît de jos și „numai Dumnezeu putea să-i contemple de sus, de deasupra lor”, cum ne relevă scriitorul. Ei bine, în ultimele decenii, dumnezeiasca priveliște a fost accesibilă, în mod democratic, multor ființe omenești. Numai că, uneori, ea a venit la pachet și cu tot felul de lucruri… tot omenești.

Mi-amintesc că prima mea călătorie cu avionul, pe cînd eram copil, a fost între Kiev și Leningrad. Eram impresionat și auzeam cum toată lumea lăuda minunata realizare a industriei sovietice ‒ marele avion Tupolev ‒ care avea să ne transporte peste o mie de kilometri, rapid și comod. Eu l-am perceput însă ca pe un aparat zgomotos, menit nu doar să zboare, ci mai ales să provoace greață și dureri de urechi.

Peste ceva ani, am zburat de la Baia Mare la București. Urcînd pe scara avionului am observat un petic pe fuselaj. Un triunghi de tablă prins cu nituri, ușor înnegrit pe la margini. Atunci am realizat că la cursele interne se zbura la soartă, cum s-ar zice. Noroc cu fata care s-a nimerit lîngă mine, care m-a ținut tot drumul de vorbă și m-a făcut să uit de petic. (Nu mi-a trecut prin cap să-i arăt de sus norii, cum a încercat Alex. Ștefănescu să-i arate franțuzoaicei.)

Altă dată, mă întorceam de la Cluj la București, după o întîlnire extrem de tulburătoare. Mă îngrozea ideea că aveam să stau ore în șir prizonier într-un compartiment de tren, cu propriile-mi gînduri rele. Și cum în cale mi-a ieșit o agenție Tarom, am intrat și am aflat că aveam o cursă foarte curînd. Foarte bine, mi-am zis, mai ales că avioanele mai și cad…        

A venit Revoluția și am putut să zbor și pînă în America. Pe atunci era o cursă directă București – New York. La ducere, după ce am urmărit „harta” Europei de sus, ajuns deasupra oceanului m-am întins pe toate cele trei locuri din jurul meu, care erau goale, și am adormit. Cînd m-am trezit, am constatat că oblonul hubloului fusese tras ca să nu mă deranjeze lumina și că fusesem învelit cu o pătură. Ce servicii, ce stewardese...

La întoarcere însă, am avut parte de altceva. Fusese o eclipsă parțială de soare și apoi o furtună puternică provocată, poate, de diferențele bruște de temperatură induse de eclipsă. Avionul n-a ocolit destul zona turbulențelor și, la un moment dat, pilotul ne-a spus că e obligatoriu să ne punem centurile. Niște tăvi cu mîncare n-au apucat să mai fie strînse, iar cînd au început zguduielile, am văzut că tava mea era atrasă de tavan. Se lipise de el. M-aș fi dus cu siguranță după ea dacă n-aș fi avut centura. Vocea calmă a pilotului m-a făcut să nu-mi fie frică. Cu acea ocazie am aflat însă și cît de tare pot zbiera unele femei.

O altă poveste a fost cînd deja apăruseră low-cost-urile. Era o firmă italienească, se numea My Air. La plecare, pilotul a apărut țanțoș, însoțit de stewardese, ca un mare chirurg urmat de un grup de asistente. Purta ochelari de soare tip Steve McQueen, dar avea părul brunet și dat cu multă briantină. De atunci, n-am mai pomenit o decolare așa de rapidă și de impetuoasă, care i-a smuls unui mucalit din fața mea exclamația: „Băi, Fittipaldi, vezi că asta nu-i Fiat!”. La întoarcere (de la Paris), avionul nici n-a mai venit să ne ia, cursa a fost anulată. Respectiva firmă a dat faliment.

În sfîrșit, de neuitat a fost un zbor la Madrid. Părea că se urcaseră toți pasagerii, iar locul din stînga mea, de lîngă culoar, era liber. Mă bucuram că voi avea spațiu. Deodată însă, în deschizătura dinspre cabina piloților s-a făcut întuneric. Intrase un individ care obtura lumina. Înainta greu pe culoar, dînd impresia că se chinuia să-și stăpînească mișcările divergente ale diverselor părți tremurînde ale corpului. Parcă era filmat cu încetinitorul. Am aruncat repede o privire în spate și am constatat ușurat că mai erau destule locuri libere pe care ar fi putut să se așeze. Dar provocarea pe orizontală s-a oprit în dreptul meu și, cu o mișcare destul de bruscă, s-a înfipt între cotierele scaunului din stînga mea. Bineînțeles că o bună parte s-a revărsat ca o plastilină și peste spațiul care trebuia să fie al meu. M-am simțit pur și simplu astupat. Pînă și voința mi-a fost blocată, așa încît am renunțat și la orice tentativă de a-l da la o parte și de a mă refugia pe un alt loc liber. Cum-necum, am suportat drumul destul de lung pînă la Madrid, închipuindu-mi că aveam de bifat un exercițiu anticlaustrofobic.

După o săptămînă, la zborul de înapoiere, stăteam pe același loc din mijloc. Și tot așa, spre sfîrșitul îmbarcării, speram că scaunul de la margine va rămîne liber. Deschizătura dinspre cabina piloților s-a întunecat din nou. Știam bine ce urma. Se întîmpla la fel, dar cu alt individ. Tot drumul am încercat să-mi dau seama cît diferea față de primul.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.