Vorbeşte, bă, mai simplu!

Publicat în Dilema Veche nr. 675 din 26 ianuarie – 1 februarie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

„Vorbește, bă, mai pe-nțelesul omului!“ Sînt vorbe în care se ascund, de fapt, o istorie a urii față de sofisticare, dar și eșecul unor sisteme de educație și modele de instituții academice. La acest eșec se adaugă din plin și saltul tehnologiei, care duce comunicarea într-o altă eră. Și, ca să fie tabloul complet, noua dimensiune a înțelegerii ideii de politică vine și se așază, lin, precum cea mai glorioasă dintre cireșe, peste un tort destul de șubred și supraîncărcat cu ornamente. Evident că toate sînt legate, cumva, între ele. Însă rezultatul, ceea ce se vede la ora asta, e o ieșire la lumină a celor mulți. E o atenționare, o batere cu pumnul în masă, o șuierătură printre dinți, o ridicare de ton care cheamă la liniște. Un mesaj care spune, din ce în ce mai clar și mai apăsat, că s-a terminat cu joaca și cu experimentele. Vine vremea lucrurilor serioase. Printre ele, poate cel mai important e cel în care se amintește că etimologia cuvîntului „democrație“ conduce spre o semnificație cît se poate de limpede: puterea poporului. Cu amintirea unui detaliu esențial: puterea majorității.

Iar „poporul“ – ceea ce pentru unii înseamnă doar cifre și oceane de minți nivelate – nu ezită, periodic, să-și amintească acest fapt. De obicei, dacă a tăcut prea multă vreme și a mai îndurat și ironii dure, cînd își amintește că puterea e la el și că el e puterea, se lasă cu deranj mare. După veselia Belle Époque, după o petrecere care a durat ceva mai bine de patruzeci de ani, a venit un război crunt. Un război care, terminîndu-se destul de echivoc, și-a mai produs și un al doilea episod, cu mult mai grav decît primul. Iar acum, la peste patruzeci-cincizeci de ani de la explozia generației hippie și a marii petreceri a anilor ’70, unii se pregătesc să scrie nota de plată a acestui interval istoric. O parte a acestei note de plată e redefinirea practică, funcțională, a ideii de „majoritate“. Cu cît au fost mai intense și mai aplicate chestionările asupra acestei idei, cu atît mai ferm e răspunsul peste timp, cu atît mai puternică e re-strîngerea șurubului.

E o discuție mare și, mereu, complicată. Cine mișcă, de fapt, lucrurile? Cine stabilește direcția în care merge „decontul“ istoric? Liderii „providențiali“, de la un moment dat, cei care ascultă vocile popoarelor și-și asumă patriotic importanța marilor momente istorice? Sau popoarele însele, care își proiectează spre ierarhiile structurilor reprezentative un anumit tip de lider, gata să interpreteze, fără figuri de stil, „adevărata“ voință a majorității? Ca n-totdeauna, s-ar putea să înțelegem cîte ceva abia după încheierea „decontului“.

Între timp, cei care au fost în carne și oase la Woodstock sau cei care au trăit în spiritul lumii născute acolo au cam obosit. Mulți nici nu mai știu din ce tabără fac parte. Din cea a celor care schimbă, exuberant, lumea? Sau din cea a celor care spun că ar trebui să mai închidem robinetele sublimului, pentru că o cam -luăm razna? Însă ceea ce se vede limpede, peste tot, e că minoritatea care schimbă lumea – minoritatea care trăiește pulsul acțiunii, al entuziasmului străzii – obosește întotdeauna mai repede decît majoritatea care privește evenimentele la televizor. Exuberanțele marilor idealuri par mereu supuse unui moment de grijă parentală, care apare suveran și dă ora stingerii.

În momente istorice foarte grele, progresiștii, elitele academice, populațiile campusurilor universitare, pletora artistică de toate felurile, toți cei care cred în condiția ameliorabilă a ființei umane se uită în jur și se îngrozesc de subțirimea rîndurilor din care fac parte. Dincolo, în lumea celor care cred că distracția a mers prea departe, privirea în jur produce o încredere pe care doar majoritatea o poate construi. În plămînii ideilor de „ordine și disciplină“ se adună un suflu pe care doar ascunderea în mulțime îl poate genera. Fără să conștientizeze în detaliu această putere, majoritatea știe că fluxurile sale au inundat și acoperit întotdeauna chiar și cele mai ascunse plaje.

A rîde de majoritate sau a o disprețui în general înseamnă a te asigura de un răspuns cu totul neașteptat în dimensiunile cinismului și cruzimii sale. La fel de bine cum ideea de a fi populist va primi și ea, la vremea ei, întotdeauna, un răspuns la fel de neașteptat. După căldura primirii în brațe urmează aruncarea la gunoi a unui obiect de unică folosință. Stînga și dreapta politice nu mai au nici o relevanță în aceste cazuri. Orchestrele lor, pur și simplu, se pierd în vacarmul general care cere mereu ceva aparent simplu. Iar exercițiile de păcălire a majorității sînt vechi de cînd lumea, după cum la fel sînt și momentele ei de răzbunare.

Există cîteva locuri din lume, unde ideea de educație încearcă să schimbe direcția acestui mers al istoriei. Costurile unui asemenea fel de a vedea lucrurile sînt considerabile, la nivelul contribuției fiecărui membru al comunității. Însă rezultatele obținute dau speranțe mult mai mari decît în alte locuri, unde se încearcă, aberant, obținerea unor rezultate diferite, prin practicarea acelorași metode care și-au coafat discursurile, pe ici, pe colo. Rezistența la ideea de educație contemporană e mult mai mare decît lasă la vedere veșnic noile noastre capacități de ipocrizie. Tot contemporană. Pentru că, oricît de eroic progresist ne-am poziționa cîteodată, tot majoritate sîntem. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: