Viața secretă a gunoiului

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
Viața secretă a gunoiului jpeg

Civilizația a apărut în preistorie, zicea un arheolog, din nevoia omului de a se organiza suficient ca să rezolve problema munților de gunoaie. N-o fi chiar așa, dar e probabil adevărat că nici una dintre societățile umane din trecut nu ne zîmbește azi dintr-o poză de profil photoshopată, ci tocmai din aceste gunoaie. Cam tot ce au folosit vreodată oamenii ajunge pînă la urmă într-o groapă pentru deșeuri, iar deșeurile nu le ia nimeni cu sine cînd fuge din calea unei invazii, după cum nu le iau nici invadatorii la prefirat. Putem oricînd conta pe ele ca pe sursa principală de informații despre civilizațiile vechi – o sursă cu subtilitățile ei, totuși.

Din 1973, timp de mai mult de douăzeci de ani, arheologii de la University of Arizona, din Tucson, au condus o cercetare numită the Garbage Project, procesînd zeci de mii de eșantioane prelevate din gunoiul aruncat de gospodăriile americane, desigur anonimizat și fără să discute nici un obiect cît de cît personal. Am recitit săptămîna asta publicațiile proiectului, care a făcut o muncă de pionierat în domeniul studiului sistematic al gunoiului (fr. rudologie, eng. garbology).

Unele dintre observații sînt previzibile: de pildă, sîntem, teoretic, mult mai puțin activi în week-end, dar atunci producem cel mai mult gunoi. În cartierele sărace se consumă produse mai scumpe – mai exact, produse în variantele lor cele mai neconvenabile financiar, cum ar fi detergentul în pungi de 250 g. S-a mai constatat că una e ce zic oamenii în chestionare anonime cînd sînt întrebați cam cît alcool consumă în medie, și cu totul altceva sticlele și dozele din gunoiul lor. De asemenea: cu cît li se pun la dispoziție tomberoane mai mari, cu atît oamenii produc mai mult gunoi. Un exemplu mai interesant: în vremurile în care un produs devine mai rar pe piață și se scumpește, el este mult mai ușor risipit – lucru confirmat, la distanță de cîțiva ani, atît în cazul unei crize de carne de vită, cît și în timpul unei crize a zahărului, cînd prețurile se dublaseră, dar cantitățile de produs aruncate la gunoi erau de trei ori mai mari decît în vremuri obișnuite.

O altă direcție de cercetare academică a Garbage Project a fost investigarea marilor gropi de gunoi – cele mai mari monumente, ca volum, produse de societățile umane moderne. Monografia clasică publicată de W. Rathje în 1992, Rubbish! – The Archaeology of Garbage, o să vă amintească de paginile sclipitoare și triste și pe alocuri de un suprarealism nostalgic dedicate gropilor de gunoi urbane de scriitori ca Tournier în Meteorii sau DeLillo în Underworld.

În Lumea Nouă, poate primele ob­ser­vații arheologice în gunoiul modern au fost făcute în Minnesota, unde un arheolog cunoscut, obsedat de logica stratigrafică, studia artefactele care ar putea data straturile de resturi menajere și nu numai (foarte nedumerit de anumite fragmente de tablă de fier, omul a aflat de la soacra lui că erau, în vremuri nu îndepăratate, o piesă esențială a corsetului).

Una dintre observațiile cele mai remarcabile ale echipei lui Rathje (cu care au lucrat și alți arheologi cunoscuți, ca Michael Schiffer) este că gropile de gunoi dezvoltă un microclimat special, din cauza căruia biodegradarea este mai lentă decît se crede. În diverse eșantioane de gunoi vechi de vreo 40 de ani extrase din landfills americane, jumătate (ca volum) o reprezenta încă materia organică – un hot dog întreg, iarbă cosită, pagini din cărți de colorat. Hîrtia pare să fie marea problemă – ea mai degrabă se mumifică decît se descompune.

Săpăturile din 1884 într-o groapă de gunoi din Roma republicană, de pe colina Esquilin, au fost luate ca demonstrînd un fenomen similar – raportul arheologic consemnează un miros insuportabil, din cauza căruia era nevoie să se dea pauze dese muncitorilor (oricît ar fi ei de obișnuiți, notează atunci directorul italian). În marea majoritate a cazurilor, gunoiul antic nu mai miroase – sînt doar cîteva orașe vechi, și Roma ar fi primul pe listă, unde să se fi putut crea gropi de gunoi atît de mari încît producția de metan în interior să continue și mulți ani după abandonarea lor. Două mii de ani mi se pare, ce-i drept, cam mult, dar ne sutor ultra crepidam, în traducere: să nu-și dea poetul cu părerea despre metan.

Acum, bineînțeles că nu tot gunoiul produs de o societate ajunge în gropi de gunoi (doar 70% din el, în SUA anilor ’90) – o parte este reciclat sau refolosit. Societățile antice foloseau anumite tipuri de gunoi – de pildă, cioburile sau cochiliile de scoici pentru pavat, nivelat sau ca umplutură între paramentele unui zid. La Troia (ca în multe alte locuri), cînd o podea de lut are prea mult gunoi încastrat în ea, se toarnă pur și simplu un strat subțire de lut curat pe deasupra și totul este dintr-o dată OK, proaspăt și parfumat. Operațiunea se repeta de atîtea ori pînă trebuia înălțată iar ușa. În ansamblu, tocmai din cauza gunoiului și a molozului, nivelul de locuire se ridică în cetățile vechi cu un metru sau doi pe secol.

Pour la bonne bouche, o vorbă și despre scutecele de unică folosință. Ai crede că ele sînt unul dintre principalii responsabili de umplerea gropilor de gunoi. Cercetările din Garbage Project arată că acest fascinant artefact compozit reprezintă în majoritatea probelor sub 1% din conținutul gropilor (atît ca masă, cît și ca volum). Ca să folosesc terminologia homerică, pericolul nu e în pempărși.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: wikimedia commons

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Motivul stupid pentru care o grădiniţă din Hunedoara a fost mâzgălită cu mesaje de ură şi ameninţare VIDEO
O grădiniţă din Hunedoara a fost vandalizată. Autorii distrugerilor au lăsat mesaje de ameninţare şi de ură pe faţada clădirii.
image
Un general rus obez şi retras din activitate, trimis să lupte în războiul din Ucraina: „Nimeni nu-i poate refuza supunerea”
Un general rus pensionat şi obez, a fost trimis de Vladimir Putin să lupte în prima linie în războiul din Ucraina care se desfăşoară mai ales în partea de est a ţării. Decizia vine în contextul în care armata rusă pierde tot mai mulţi militari de rang înalt pe câmpul de luptă.
image
„Q”, internautul de la care a pornit mişcarea QAnon, a revenit pe forumurile web după 2 ani de pauză: „Să jucăm încă o dată?”
Utilizatorul anonim cunoscut sub numele de „Q” al forumurilor 4chan şi 8kun, personaj ale cărui anunţuri criptice au dat naştere teoriei conspiraţiei fasciste pro-Trump cunoscută drept QAnon, şi-a reluat postările după o pauză de aproape doi ani.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.