Victoria...Victoria...

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Cu vreo trei-patru săptămîni în urmă, începusem să vă povestesc despre Vilnius, capitala Lituaniei. Pe urmă, am început o lungă paranteză în care au încăput un spectacol de teatru şi o călătorie, profund tulburătoare, la Chişinău. Paranteză închisă. Revin.

Oraşul tocmai se scutura după o ploaie zdravănă, cum n-am mai prins demult. Era sfîrşit de aprilie. În mod normal, la vremea aia, pe-acolo nu e tocmai cald. De data asta însă, o rupere de nori – o răpăială sălbatică, de mijloc de vară – anunţa cu mare zgomot nişte zile extrem de calde, cum au mai văzut lituanienii doar prin concedii, în sudul Italiei. De la bun început, dincolo de atmosfera extrem de calmă, dincolo de aerul foarte aşezat al oraşului, prima imagine care te loveşte în plin e cea a oamenilor care locuiesc acel spaţiu. E o lume extrem de frumoasă. O rasă fără o dominantă anume, incredibil de diversă, cu bărbaţi arătoşi şi cu femei aiuritor de frumoase.

Dacă ţii cu tot dinadinsul să găseşti o dominantă, poate te-ai agăţa de faptul că mulţi dintre cei pe care îi vezi pe stradă sînt peste o medie obişnuită a înălţimii. Iar printre ei, mai ales printre bărbaţi, se vede limpede preocuparea pentru sport, pentru definirea şi expunerea mîndră a unor trupuri lucrate. Însă cele două constatări care te fac să te ciupeşti, să verifici dacă nu visezi, sînt după cum urmează: a) într-o obrăznicie nemaivăzută, pe metrul pătrat se înghesuie cea mai revoltătoare concentrare de femei frumoase, iar absolut toată lumea pe care o vezi pe stradă te duce spre b) cetăţenii acestui oraş se îmbracă extraordinar de bine, meritînd titlul de cea mai şic populaţie a unei capitale europene.

O lume frumoasă care pluteşte într-un oraş liniştit, aerisit, curat, un spaţiu cu aer de continuă vacanţă urbană. Calitatea vieţii de aici e vizibilă din primele minute în care te dezmeticeşti şi începi să vezi detaliile. E evident că oamenii au avut o preocupare clară de a se redescoperi ca naţie, ca existenţă comunitară, după o istorie recentă cruntă, marcată de trei ocupaţii – sovietică, nazistă, şi iar sovietică. În anii de ocupaţie, sovieticii şi naziştii au exterminat mai mult de o jumătate de milion de indivizi. Aproape o treime din populaţia ţării. Prin locurile astea, s-au petrecut unele dintre cele mai cumplite momente ale exterminării sistematice a evreilor. Şi tot pe aici, maşina sovietică de creat o lume nouă a secerat sute de mii de vieţi. Muzeul Genocidului se găseşte într-o clădire în care a funcţionat NKVD-ul. La venirea nemţilor, aici s-a instalat Gestapo-ul. Apoi, odată cu revenirea glorioasă a trupelor sovietice „eliberatoare“, birourile au fost preluate de KGB, iar generoasele subsoluri, locuri ale unor orori greu de închipuit, au devenit spaţii de cazare pentru cei care nu se împăcau cu ideea că ţara lor se află sub ocupaţie. Celulele inundate, spaţiile de tortură, camera de ascultare a telefoanelor, fotografiile cu tehnici de deghizare pentru agenţii KGB, istoria în imagini fabuloase a rezistenţei militare lituaniene, toate astea stau grupate într-un discurs extrem de contemporan, un muzeu impresionant, un spaţiu pe care nu-l uiţi niciodată. Şi te gîndeşti, cu tristeţe, că Memorialul de la Sighet, o lucrare excepţională, de fixare istorică şi expunere a ororilor de la noi, e vizitat de prea puţini compatrioţi. La Vilnius era plin de vizitatori. Arhiplin.

