Victoriile unui gafeur

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Victoriile unui gafeur jpeg

Colegul meu de la Etimologie, Dodel Flambă, este cel mai simpatizat om din Universitate. Vorbim despre o performanță singulară. În mediul academic, nu trebuie să insist, concurența acerbă îl transformă pe fiecare în inamicul feroce al fiecăruia. Rămîne de aceea uimitor cum un ins poate reuși aici să nu-și strice niciodată imaginea de bonom, fiind apreciat de exponenții tuturor generațiilor de universitari. Am mers recent la o cafea cu el și, știind că nu s-ar supăra, l-am întrebat care a fost cheia succesului său. A zîmbit și mi-a spus: „Mă miră și pe mine, îți zic drept, modul în care cuceresc imediat indivizii din jur. Situația persistă încă din copilărie, nu reprezintă o achiziție a maturității. Autoanalizîndu-mă, am ajuns la concluzia că la mijloc s-ar afla un paradox. Comit mereu gafe, sînt maestrul absolut al confuziilor, am vocație incontestabilă de încurcă-lume! Totuși, invers decît ceilalți gafeuri – care, de regulă, eșuează în izolare socială și antipatie colectivă –, eu m-am bucurat de simpatie, culmea, tocmai prin boacănele pe care le-am cauzat. Am amintiri, din copilăria mea ceaușistă, despre asemenea bizarerii. Maică-mea a fost profesoară de chimie la un liceu industrial. O auzeam periodic vorbind acasă, cu teamă, despre brigăzile ministeriale ordonate de șefii și tovarășii ăia babani. Habar n-aveam pe atunci că brigada ministerială însemna o echipă de inspectori, de profil, de la Învățămînt. N-aveam idee nici cine erau babanii din spatele lor. Odată, mama m-a luat cu ea la școală. Încheia medii în cancelarie și m-a lăsat să mă joc în curtea liceului. Deodată, a răsărit lîngă mine unul cu mutră de căpcăun. S-a răstit de-am înghețat: Cine ești tu, bă? Mai mult mort decît viu, am făcut niște asociații în minte și am explicat: Tovarășu’ Șef Baban și domnu’ Brigadă, sînt fiul lu’ tovarășa și lu’ doamna profesoară Flambă. Ipochimenul a izbucnit în rîs nebunește. M-a întrebat dacă nu cumva m-am scăpat pe mine și m-a dus de mînă la cancelarie. Era tovarășul director, un șacal el însuși, dar care, de atunci, s-a purtat frumos cu maică-mea, întrebînd-o des, cu drag, cum o mai ducea puțifer, adică eu. Așa mi-am petrecut copilăria și adolescența. Din gafă pozitivă în gafă pozitivă. Dintr-un triumf în altul. Eroic.“

Dodel a surîs cu nostalgie. Apoi a continuat: „În anii crizei alimentare, cînd totul era raționalizat, le ziceam vînzătoarelor, poposind finalmente în fața lor, după așteptatul la o coadă gigantică: Juma’ de kil de ulei, doamnă doctor! Bineînțeles că numai juma’ kil de om se dădea oricum (de asta mă și puneau ai mei la rînd cu dînșii), dar faptul că eu, copilașul ingenuu, văzînd halatul alb, credeam că mă aflu dinaintea unui medic o înduioșa într-atît pe femeie, încît îmi mai strecura o sticlă în plasă, în urletele ultragiate ale celor din urma noastră. Devenisem un soi de iarbă a fiarelor comuniste. Părinții mă tîrau peste tot și mă puneau în flancul întîi al oricărui tip de confruntare, de parcă aș fi fost un talisman prețios. Nici matur nu am încetat să gafez – cum să mă exprim? – glorios. Cînd am intrat preparator la Universitate, ultima semnătură pe cartea de muncă am obținut-o de la prorectorița cu personalul, o bestie neîmblînzită, după cum fusesem avertizat. Ciocănesc la ușa biroului ei, bag capul și precizez timid: Pe doamna prorector Gina Lollobrigida o caut, vă rog. Persoana din încăpere, un satrap feminin, s-a înveselit brusc, m-a invitat să iau loc și m-a tratat excelent. Am fost favorizat de ea ani îndelungați după episod. Am aflat ulterior că, în realitate, o chema Nina Conopida… Ce să-ți mai povestesc? Am primit, la un moment dat, prin 1995, o invitație în Anglia, de la un prieten. Erau ani dificili, cînd o viză în Regatul Unit se obținea greu. Emigrat el însuși, amicul nu mi-a putut trimite chiar toate documentele justificatoare. M-am programat totuși la ambasadă. Am intrat în sala de servicii consulare cu un val de pești și prostituate autohtone pe lîngă mine. Cînd m-a strigat englezul la ghișeu, m-am apropiat și l-am salutat jovial: How do you do, Your Excellency, Mr. Ambassador? Funcționarul m-a privit derutat. S-a uitat sumar prin acte și mi a lipit iute viza în pașaport. Am plecat fericit, studiat îndeaproape, cu invidie, de cohortele de infractori, bulucite pe la celelalte ghișee. De unde era să știu eu, la vremea respectivă, că un amărît de consul aprobă viza și nu ambasadorul? La fel am ținut-o și cu colegii din Universitate. Dinspre o confuzie către alta. În loc să se supere, toți păreau să fie încîntați de aiurelile pe care le emiteam.“

Am dat din cap lămurit. „Apropo“, a tresărit Dodel, „felicitări! Am auzit că ai cîștigat Premiul Pulitzer!“ Mi s-au învîrtit ochii în cap. Mi-am amintit însă că, pe 1 aprilie, cîțiva colegi de generație mi-au făcut o farsă, scriind pe site-ul facultății că aș fi primit Premiul Decrețel pentru publicistică. Am zîmbit afectuos. Cum să nu-l iubești pe omul ăsta? 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Legendă foto: Gina Lollobrigida, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne