Vincent

Publicat în Dilema Veche nr. 919 din 18 – 24 noiembrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Ce multe spune acest nume... unic! Eram în clasele primare cînd profesoara de desen ne-a arătat un autoportret al său dintr-un album și ne-a dat drept temă să încercăm să-l copiem pe blocurile noastre de desen, cu pasteluri colorate. Să-l copiem??!! Mi-aduc aminte că am simțit atunci ceva neobișnuit privind portretul. Chiar și dintr-o biată reproducere pe hîrtie răzbătea o forță de iradiere considerabilă.

Cîțiva ani mai tîrziu, am fost cu mama într-o excursie în Uniunea Sovietică. Am mai povestit cum, la un moment dat, la Moscova, ne-am desprins de grupul de excursioniști, ceea ce nu era prea simplu în vremurile acelea, și ne-am dus pe cont propriu la Muzeul Pușkin. Mama știa ea că acolo erau expuse cîteva picturi ale lui Van Gogh. Ajunși în sala cu pricina, a exclamat dintr-odată, bucuroasă de confirmare: „Ia uite-l!“. Și aproape că m-a forțat să stau și să privesc „Via roșie“ timp de minute bune. Mi-a explicat cum, uneori, pictorul punea vopseaua pe pînză cu cuțitul. Ce nebunie... Nu mai știu cînd am aflat că „Via roșie“ a fost singura pictură în ulei a lui Van Gogh care i s-a vîndut în timpul vieții. Astăzi, cînd o văd reprodusă pe undeva, tresar. Doar am stat atunci nemișcat în fața ei cel puțin un sfert de oră. Deși nu prea înțelegeam care-i chestia, mama mi-a spus că așa ceva e de ținut minte. Am ținut minte. Ba chiar aș spune că undeva în mine s-a cuibărit definitiv o fascinație pentru Van Gogh. Vreo douăzeci de ani mai tîrziu, cînd am fost pentru prima oară la Musée D’Orsay, în sala unde erau expuse picturile lui, am amuțit. Venea după săli întregi cu mulți alți impresioniști celebri. Era ca o încununare a tot ce văzusem. Numai că francezii, patrioți, au considerat că era cazul ca în ultima sală din acel sector să-l pună pe al lor Cézanne. Ei bine, trebuie să spun că, după Van Gogh, Cézanne, cît o fi el de mare, mi s-a părut de neprivit. Culorile lui păreau diluate, ca la blugii prespălați, era ca un ceai de mușețel după o beție cu absint. Poate că între timp aranjamentul acela s-o mai fi schimbat, spre binele lui Cézanne. 

De curînd am citit că, la un moment dat, cei doi s-au întîlnit la Paris. Cézanne, mai bătrîn cu 14 ani și mai cunoscut decît Van Gogh cel care se zbătea în anonimat (cum, de altfel, a făcut-o întreaga viață), i-a studiat atent cîteva pînze și apoi a exclamat dînd din cap: „Sincer vorbind, dumneata faci o pictură de nebun!“. Nebun, da, dar ce nebun! Unul care a reușit să biruie orice aparențe, care a căutat adevărul, aruncîndu-se în hăurile frămîntate ale universului.

Colosala sa putere de expresie își are cu siguranță baza nu doar în talentul de geniu, ci și în acea capacitate de a trăi arta pînă la ultimele consecințe, adică pînă la a mînca, la propriu, culoarea din tuburi și pînă la sinucidere.

S-a vorbit mult și despre boala lui Van Gogh. Pe pagina de Wikipedia în română care îi este consacrată, chiar în primul paragraf apare formularea „a suferit de boli mintale, care la vîrsta de 37 ani l-au dus la sinucidere“. Ca într-o descriere de la știrile de la ora cinci, despre nea Gogu. În pasionanta biografie pe care a scris-o, Henri Perruchot a combătut astfel de raportări la persoana lui Van Gogh: „Ceea ce a condiționat geniul lui Van Gogh a condiționat toate accidentele din viața sa și i-a condiționat și nebunia. Nu trebuie să se vorbească de Vincent ca de un bolnav oarecare (...). Cazul lui Van Gogh nu poate fi socotit numai un caz medical, după cum nici nu este numai un caz estetic. Este mai cu seamă cazul unui om, atras fără scăpare de o imensă chemare mistică, ce vrea să pășească și care pășește, într-un iureș nebunesc, dincolo de hotarele umanului. Cazul său este cel al tuturor marilor mistici, al tuturor eroilor Cunoașterii. Fiind astfel, iese din cadrul obișnuitelor măsuri de apreciere și nici nu se poate altfel“. Perruchot îl citează și pe dramaturgul Arthur Adamov, care spunea că, în cazul lui Van Gogh, „patologia nu explică nimic“.    

Dar ce-i scria însuși pictorul fratelui său Theo, în urmă cu 140 de ani? „Ce sînt eu în ochii celor mai mulți oameni? O nulitate, un smintit sau un sucit, unul care n-are și nu va dobîndi nicicînd o situație în societate, pe scurt, ceva mai puțin decît nimic. Bine, să presupunem că acesta-i adevărul; dar în acest caz, aș vrea să arăt prin opera mea ce se ascunde în inima unui astfel de zănatec, unei astfel de nulități“.        

Săptămîna trecută, o pictură a lui Van Gogh, furată de naziști și reapărută, a fost vîndută cu aproape 36 de milioane de dolari, un nou record pentru o acuarelă pe hîrtie de-a lui.      

Cum vedem, astăzi Van Gogh nu doar că se vinde bine dar e și de-a dreptul popular, deja există tricouri și sacoșe imprimate cu „Noapte înstelată“ sau cu floarea-soarelui pictată de el. Acum se și reinterpretează totul, chiar și faimosul moment al tăierii urechii. Cică i-ar fi tăiat-o Gauguin. Pentru unii contemporani, „Vincent“ e cool, pentru alții e tipul clasic al geniului neînțeles, unii sînt interesați de povestea tumultuoasă a vieții lui, alții sînt atrași de ceea ce-și închipuie a fi tot felul de taine încă nedeslușite și de scenarii legate de existența sa (ce-a fost cu urechea tăiată, cine l-a omorît de fapt etc.).

Mie mi se pare că el a dus pictura dincolo de granițele ei posibile. Atît de departe, că uneori mi se face chiar frică s-o privesc. La fel ca atunci cînd ascult ultimele cvartete de coarde ale lui Beethoven.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.