Vituperare humanum est

Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Săptămîna trecută, în ediţia online a Dilemei vechi, dl Florin Dumitrescu m-a pus la colţ pentru articolul „Bre… Nea Şexpire…“, pe care l-am publicat în nr. 335 (15-21 iulie) al aceleiaşi reviste. Dl Dumitrescu mă ceartă pentru o vină sub povara căreia m-aş fi încovoiat supus şi plin de remuşcări, dacă i-aş fi găsit o urmă de valabilitate. Negăsind urma asta, oricît aş căuta-o, mă văd nevoit să mai aduc nişte precizări, punînd totul nu pe seama vreunui moment de scăpare de sub control a turaţiei motorului critic de care dispune domnia sa, ci pe seama posibilei mele lipse de limpezime. La fel de bine, nu pun supărarea dlui Dumitrescu pe seama unei identificări urticat-patriotice cu breasla publicitarilor, pe care o consideră grav atacată, ci pe seama neatenţiei mele în a semnala, în fiecare frază, faptul că m-am referit la nişte exemple punctuale, nicidecum la întregul acestei respectabile meserii. Şi, pentru corectitudinea polemicii, las la o parte anumite stridenţe cu adresă personală, din tonul articolului domniei sale, luînd în calcul mai ales ceea ce vrea să spună, şi mai puţin felul în care o face. Pe de altă parte, nu pot să nu-i mulţumesc, şi să nu mă simt onorat pentru consideraţia pe care o are faţă de felul în care încerc să îmi fac meseria la postul public de televiziune. 

La mijlocul articolului său, dl Dumitrescu spune aşa: „Să tot fie vreo zece ani de cînd n-am mai citit articole mustrătoare la adresa publicităţii precum cel de acum“. Oare ce putea să-i pricinuiască onorabilului meu coleg de la B-24-Fun şi de la Dilema veche o afirmaţie atît de categorică? Las răspunsul acesta în seama domniei sale, nu înainte de a-i aminti că m-am adresat cît se poate de clar şi de explicit unora dintre creativii din publicitate, dînd cîteva exemple precise. De unde şi pînă unde poate cineva, oricine va fi fiind, să tragă concluzia, atît de radicală, că aş fi vituperat, cum spune dl Dumitrescu, la adresa întregii publicităţi? E ca şi cînd unul ar critica punctual emisiuni de televiziune, cărţi, albume de muzică, iar altul ar sări ca ars că respectivul înjură televiziunea, literatura şi muzica. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ideea că, dacă semnalez nişte neam-prostii, apare cineva care consideră că înjur publicitatea în ansamblul ei. Dacă dl Dumitrescu se face avocatul tuturor creativilor din publicitate şi dacă îşi asumă „valoarea“ sau normalitatea unor scenarii pretins ironice despre umilire şi şpagă cu licitaţie e problema domniei sale. Eu, unul, fără să mă trimită nimeni, mă duc şi cînt la altă masă.

Dar, înainte de a-i supăra şi pe alţii, îi cer permisiunea celui pe care l-am necăjit să ofer un citat întreg din articolul care i-a produs atîta amărăciune şi indignare, nu doar partea la care s-a referit domnia sa. Asta ca să încerc să scap, măcar în propria mea conştiinţă, dacă nu şi în a dlui Dumitrescu, de imaginea ameninţătoare a ’telectualului băţos, care nici n-are un dram de umor, şi mai e şi suficient de căpiat, încît să emită păreri, de la egal la egal, în preajma oamenilor care se pricep. Eu am îndrăznit să zic aşa: „O împîrţoşare educativ-patriotică, un proces moral-cetăţenesc şi o critică ’telectuală cu buzele ţuguiate sînt la fel de ridicole ca şi pretenţiile ironic ştiutoare ale creaţiilor publicitare mai sus pomenite. O dispută în termenii ăştia nu duce la cine ştie ce rezultat. La urma urmei, trăim într-o lume liberă, fiecare dintre noi avînd dreptul de a se da mare, de a face pe nebunul, pe deşteptul sau pe prostul. Iar cîtă vreme e vorba de creaţie, cine are tupeul să vină şi să facă judecăţi morale? Şi fără să am cea mai mică intenţie de a strîmba din nas, sau de a face pe avocatul vreunei baricade puriste, nu fac decît să sesisez faptul că jocul complice cu prostul gust, cu mîrlănia, cu ticăloşia şi cu prostia răutăcioasă are toate şansele de a deveni curent de opinie. Sau, mă rog, pe romgleză, «trend». Şi, pînă la urmă, instituţie şi şcoală.“ N-am înfierat cu mînie proletară, boscorodind prăbuşirea României sub pacostea publicitară, n-am ridicat poalele nici unei fuste tivite cu modelul contemporan al corectitudinii politice, ci mi-am permis, e drept, fără să cer permisiunea dlui Dumitrescu, să comentez ceva. Adevărul e că am mai comis păcatul ăsta în cîteva rînduri. Dar care e problema? Ne pregătim cumva să inaugurăm în capitală vreo Piaţă a Părerilor Unite? 

Pe de altă parte, dl Florin Dumitrescu mă suspectează de lipsă de umor, pentru că nu gust minunatul slogan „Baiazide, venim să te cucerim!“. Azi am văzut un element nou al acestei broderii creative: „Baiazide, un kebab la băiatu’!“. Încă un motiv să mai vituperez un pic. Ce-ar fi rău în sloganul „Istvane, o pastramă de sub şea la băiatu’!“? E la fel de mişto şi de… „catchy“. Nu sînt prizonierul cine ştie căror sensibilităţi transilvane, nu arăt cu degetul acuzator la moralitatea cuiva şi nu mă dau igienizator de serviciu al spaţiului public românesc. Îndrăznesc să-mi iau părtaşi în afirmaţia asta cîţiva prieteni vechi, din lumea publicităţii, pe care îi admir, tocmai pentru că au ştiut să creeze scenarii de mare succes, devenite folclor urban, cu oameni care au chipul şi umorul „străzii“, dar care au ştiut să păstreze distanţa faţă de mitocănia goală. Dacă optezi pentru un anumit tip de consecvenţă în respectarea liniilor foarte largi ale decenţei, eşti retrograd, îmbătrînit, fiţos cu aere sofisticate, căutător de nod în papură. Iar dacă a-ţi exprima o opinie, referitoare la ceva care crezi că are un soi de relevanţă, o fi însemnînd „a trage după muşte“, îi dau dreptate fără rezerve dlui Florin Dumitrescu şi tac mîlc. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.