Oraşul vechi e un spaţiu vast, vesel, foarte bine conservat, plin de cîrciumi faine, magazine italieneşti, buticuri de vîndut chihlimbar şi ţoale de in. Pe-aici şi-au făcut veacul nişte celebri bătăuşi europeni, o legendară gaşcă de luptători rămaşi celebri în istoria medievală a continentului. Revenind în contemporaneitatea netrebnică, pentru împătimiţii de pantofi, oraşul ăsta e un chin şi o mare bucurie în acelaşi timp. Magazinele cu încălţări de soi îţi fură minţile de la frumuseţea oraşului. Dar, odată intrat într-unul din astea, începe plutirea. Începe muzica formelor. Un rai al pantofilor. Dacă-ţi dai două palme să-ţi revii, bei o bere şi-o vodcă, la care faci jurăminte că nu mai intri să spargi economiile în aceste spaţii ale viciului, poate ai şansa să vezi şi cîte ceva din oraş. E un exemplu de calitate a vieţii urbane.

Într-o seară, în apropierea Palatului Prezidenţial de la Vilnius – un loc superb, unde nu găseşti picior de poliţist la vedere şi unde te plimbi liniştit, respirînd istoria locului –, la un moment dat, s-a auzit un urlet. Pe urmă, încă unul. Şi încă unul. Trecătorii s-au oprit speriaţi şi contrariaţi. Ce să fi fost urletele alea disperate? Strigătele de deznădejde se auzeau din ce în ce mai aproape. Însă urletul nu avea structură. Nu distingeai ceva din care să te prinzi ce voia să zică. Era doar un sunet din care citeai disperarea. Şi nu era deloc greu să te ia un fior rece pe şira spinării. M-am întors să văd despre ce era vorba. În secunda următoare, ca o nălucă, aproape să-mi treacă printre picioare, un căţel, un teckel maroniu fugea de mînca piatra cubică. În urma lui, o mogîldeaţă înfofolită în prea multe haine groase şi lălîi, cărînd nişte tăgîrţe pline, mai că-şi dădea duhul strigînd sfîşietor: Victoriaaa! Victoriaaa! Iar vocala lungă de la sfîrşit se îneca în lacrimi de deznădejde. Teckelul era vesel nevoie mare şi fugea de nebun, neînţelegînd că stăpînul îşi dădea duhul. În faţa mea, un puştan s-a prins de poveste şi i-a blocat trecerea. Nu am văzut niciodată o asemenea fericire. Bătrînul boschetar roşcat, cu cap cît o baniţă, plîngea în hohote de bucurie că-şi regăsise singura fiinţă pentru care trăia. Victoria. Care Victorie, veselă şi ea, continua să se joace şi să-i lingă stăpînului lacrimile de pe faţa soioasă, dar scăldată de fericirea aia unică şi disperată a regăsirii singurei fiinţe din viaţa ta. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

soldati rusi in ucraina FOTO ZDF
Mărturia unui rus care a scăpat din încercuirea ucrainenilor: Lunetiștii noștri aveau puști din 1939
Rușii sunt trimiși să lupte pe frontul din Ucraina fără să fie pregătiți militar, fără veste antiglonț, fără hrană și cu arme vechi, conform unui militar.
Generalul Mark Hertling FOTO EPA-EFE
Bătălia Crimeei va fi „dificilă” pentru armata ucraineană, afirmă fostul comandant al trupelor americane în Europa
Bătălia pentru Crimeea va fi „dificilă” pentru armata ucraineană în cazul în care va ajunge în situația de a elibera peninsula din Marea Neagră, apreciază fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul în rezervă Mark Hertling.
Annalena Baerbock FOTO EPA-EFE
Germania declară încheiată chestiunea reparațiilor de război cerute de Polonia
Ministrul german de Externe a repetat marţi, la Varşovia, că chestiunea reparaţiilor Poloniei pentru cel de Al Doilea Război Mondial este „închisă", relatează AFP.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.