Vulgarizarea catastrofei

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

A existat o vreme, pînă nu foarte demult, în care oamenii credeau că orice stihie, orice catastrofă, orice prăbușire a lumii erau pedepse pe care Divinitatea le abătea asupra noastră, pentru a ne corecta. Odată cu apariția științei moderne, cum ar zice Freud, aceasta se autonomizează, se universalizează și se vulgarizează. Divinitatea și instituțiile sale devin frecventabile în virtutea obiceiului reflex și din ce în ce mai puțin în spiritul unei forme de trăire a unui sentiment profund religios. Cu toate astea, știința nu e o jivină care ciugulește, de atîția ani, ficatul Bisericii. Are și instituția de reprezentare a Divinității în lume partea ei de vină, pentru procesul ăsta de dezvrăjire, pentru trecerea la cele fizice, chimice și matematice, în defavoarea celor sfinte. Și nici măcar despre vină nu e vorba, ci despre un drum al lumii, o cale a omului, o alegere a ființei. Că e mai mult sau mai puțin conștientă alegerea asta, că lucrurile sînt infinit mai nuanțabile, că albul și negrul nu îmbracă toate tipurile de realitate, toate astea sînt la fel de valabile pentru orice. E limpede însă că, azi, pentru cei mai mulți dintre noi, catastrofa, de orice fel va fi fiind ea, e ceva explicabil, cu cauze și efecte, cu structură precisă și cu un arsenal de cunoaștere în preajma ei, care o face transparentă, lizibilă și inteligibilă pentru oricine are chef să înțeleagă.

În absența din ce în ce mai îndelungată a voinței divine din vocabularul nostru – și, mai ales, din felul nostru de a vedea lumea – punem responsabilitatea sau cauzele catastrofei exclusiv pe seama omului, a semenilor. Pe măsură ce progresul din peștera științelor electrifică traseele și pune totul la dispoziția circulației turiștilor, ideea de catastrofă se democratizează și devine o responsabilitate a unora dintre noi. A celor care nu sînt conștienți de anumite lucruri și nu pot să păstreze niște tipuri de valori, traduse în cîteva feluri de comportamente, considerate corecte, sigure, uneori chiar salvatoare. Cert e că, oricum am vedea lumea, prin chipul Divinității sau prin superochelarii inteligenți de la Google, catastrofa întotdeauna are niște vinovați. Ei sînt fie „necredincioșii“ și „păcătoșii“ din vechea ordine a gîndirii, fie „inconștienții“ și „iresponsabilii“ de azi. Întotdeauna vinovații sînt „ceilalți“, „alții“, „ăia“, „ei“. Pe unii nu i mai rabdă Divinitatea și-i pedepsește aspru, în toate felurile, pe alții nu-i mai rabdă Pămîntul, care se prăbușește sub fundurile lor obeze și indiferente. Catastrofa s-a democratizat. Nu mai e o pedeapsă a unei Divinități răzbunătoare sau dojenitoare, ci o destinație inevitabilă, spre care ne îndreptăm obiectiv, științific, temeinic, cu lecțiile făcute.

Există însă și o democratizare a democrației. Cum altfel?! Numai că acest proces psihologic și social păstrează în el atît urme vagi ale vechii perspective asupra lumii, cît și achizițiile recente. E ceva perfect normal, care conține multe dintre datele esențiale ale istoriei sale, amestecate într-un cocktail tipic pentru vîrsta gîndirii pop de azi. Un „azi“ în care unii – sigur, întotdeauna „alții“, evident că nu noi! – gîndesc cam așa: „Democrația nu e pentru oricine. Nu le-o poți băga pe gît troglodiților. Plus că democrația înseamnă ordine, lege, disciplină. Toate astea nu mai sînt posibile. Dacă democrația e valabilă pentru toată lumea, a ajuns să și arate exact ca toată lumea. Ferfeniță. Fragmentată în mii de definiții, care mai de care mai personale, mai ușchite, mai artistice sau mai patologice. Practic, democrația nici nu mai are definiție, așa cum nici unul dintre noi nu vrem să avem, ci să fim unici, inimitabili, prezențe irepetabile. Democrația nu mai are chip, ci nenumărate variante. E drept, noi n-am prins chipul acela auroral, dacă va fi existat vreo­dată, dar ce-am prins acum e o caricatură a ceea ce trebuie să fi fost cîndva. Cum ziceam, dacă o fi fost. Nici nu contează asta. Ce contează e că nu se poate s-o ducem bine toți. Democrația nu e pentru toată lumea. Așa nu se mai poate! Nu ne putem îngrămădi toți în noțiunea asta, pentru că, pînă la urmă, trebuie să o și concretizăm cumva. Iar asta nu se poate cu toată lumea, pentru că… pur și simplu nu e loc pentru toți. Sîntem prea mulți, iar unii nu înțeleg că trebuie să fie ordine și disciplină. Democrația nu e că fiecare face ce vrea. Nu veni tu la mine în casă, să aranjezi cum îți place ție. În ultimă instanță, te-am primit. Respectă-mă și acceptă-mi valorile, ca să le accept și eu pe ale tale. Nu poți? Atunci ieși afară și încearcă în altă parte! Vrei să intri cu forța? Atunci o să mă apăr.

Iar apărarea e de toate felurile. În general, trebuie să vină cineva să ne apere. Un personaj providențial. Nu-l iubim, pentru că nu e cazul în situații de-astea. E aducătorul unei catastrofe. Dar e singura cale care ne poate „salva“. Singura care poate restaura ordinea și disciplina. Și, mai ales, felul nostru contemporan și îndestulat de a fi. Ca să nu ne opintim conștiințele și să nu ne mînjim mîinile cu sînge mai mult sau mai puțin metaforic, îl mandatăm pe unul dintre noi să facă asta. Să producă frumușel catastrofa. Să fie „nebunul“ care ne salvează. Declarativ, nu sîntem de acord cu el. Dar în cabina de vot sîntem singuri. E un spațiu intim. Numai bun pentru cele mai perverse gînduri. 

(continuarea în numărul viitor)

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Captură de ecran din 2022 09 19 la 14 12 43 png
Amendament controversat la legile justiției: Procurorul general ar putea fi judecător
Ibram Iusein, deputat din partea minorităților naționale, a depus un nou amendament controversat la legile justiției, prin care un judecător ar putea fi procuror general. Amendamentul a fost adoptat în comisie cu 13 voturi „pentru, șase voturi „împotrivă” și trei abțineri.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Ucrainenii continuă să recupereze teritorii, iar Rusia trimite forțe la granița regiunii Harkov
Surse ruse raportează că focul de artilerie ucrainean interzice cu succes ultima rută logistică a forțelor ruse către Lyman, care trece prin Svatove-Makiivka-Terny, la nord de așezare.
Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.