Zboruri deasupra norilor

Publicat în Dilema Veche nr. 929 din 27 ianuarie – 2 februarie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Pe timp de pandemie, cei mai mulți dintre noi am zburat cu avionul mai rar sau poate chiar deloc. Măcar gîndul, însă, ne poate readuce deasupra norilor. Adică acolo unde, așa cum scria Alex. Ștefănescu într-un text din România literară, pînă nu demult era o priveliște rezervată doar lui Dumnezeu. Căci, înainte ca omul să fi inventat aparate de zbor, norii nu puteau fi văzuți decît de jos și „numai Dumnezeu putea să-i contemple de sus, de deasupra lor”, cum ne relevă scriitorul. Ei bine, în ultimele decenii, dumnezeiasca priveliște a fost accesibilă, în mod democratic, multor ființe omenești. Numai că, uneori, ea a venit la pachet și cu tot felul de lucruri… tot omenești.

Mi-amintesc că prima mea călătorie cu avionul, pe cînd eram copil, a fost între Kiev și Leningrad. Eram impresionat și auzeam cum toată lumea lăuda minunata realizare a industriei sovietice ‒ marele avion Tupolev ‒ care avea să ne transporte peste o mie de kilometri, rapid și comod. Eu l-am perceput însă ca pe un aparat zgomotos, menit nu doar să zboare, ci mai ales să provoace greață și dureri de urechi.

Peste ceva ani, am zburat de la Baia Mare la București. Urcînd pe scara avionului am observat un petic pe fuselaj. Un triunghi de tablă prins cu nituri, ușor înnegrit pe la margini. Atunci am realizat că la cursele interne se zbura la soartă, cum s-ar zice. Noroc cu fata care s-a nimerit lîngă mine, care m-a ținut tot drumul de vorbă și m-a făcut să uit de petic. (Nu mi-a trecut prin cap să-i arăt de sus norii, cum a încercat Alex. Ștefănescu să-i arate franțuzoaicei.)

Altă dată, mă întorceam de la Cluj la București, după o întîlnire extrem de tulburătoare. Mă îngrozea ideea că aveam să stau ore în șir prizonier într-un compartiment de tren, cu propriile-mi gînduri rele. Și cum în cale mi-a ieșit o agenție Tarom, am intrat și am aflat că aveam o cursă foarte curînd. Foarte bine, mi-am zis, mai ales că avioanele mai și cad…        

A venit Revoluția și am putut să zbor și pînă în America. Pe atunci era o cursă directă București – New York. La ducere, după ce am urmărit „harta” Europei de sus, ajuns deasupra oceanului m-am întins pe toate cele trei locuri din jurul meu, care erau goale, și am adormit. Cînd m-am trezit, am constatat că oblonul hubloului fusese tras ca să nu mă deranjeze lumina și că fusesem învelit cu o pătură. Ce servicii, ce stewardese...

La întoarcere însă, am avut parte de altceva. Fusese o eclipsă parțială de soare și apoi o furtună puternică provocată, poate, de diferențele bruște de temperatură induse de eclipsă. Avionul n-a ocolit destul zona turbulențelor și, la un moment dat, pilotul ne-a spus că e obligatoriu să ne punem centurile. Niște tăvi cu mîncare n-au apucat să mai fie strînse, iar cînd au început zguduielile, am văzut că tava mea era atrasă de tavan. Se lipise de el. M-aș fi dus cu siguranță după ea dacă n-aș fi avut centura. Vocea calmă a pilotului m-a făcut să nu-mi fie frică. Cu acea ocazie am aflat însă și cît de tare pot zbiera unele femei.

O altă poveste a fost cînd deja apăruseră low-cost-urile. Era o firmă italienească, se numea My Air. La plecare, pilotul a apărut țanțoș, însoțit de stewardese, ca un mare chirurg urmat de un grup de asistente. Purta ochelari de soare tip Steve McQueen, dar avea părul brunet și dat cu multă briantină. De atunci, n-am mai pomenit o decolare așa de rapidă și de impetuoasă, care i-a smuls unui mucalit din fața mea exclamația: „Băi, Fittipaldi, vezi că asta nu-i Fiat!”. La întoarcere (de la Paris), avionul nici n-a mai venit să ne ia, cursa a fost anulată. Respectiva firmă a dat faliment.

În sfîrșit, de neuitat a fost un zbor la Madrid. Părea că se urcaseră toți pasagerii, iar locul din stînga mea, de lîngă culoar, era liber. Mă bucuram că voi avea spațiu. Deodată însă, în deschizătura dinspre cabina piloților s-a făcut întuneric. Intrase un individ care obtura lumina. Înainta greu pe culoar, dînd impresia că se chinuia să-și stăpînească mișcările divergente ale diverselor părți tremurînde ale corpului. Parcă era filmat cu încetinitorul. Am aruncat repede o privire în spate și am constatat ușurat că mai erau destule locuri libere pe care ar fi putut să se așeze. Dar provocarea pe orizontală s-a oprit în dreptul meu și, cu o mișcare destul de bruscă, s-a înfipt între cotierele scaunului din stînga mea. Bineînțeles că o bună parte s-a revărsat ca o plastilină și peste spațiul care trebuia să fie al meu. M-am simțit pur și simplu astupat. Pînă și voința mi-a fost blocată, așa încît am renunțat și la orice tentativă de a-l da la o parte și de a mă refugia pe un alt loc liber. Cum-necum, am suportat drumul destul de lung pînă la Madrid, închipuindu-mi că aveam de bifat un exercițiu anticlaustrofobic.

După o săptămînă, la zborul de înapoiere, stăteam pe același loc din mijloc. Și tot așa, spre sfîrșitul îmbarcării, speram că scaunul de la margine va rămîne liber. Deschizătura dinspre cabina piloților s-a întunecat din nou. Știam bine ce urma. Se întîmpla la fel, dar cu alt individ. Tot drumul am încercat să-mi dau seama cît diferea față de primul.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.