Vestitorii primăverii

Publicat în Dilema Veche nr. 427 din 19 - 25 aprilie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

- încă o poveste dintr-un oraş mic. Şi-o ştiruţă -

Primăvara a venit tîrzior şi bîlbîit. Ba cald, ba frig, ba soare, ba nor, vînt şi ploaie cînd ţi-e lumea mai dragă, de nici nu mai ştii ce să pui pe tine dacă ieşi pe-afară. Aşa răceşti tocmai cînd ziceai c-ai scăpat de iarnă şi, la prima înfăţişare mai curajoasă a soarelui, te sprinteneşti şi ieşi în tricou. Pe o vreme ca asta, în orăşelul despre care vă povestesc – o aşezare nu tocmai anonimă, adormită între dealurile Olteniei subcarpatice – era forfotă mare.

Trecuseră nişte zile mai cu nor, fără nici o oră de soare, cu cîte o ploaie enervantă ici şi colo. Cînd vine cîte un pluton de zile de-astea, într-un oraş mic, somnolent şi veşnic mahmur, lumea bea dublu faţă de zilele obişnuite, în care bea mult. Tristeţile se prăbuşesc, ca nişte păsări călătoare resemnate, în oceanul de depresie. Cad în valurile pustiite de orice formă de viaţă, ale căror coame înspumate se retrag la reflux doar în zilele lungi, de vară, cînd oamenii stau la o bere pînă noaptea tîrziu, şi spun a mia oară povestea despre ce-ar fi putut ei fi. Le mulţumesc celor care m-au făcut atent că am luat-o razna cu descrierea, pierzînd vîrful cozii subiectului. Aşa e. Revin. Cum spuneam, trecuseră nişte zile mai cenuşii. Era o dimineaţă de-aia în care simţi că în curînd o să apară mirosul de copaci înverziţi. Încă n-a apărut clar, dar e foarte aproape. Ştiţi cum e.

Pe strada principală, care poartă numele revoluţionarului iconic al oltenimii, era agitaţie mare. Mai să nu-ţi crezi ochilor. Într-o zi obişnuită, afară de copiii puţini care mai bat drumul spre şcoală, rar vezi cîte o umbră care se încumetă să ia strada în piept. Asta, de bună seamă, dacă vreunul dintre beţivii locali nu dă vreun recital de romanţe sau de vorbe deşucheate, care se aşază direct în tezaurul local de folclor contemporan. În zilele obişnuite, oamenii fie se fac că nu se văd şi trec mai departe fluierînd niznai, fie stau la vorbă cîteva ore, în mijlocul străzii, ca şi cînd nu s-ar fi văzut de ani buni. De data asta însă totul era altfel. Strada era înţesată de lume. Feţe care nu se mai arătaseră pe-afară de nu mai ştiu cînd. Nu se mai văzuse aşa ceva de vreo treizeci de ani, din vremea în care orăşelul avea viaţă, iar duminica n-aveai loc pe stradă, strecurîndu-te printr-o viermuială asemănătoare cu cea a oraşelor în toată firea. Parcă se vorbiseră toate locuinţele, toate ungherele şi, la un semn, expulzaseră dintr-o mişcare toată suflarea care se ascundea într-însele. Unii chiar se vedeau, de-a binelea, după mulţi ani în care nu-şi zăriseră chipurile, deşi stăteau la cîteva case unul de celălalt. Pe figurile celor mai mulţi dintre ei se citea emoţia. O emoţie pe care nici măcar nu se chinuiau s-o ascundă. Toate anchilozările mecanismelor de socializare, de mult osificate, se dezmorţiseră ca prin minune. Oamenii îşi vorbeau cu însufleţire, îşi aranjau cîte un guler rebel sau cîte o cută imaginară a hainei, suflau de pe umăr un fir de praf inexistent şi îşi netezeau cîte o porţiune a frezei, doar ca să aibă ce face cu mîinile devenite de nestăpînit. Emoţie mare, nemaivăzută, parcă, nicicînd pe-aici. Ba chiar unii despre care ai fi jurat că n-au avut în viaţa lor – sau că n-au mai purtat de la însurătoare – un costum ieşiseră pe stradă cu tot ce găsiseră mai bun în dulapurile de mult uitate sub praf de naftalină.

O veche prietenă de-a mea, ieşită la cumpărături, rămîne blocată, cu ochii cît cepele, în cadrul uşii de la scara blocului. Se freacă la ochi şi nu-i vine să creadă. Îşi drege vocea, în căutarea unei tonalităţi normale, pe care n-o găseşte, orice-ar face. Glasul i-a pierit. Se uită la forfota din faţa ei şi se sprijină de rama uşii. Într-un tîrziu, găsind cu greu un fir de glas, întreabă pe cineva: „Nu vă supăraţi, ce se-ntîmplă?“. Persoana întrebată îşi freacă mîinile de emoţie şi răspunde cu glas însufleţit de nerăbdare: „Vine domnu’ Dan!“. „Care… Dan?!“, întreabă năucită prietena mea. Primeşte în schimb o privire profund contrariată şi un răspuns care conţine într-însul şi o urmă de dojană, că nu s-a prins, din prima, despre cine era vorba: „Eee… Asta-i bună! Cum care Dan, doamnă?! Domnu’ Dan Diaconescu de la partidul nostru. De la Partidul Poporului“. Cu o mînă tremurîndă, prietena mea bagă mîna în buzunar, scoate telefonul şi mă sună. De la sute de kilometri distanţă, îi aud glasul gîtuit, care intonează uvertura obişnuită a bombei – „Dacă-ţi zic ce-i aici, cazi din picioare!“.

Exact în momentul în care îmi sună telefonul şi aud glasul vechii mele prietene, la ştirile de pe un canal de sport tocmai se dăduse o veste tulburătoare. Meciul Rapid Bucureşti-FC Vaslui, din semifinalele Cupei României, se jucase în condiţii mai speciale. Pentru a se evita tensiunile între galerii, cafturile şi tîrîirile la Secţie, bărbaţii nu au avut acces pe stadion. S-a permis doar intrarea femeilor şi a copiilor. De cîtăva vreme, mai mulţi microbişti români practicanţi, dar şi chibiţi care nu frecventează stadioanele se exprimă, cu orice ocazie, extrem de colorat, la adresa conducerilor Ligii Profesioniste şi a Federaţiei Române de Fotbal. În principal, personalitatea vizată e cea a celebrului domn Dumitru Dragomir, zis şi Corleone, zis şi „Mitică de la Ligă“. În absenţa bărbaţilor, doamnele pătrunse pe stadion au încercat să suplinească, aşa cum au putut şi au ştiut ele mai bine, absenţa soţilor sau a prietenilor din tribune. Nu s-au sfiit să facă trimiteri culturale la subsolul fiinţei umane şi la părţile sudice ale taliilor de ambe sexe. Aşa-i pe stadion. Dar femeia română nu e doar atît. Nu e doar o prezenţă dătătoare de inspiraţie. E un sublim concept. Doamnele au afişat şi o pînză generoasă pe care scria exact aşa – „Mitică să ne pupi la păsărică“. A venit primăvara. O să fie un an vesel pe-aici.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.