Vieţile noastre obişnuite

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Reacţii omeneşti jpeg

Vechiul liceu arată aproape la fel cum îl ştiam. Statuia domnitorului şi iedera de pe faţadă sînt la locul lor, tablele sînt tot verzui şi pline de formule neşterse peste week-end, în zona cancelariei (acolo unde am primit un catalog în cap de la un profesor de matematică, aşa, într-o veselie, sub pretext că pe sub gulerul cămăşii de la uniformă mi se vedea un tricou) s-au făcut renovări şi uşile au acum nişte stucaturi ce întăresc impresia de vechime. Sala de spectacole a devenit strălucitoare, ca o mică sală de operă, sala de sport, acolo unde intram seara (prin efracţie) să jucăm baschet, pare mai mică iar terenul de fotbal are o mochetă verde pe jos. Liftul cel vechi în care am încercat s-o blocăm pe profesoara de chimie, cea care ne scotea cîte opt la tablă şi apoi umplea catalogul de 3, nu mai merge. A rămas doar o cuşcă de fier, chioară. În bănci încăpem mai greu. De fapt, cu vreo două excepţii incredibile, mai toţi sîntem schimbaţi. Pe unii îi recunosc doar după voce.

Aproape nimic din ierarhia stabilită prin note în timpul liceului nu s-a păstrat. Foşti chiulangii sînt astăzi oameni bine aşezaţi, relativ prosperi, iar foşti premianţi nu se laudă cu cine ştie ce realizări (e adevărată constatarea unor specialişti americani, că nivelul IQ-ului n-are mare legătură cu reuşita în viaţă şi în carieră). Ne declarăm cu toţii recunoscători profesorilor pentru că ne-au învăţat carte în mod serios. În acelaşi timp, cei mai mulţi mărturisim că n-am folosit vreodată nenumăratele formule şi teoreme sau alte lucruri învăţate în liceu şi care atunci ne păreau de-o importanţă absolută. De altfel, ne distrăm observînd că ne e greu să descifrăm şi să înţelegem ce scrie pe tablele neşterse, folosite de actualii elevi.  

Aşa cum se obişnuieşte, fiecare îşi descrie pe scurt coordonatele vieţii de după absolvire. 30 de ani povestiţi în două minute, cu mai mult sau mai puţin aplomb, cu mai mult sau mai puţin haz. Unul e profesor şi are doi copii, altul e om de bază la o societate de electricitate, unde încearcă să impună nişte reguli, un al treilea are o firmă. Un alt coleg, de care nu prea ne mai aducem aminte din liceu (a fost la altă clasă), are un service auto şi ne oferă discounturi bune dacă mergem la el. Cel mai inteligent din clasă a rămas la fel de simpatic, parcă timpul nici n-a trecut peste el, a rămas tot un fel de licean, pus încă pe şotii, dar fără vreun serviciu stabil. Fetele vesele chicotesc între ele, la fel ca pe vremuri. Una se laudă deja cu o fiică actriţă la Teatrul Naţional, alta menţionează chinurile divorţului prin care a trecut. De altfel, nimeni dintre cei divorţaţi nu poate omite acest moment, care pare că stă în centrul vieţii lor, ca greaua încercare dintre naştere şi moarte. 

Un fost coleg lucrează la nu ştiu ce minister, altul la primărie, ambii buni de reţinut de către ceilalţi pentru posibile scurtături în birocraţia autohtonă. Unii spun că-şi fac meseria cu multă pasiune, alţii că au o familie fericită. Unii povestesc cu mai mult umor (care le salvează povestea), alţii sînt sobri şi parcă ar da un raport. Aventurile tranziţiei, copii, divorţuri, serviciu. După cel mult două minute, mai toţi încheie cu o ridicare din umeri. Un gest care ar vrea să zică: „Cam asta e tot.“ După ce asculţi cîteva zeci de asemenea rezumate, senzaţia e una cenuşie. Probabil că ne-am obişnuit cu istorii de oameni mai puţin obişnuiţi, fiindcă vedem mereu la televizor şi la cinema, în cărţi ori pe Internet, nenumărate poveşti reale sau romanţate despre personaje celebre din istorie sau din lumea contemporană, de la Napoleon pînă la Steve Jobs. Prin comparaţie, vieţile oamenilor normali, povestite de ei înşişi, par prea simple, prea fade, dau impresia de inconsistenţă, de neterminare. Sperai că Violeta a devenit vedetă la Hollywood, că Forţa e măcar şef de partid, că Doru candidează la Primărie, că Muscalu e nominalizat la premiul Nobel sau că Machedoanca a ajuns guvernatoarea unei insule din Oceanul Indian. Nimic din toate astea. Dar, în dosul fiecărei poveşti aparent nespectaculoase, spuse simplu şi pe scurt, e totuşi o viaţă de om. Probabil că dacă sapi mai adînc, descoperi cine ştie ce nebănuite complicaţii ale vieţii sau teribile întîmplări. Restaurantul de după întîlnirea de la şcoală e locul amănuntelor. Acolo e de găsit sarea şi piperul. Sau poate nu. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
elicopter jpg
Șofer drogat și fără permis, împușcat de polițiști. A refuzat să se supună somației
Un șofer a fost transportat la spital cu elicopterul, fiind împușcat de polițiști, pe un câmp din județul Galați. El era urmărit și a refuzat să se supună somației. Nu avea permis și era drogat.
politist local
„Cel mai zelos“ polițist local din România, reținut. Dădea amenzi pentru fapte inventate
Un polițist local din Dumbrăvița, județul Timiș (una dintre cele mai bogate comune din România), a fost reținut pentru 24 de ore, fiind acuzat că a aplicat zeci de amenzi pentru fapte inventate.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.