Virulenţa antisemitismului în Franţa

Publicat în Dilema Veche nr. 784 din 28 februarie – 6 martie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

„La France est à nous!“ Printre insultele cu caracter antisemit care i-au fost adresate filozofului francez Alain Finkielkraut sîmbătă, 16 februarie, cînd s-a încrucişat cu un grup de „veste galbene“ în cartierul Montparnasse au răsunat şi aceste cuvinte: Franţa este a noastră! Autorităţile l-au identificat ulterior pe individul care le-a rostit, un islamist radical, un om îndoctrinat de ideologia salafistă.

Mai mult ca sigur, individul nu a citit un rînd din ce scrie Alain Finkielkraut. Cînd i-a strigat în faţă „Franţa e a noastră!“, el n-a făcut decît să repete ceea ce îl învaţă ideologii salafişti, şi anume că Europa este un teritoriu pe care islamul poate şi trebuie să-l cucerească. Faţă de alte curente islamiste, salafiştii îşi propun cucerirea Europei prin metode paşnice: din punctul lor de vedere, imigraţia şi rata natalităţii în sînul comunităţii musulmane vor avea ultimul cuvînt, mai rămîne ca musulmanii din Europa să rămînă „sudaţi“ între ei, să nu se „occidentalizeze“ şi să nu accepte valorile democraţiei.

Salafistul respectiv, care l-a mai „avertizat“ pe Alain Finkielkraut că va fi pedepsit de Dumnezu, şi-a rostit tiradele fără nici o teamă, cu un total sentiment de impunitate. Nu i-a păsat de faptul că era filmat în timp ce-şi perora insultele. Despre acest sentiment de impunitate care s-a extins în numeroase cartiere numite „sensibile“ se vorbeşte mult acum în Franţa. Unii editorialişti evocă faptul că, de mai multe decenii, Republica franceză nu-şi mai poate exercita autoritatea în anumite zone urbane, practic intrate într-un proces de „secesiune“ culturală faţă de restul ţării. Alain Finkielkraut este unul dintre intelectualii care au denunţat în ultimii ani cu cea mare insistenţă această aberaţie. Nu întîmplător, deci, numele său se află pe lista neagră a salafiştilor şi a altor islamişti radicali.

Ori de cîte ori a avut ocazia, Alain Finkielkraut a mai denunţat şi incredibila complicitate dintre o parte a stîngii „progresiste“ franceze şi islam. El nu este singurul, de altfel, despre această „alianţă împotriva naturii“ au mai scris pagini memorabile şi Pascal Bruckner sau Kamel Daoud. O parte a stîngii franceze, orbită de ura ei faţă de capitalism, a crezut că poate „înrola“ imigraţia şi, mai ales, imigraţia provenind din ţările musulmane, în lupta împotriva „exploatatorilor“. Citez dintr-un articol publicat pe 20 februarie de Pascal Bruckner în Le Figaro: „Acest mariaj împotriva naturii este fructul unei constatări: prăbuşirea tuturor idealurilor stîngii. Uniunea Sovietică s-a dezintegrat, clasa muncitoare s-a refugiat masiv în tabăra lui Marine Le Pen, lumea a treia îmbrăţişează cu entuziasm economia de piaţă şi consumerismul. Pentru o fracţiune a mişcării progresiste, doar joncţiunea cu fundamentalismul Semilunei va fi ocazia unui nou suflu.“

Iată, foarte succint creionat, contextul în care antisemitismul de inspiraţie islamistă se dezvoltă cu virulenţă în Franţa. Din punctul de vedere al salafiştilor, primii care ar trebui să părăsească Franţa ar fi evreii, chiar dacă islamul nu a cucerit încă total Europa.

În zonele „sensibile“ unde comunitarismul s-a impus de facto (de exemplu, la Saint-Denis, în nordul Parisului, unde în şcolile publice nu mai îndrăzneşte să meargă nici un copil de evreu), antisemitismul mai este alimentat de teoriile conspiraţioniste. Evreii sînt asimilaţi cu imaginea banului, cu ideea de elită, de unde şi concluzia rapidă că ei conduc lumea şi că fac ce vor. De peste trei luni, de cînd a izbucnit ca un torent mişcarea „vestelor galbene“, acest conspiraţionism primar şi-a găsit o neaşteptată ocazie de a se exprima deschis. Pentru că „vestele galbene“ au adus cu ele, în peisajul politic francez, un torent de ură: ură împotriva funcţiei prezidenţiale şi a lui Emmanuel Macron, ură împotriva executivului, ură împotriva deputaţilor, a primarilor şi a celorlalţi aleşi ai Republicii, ură împotriva democraţiei reprezentative, ură împotriva capitalismului şi a elitelor…

„Vestele galbene“ au deschis, prin violenţa lor, un fel de cutie a Pandorei, şi nu este de mirare că pulsiunile antisemite s-au exacerbat în acest context. Pentru că anticapitalismul este şi el o sursă de antisemitism. Editorialistul Jacques Attali explică foarte bine acest circuit cauzal într-un articol publicat în revista L’Express. El spune cam aşa: atîta vreme cît vom continua să ne complacem într-un capitalism opac, într-o economie financiarizată din care nimeni nu înţelege nimic, sentimentul de injustiţie se va aprofunda. „Într-o democraţie de piaţă pervertită, cînd nu mai avem, la nivel mondial, nici democraţie adevărată şi nici piaţă adevărată, ci doar o plutocraţie supusă unor firme gigantice şi unor tehnologii alienante, cetăţenii conştienţi că nu mai sînt stăpînii destinului lor vor fi tot mai tentaţi să caute vinovatul acolo unde îl pot desemna.“ Or, mai dă de înţeles Jacques Attali, ca întotdeauna, evreul este vinovatul ideal atunci cînd omul de rînd nu mai înţelege nimic din mecanismele economiei, nici din mecanismele prin care apar averi gigantice pe planetă, nici din regulile în virturea cărora sînt promovaţi în poziţii-cheie oameni fără merite.

În ultimii 30 de ani, de cînd trăiesc în Franţa, am mai asistat la comiterea unor grave acte antisemite şi la exemplare mobilizări ale societăţii civile şi ale clasei politice împotriva antisemitismului. Dar este pentru prima dată cînd asist la punerea unui diagnostic atît de nuanţat în legătură cu această formă de toxicitate socială. Mai rămîne însă ca, după diagnostic, să înceapă tratamentul acestui uriaş corp bolnav de antisemitism care este Franţa. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.