Vorbe din bătrîni

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Bucureşti. Iarnă. Munţi de zăpadă neagră, hîdă, ca nişte excrescenţe greţoase de pe obrazul bubos al oraşului. Acum, urîţeniile astea rîd la soare ca într-un desen animat horror. E un pic mai cald. Şi tot depozitul ăsta gigantic, de mizerie, începe să se topească. Să se întindă. Să se lăţească. Să mănînce, clefăind, tot spaţiul. În această capitală europeană, atunci cînd plouă sau cînd ninge un pic, e jale. În toate momentele astea, mizeria stratificată în secole izbucneşte de peste tot, ca frunţile triumfătoare ale ciupercilor după ploile sănătoase. Pare că pînă atunci mizeria a dormit. I se simte răsuflarea neplăcută mai peste tot. Dar n-o vezi tot timpul în graba zilnică. Sau n-o mai bagi în seamă. O simţi. Ştii că e acolo, la locul ei. Că face parte, cumva, din istoria locului. Dar atunci cînd plouă sau cînd ninge, această dimensiune somnoroasă se trezeşte la viaţa deplină, se întinde, se dezmorţeşte, cască şi se prăvăleşte victorioasă peste întregul oraş, sufocîndu-l cu o îmbrăţişare teribilă. Mizeria ia în stăpînire, cu gesturi suverane, tot ce se vede. Tot. Cele mai ascunse şi nebănuite unghere explodează, trimiţînd la vedere straturi peste straturi, adunate în amar de vremuri, şi trezite, cu un pic de apă, la bucuria, la extazul, la triumful vîscozităţii. Imensitatea asta clisoasă e visul fericit al mizeriei care dormitează. E victoria ei. E momentul de glorie absolută a urîtului.

Nu poţi să stai în casă la nesfîrşit. La un moment dat, trebuie să ieşi. Măcar pînă la o staţie de autobuz sau la una de metrou. Dar distanţa pînă acolo e un film despre latenţa sadismului şi despre abandonare. Sunetul e, de fapt, o pastă sonoră, la fel de clisoasă ca mizeria de pe jos. Un amestec bolborositor de claxoane isterice, scrîşnituri de roţi, glasuri de toate felurile, fîşîit de haine, şi sunetul acela unic, înfundat, al trupurilor care se freacă unele de altele. Sunetul atingerii în mulţime. Semnalul sonor al erotismului ascuns din această parte de lume. Plăcerea de a ne freca unii de alţii. De a ne atinge cu orice chip. De a ne inspira, unii altora, expiraţiile. La început, înainte de a face primul pas dincolo de scara blocului, te traversează un fior. Apoi, ca un paraşutist speriat care închide ochii, zice un Doamne-ajută! şi se aruncă în gol, te abandonezi şi tu în braţele gigantice ale acestui sos brun, stricat şi urît mirositor. Pleosc! Cleaf! Imediat devii o parte a acestei vîscozităţi universale. Înoţi ca o vietate elementară în sucul primordial.

Nu există loc. Nu există fereală. Nu există posibilitatea de a te strecura. Mizeria îţi impune să o iei în piept şi să te tăvăleşti cu ea de la bun început. Şi în trînta asta din noroaie, vezi feţele celorlalţi. Fiecare îl urăşte pe celălalt. Fiecare ar slobozi în aerul greu o înjurătură cumplită, care, deseori, nu iese, dar brăzdează un rid adînc, pe chip. Iar atunci cînd iese ceva pare că pleacă, într-un fel, cu dinţi cu tot, cu buze, cu toată faţa. Un „Vezi, bă, pe unde mergi!“ e, de fapt, un coşciug de cuvinte lemnoase în care dorm vampirii celor mai cumplite înjurături de pe lumea asta. Ochii plecaţi şi injectaţi spun aceeaşi poveste. Toţi am da palme. Am pocni pe cineva. Am vrea să auzim sunetul acela eliberator, al pielii plesnite. Al căuşului palmei care prinde şi un pic de aer în întîlnirea cu obrazul, cu ţinta mult dorită a loviturii. Mîna plecată fulgerător, trimiţîndu-şi toate speranţele de răcorire în palma care se va odihni, pentru o fracţiune de secundă, în moliciunea unui obraz. Toţi i-am pălmui pe toţi. Pentru că existăm. Pentru că ne încurcăm unii pe alţii. Pentru că ne călcăm, cu ură, pe picioare, în aglomeraţie. Pentru că n-avem loc, şi ne-am croi drumul prin mulţimea cocîrjată, cu o mitralieră, cu o sabie, cu o coasă.

Nu. Azi nu poţi să faci aşa ceva. Dar poţi să sfidezi, măcar un pic, ciolanele răscrăcărate ale mizeriei care belfereşte, o vreme, peste tot oraşul. Poţi să chemi un taxi. Şi, după ce ai implorat, vreme de o oră, toate glasurile nazale, metalice, toate drujbele care ţi-au sfîrtecat timpanul cu „Reveniţi. Nu am maşină în zonă.“, într-un sfîrşit, ai baftă. Vine.

„Unde aţi spus că mergeţi? Aha. Pe la Aviatori sau pe la Dorobanţi? Rămîneţi acolo, da?! Să ştiu dacă mai pot lua o comandă dacă apare ceva. Că m-a cocoşat ăştia cu planu’. Hai, să zic, în zilele astea, cînd e aşa prin oraş, mai scoţi ceva. Dup-aia ce faci? Că oamenii îşi scoate maşinile şi nu mai sună la taxi. Şi-avem şi cel mai mic kilometru. Da’ degeaba-i zici. E patron. Face ce vrea. I-am zis. Hai dom’ne să mărim un pic la kilometru. Să mai cîştigăm şi noi ceva. Zice… lasă, bă, Grecule că nu mori de foame. Adică Grecule sînt eu. Ştiţi?! Aşa-mi zice mie toţi. Grecule. Că sînt grec. Da-i întreb şi io. Bă, nene, dacă străbunicii a venit cu oile, şi a stat, ce vrei?! Să plec io acum? Ca ce chestie să-mi zici Grecule?! Io sînt mai puţin român ca matale? Poate că sînt şi mai român. Nu poate. Sigur. Că aşa e românu’. Să te pună la punct, că el e majoritate. Pă mine şi la şcoală m-a deranjat treaba asta cu Grecule. Adică toţi are nume, numa io cu Grecule. Ăsta e românu’ majoritate. Să te facă mic. Să nu te primească. Să te ia la mişto mereu. Eşti caterinca la toţi. Da’ poate tu eşti mult mai român ca el. Ia să fie şi el minoritate. Să vedem. Îi convine să-l iei la pertu şi să-i zici Românule? Nu-i convine. Staţi aşa un pic. Dă-te bă-n căcat cu stropitoarea ta dă ţigan! Tupeu pă el. Mă iertaţi, da’ am boală pă ţiganii ăştia cu parbrize. Mereu îi adună. Ei, înapoi, imediat. Ţiganu’, tot ţigan. Ştiţi… avem noi românii o vorbă. Că eşti turc, că eşti german, eşti jidan sau eşti armean, dacă furi, eşti tot ţigan. Ce ziceţi?! Păi, nu-i aşa?!“ 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.