Vremea e relativă
Unora dintre noi, frigul și zăpada de afară li se par poate surprinzătoare, avînd în vedere insistența cu care a fost mediatizată ideea încălzirii globale. Probabil că unii și-au închipuit că asta înseamnă că deja scăpăm de iarnă. Alții, în schimb, ca urmare a mediatizării unor prognoze catastrofice, se temeau de o iarnă cumplită. S-ar putea observa că vremea de afară nu prea mai are legătură cu vremea de la televizor, tot așa cum nici viața, în general, parcă nu mai seamănă cu ce ni se arată pe ecran. Pentru o mai bună înțelegere, să dau și niște exemple.
Pe 4 octombrie 2016, ziarul Gândul scria că iarna 2016-2017 va fi cea mai friguroasă „din ultimul secol“. Era citat un meteorolog german care susținea că „simte fiori reci“ numai și dacă priveşte hărţile transmise de Serviciul Naţional de Meteorologie. Ziarul scria că previziunile specialistului german ar fi fost susţinute şi de Joe Bastardi, meteorolog la cunoscutul serviciu american de prognoză a vremii AccuWeather. Bastardi!
Doar două zile mai tîrziu, pe data de 6 octombrie 2016, la Știrile PRO TV era invocat același serviciu AccuWeather, potrivit căruia pentru România era prognozată: „în special în centrul și sudul țării, o iarnă cu temperaturi ridicate față de media normală și cu perioade de secetă. Nu sînt anunțate furtuni puternice și nici inundații. Căderile de zăpadă vor fi sub media normală, (…) vor exista și scurte perioade de ger cu temperaturi sub media normală.“ Odată cu gerurile din ianuarie, România TV (ce canal!) recicla din nou știrea cu cea mai grea iarnă din ultima sută de ani, bașca dezvăluia că „soarele va fi văzut rareori în timpul iernii care urmează“.
Au existat și prognoze mai rezonabile, precum aceea de la sfîrșitul lunii octombrie, de pe vremea.ro, care prevedea zăpada abundentă din sudul și estul țării căzută în prima parte a lunii ianuarie, dar estima geruri ceva mai mici decît cele care au fost în realitate în această perioadă. Sigur, o prognoză nu poate fi niciodată exactă, mai ales pe termen lung. Pe lîngă asta, e de remarcat că, deși devine o știință din ce în ce mai exactă, meteorologia e tot mai mult prejudiciată pe de-o parte de către o presă tot mai neserioasă, pe de altă parte chiar de către unii specialiști care s-au obișnuit să lege totul de ideea încălzirii globale. Fără să discut realitatea fenomenului, observ de multă vreme această adevărată ideologizare din jurul lui. Cunosc cît se poate de bine destule derapaje legate de acest subiect, atît ale oamenilor de știință, cît și ale jurnaliștilor. În fine, ideologia asta are vînt în pupa mai ales vara, cînd e cald, în vreme ce iarna, cînd e frig, adepții ei vin cu explicații bizare, de genul: fenomenele extreme precum gerurile năpraznice sînt legate tot de fenomenul de încălzire globală. De cîte ori aud asta mă întreb de ce n-ar putea fi și invers. De fapt, unii chiar au și început să vorbească deja despre o răcire globală. Tot așa cum unii treceau odată brusc, iertați-mi comparația, de la legionari la comuniști. Cum memoria oamenilor e scurtă, trebuie amintit că prin anii ’70, după o perioadă mai rece, era la modă ipoteza venirii unei noi glaciațiuni. Dar, ca și anotimpurile, și modele adoptate de omenire sînt ciclice. Iar între percepția asupra vremii și momentul de dezvoltare istorică pot fi găsite unele legături. Mulți spun că iernile de pe vremea lui Ceaușescu erau mai grele decît cele de astăzi. Sigur că da. Era mai frig în case, în birouri, în fabrici și în sălile de spectacol. Cînd ningea nu mai aveai voie să mergi cu mașina, oamenii ajungeau la serviciu pe scara autobuzelor arhipline, zăpada nu era curățată de pe drumuri nici cît astăzi, iar la substanțele antiderapante se făcea economie. Percepția acelor ierni nu avea cum să nu fie cumplită. Alții observă că, de cînd am intrat în UE și NATO, nu prea mai bate crivățul, iar clima noastră temperat continentală a căpătat mai multe nuanțe temperat oceanice. Ei bine, iarna asta mi se pare că începem să avem din nou acel vînt dinspre nord-est.
În ciuda teoriilor și speculațiilor omenești însă, natura își vede de treaba ei. Iarna continuă să ningă, primăvara răsar florile, vara mergem la mare, iar toamna se coc strugurii. De Bobotează a fost ger năpraznic, ca la carte. Știu, unii atrag atenția că expresia „gerul Bobotezei“ vine de dinaintea adoptării calendarului gregorian. Ei bine, cu geruri ne confruntăm și la Boboteaza pe stil vechi, adică 13 zile mai tîrziu. Însă vorbele populare în care oamenii dezorientați de haosul mediatic și-ar putea găsi un reper, de genul de va fi Crăciun ploios, va fi Paşte friguros; dacă ianuarie e moale, atunci greul vine în februarie; dacă în ianuarie este ger, atunci va fi vară călduroasă sau cum e vremea de Ovidenii, așa va fi toată iarna, își au și ele gradul lor de relativism, căci înțelepciunii populare îi șade bine o cît mai largă posibilitate de interpretare. (Apropo, de Ovidenii, pe 21 noiembrie, a fost o zi cețoasă în mare parte din țară.) Ce știm însă absolut sigur e că dacă, de Ignat, splina porcului tăiat e groasă, iarna va fi grea, cu geruri şi zăpezi mari, iar dacă splina este subţire, iarna va fi mai blîndă. Numai că nu știm cum a fost splina anul ăsta…
Foto: wikimedia commons
