Viaţa în cîteva agape

Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Un drac şi o ţuică jpeg

La prima întîlnire pe care am avut-o cu foştii colegi, după 10 ani de la terminarea facultăţii, am avut parte de senzaţii ciudate. Cei ce fuseseră tineri, subţirei, idealişti şi rebeli aveau deja fire albe, burţi, „pernuţe“, chelii şi aere de îmburghezire. Pe unii nici nu i-am mai recunoscut. Mi s-a părut un semn bun că totuşi mă recunoşteau ei pe mine. Unii care nu se remarcaseră mai deloc în studenţie evoluaseră neaşteptat: aveau deja afaceri sau deveniseră directori, lucraseră prin străinătate şi păreau mult mai stăpîni pe ei, decît la începuturile tinereţii. Alţii, care în facultate fuseseră vedete, erau acum decăzuţi: cu haine ponosite, cu figuri obosite sau deja mult mai puţin siguri de ei. Dacă am fi stat mai mult împreună, probabil că s-ar fi format alte ierarhii şi alte grupuri decît cele din facultate. Prea puţini erau cei neschimbaţi. Nu mai spun că a plouat cu gafe şi confuzii. De pildă, un tip, care s-a îmbătat din primele minute şi de care nu-mi mai aduceam aminte absolut deloc, mi-a făcut bucuria să mă confunde cu un alt coleg care... murise.

M-am gîndit că la cea de-a doua întîlnire, după 20 de ani, lucrurile ar putea arăta şi mai deprimant. Îmi spuneam că e mai bine să nici nu particip. Şi chiar dacă aş fi vrut, n-aş fi avut cum să iau parte la întîlnire, pentru că această a doua agapă (pînă nu de mult un termen foarte folosit pentru asemenea reuniuni) s-a organizat în Canada, unde deja numărul foştilor colegi părea să fie mai mare decît al celor rămaşi în ţară. Am primit însă nişte poze de la acea petrecere. „Cine e bătrînelul ăsta cu părul alb? Să nu-mi spui că e cutare?“ „Ba, da.“ „Aoleu! Dar doamna asta în vîrstă, a cui mamă este?“ „Nu e mama nimănui, e nevasta lui cutare, pe care-l ştii, chiar dacă era în grupa cealaltă. Aţi fost împreună în Parîng.“ „Doamne! Uite, pe grasul ăsta îl mai ştiu, are exact acelaşi zîmbet, chiar dacă şi-a mai adăugat vreo 50 de kilograme. Şi pe doamna asta parcă aş recunoaşte-o. Numai că n-avea ochelari şi nu era blondă. În sfîrşit, tipul ăsta cu trabucul pare să fie J....“ „Da, e chiar prostu’ de J... acum are o afacere mare, o casă în Florida şi e la a treia nevastă. Mai ştii cînd rîdeam de el că desena literele de pe marginea plăcuţei de la microscop? Credea că vede un mineral şi era fascinat de forma lui literală.“

Acum, graţie reţelei Facebook, vom fi mai la curent cu evoluţiile fizice şi de statut ale celorlaţi. Nu vom mai avea surprize aşa mari în cazul unei întîlniri. Şi, în sfîrşit, poate că de la a treia reuniune încolo, ne vom mai obişnui şi cu fenomenul îmbătrînirii. Îl vom privi mai senini şi mai detaşaţi. Oricum, în viaţă sînt doar cîteva asemenea întîlniri. Iar de la un moment încolo, ştiu că vom începe să contorizăm decesele. Pe urmă va veni vremea numărătorii celor care mai trăiesc. Viaţa va avea atunci, pentru supravieţuitori, un contur general mult mai clar. Sensul formulei „o viaţă de om“, care pe vremuri ni se părea o unitate de măsură de necuprins, va fi perceput altfel. Vom şti mai bine cum şi cîte lucruri se pot face într-o viaţă. Noi, cei care pe vremea studenţiei ne simţeam nemuritori şi invincibili. Cei cărora viitorul li se părea o întindere în timp, pe cît de uriaşă, pe atît de confuză.  

De curînd, am asistat la o agapă organizată de nişte oameni care au terminat liceul în urmă cu 60 de ani. Au venit de prin toate colţurile lumii. Domni şi doamne cu părul alb, purtîndu-şi anii cu distincţie. Unii au apărut cu taxiul, cîţiva au descins din maşina proprie pe care se lăudau că încă o mai pot conduce, iar alţii se apropiau timid de grupul din faţa liceului, la pas. Cînd au început a se recunoaşte şi a vorbi între ei, parcă au redevenit copii. Din subiectele şi tonul discuţiilor se întrezăreau foarte bine foştii liceeni. Puteai parcă să reconstitui şi înfăţişarea lor din urmă cu 60 de ani. Domnul acela care-şi ţine un deget sub nas era un băiat timid. Bătrînelul cu ochi albaştri şi ageri, venit din Germania, era geniul clasei, mereu pus pe şotii.

Doamna cu siluetă şi zîmbet fin era probabil curtată de toţi băieţii. Poate că glumele de acum erau ceva mai rafinate decît cele de pe vremuri, iar rîsul mai discret, cu multe ecouri interioare. Îşi aminteau poreclele şi întîmplările din şcoală. Uneori în poveşti apăreau neconcordanţe. Disputele se încheiau cu mult umor. De la un moment dat însă, au început a-i pomeni pe cei ce nu mai erau printre ei. Liceenii întrezăriţi ca la lumina unei scîntei au redevenit atunci oameni copleşiţi de ani. Pe nesimţite, subiectul morţilor a devenit de-a dreptul dominant. Cum, cînd şi de ce a murit cutare? Părea să fie lucrul cel mai interesant pentru toţi. După ce povesteau cum s-a stins unul sau altul, se lansau în detalii despre vieţile pe care regretaţii colegi le avuseseră. Păreau să caute a desluşi, în povestea acelor vieţi, un fel de cheie a morţii. În cele din urmă, într-un hohot de rîs general, au găsit un numitor comun: viaţa dăunează grav sănătăţii şi duce la deces.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Grecia sub zodia incendiilor forestiere și a caniculei. Turiști români: „Ne cred pe toți proști?”
În timp ce atenționările de călătorie apar aproape în fiecare zi pentru Grecia, din cauza riscului de incendii forestiere, turiștii românii susțin că vremea e perfectă.
image
Cât ar mai fi avut de trăit Ceaușescu dacă nu era executat. Care era boala ținută la secret a ultimului dictator al României
Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, spun medici români dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre afecțiuni ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă rămâne și astăzi un mister. Se presupune că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.
image
Cum ne-a adus manelistul Babasha în atenția lumii întregi. Ce scrie The Independent despre manelele din România
Babasha, cântărețul de manele care a fost huiduit la primul concert susținut de Coldplay, a atras atenția lumii întregi, publicațiile străine relatând evenimentul, și afirmând că reacția publicului ar reaprinde „dezbaterea despre rasism din România”.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.