Valori

Publicat în Dilema Veche nr. 571 din 22-28 ianuarie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Valorile, spuneam data trecută, sînt acel lucru imaterial care ne dă putinţa să simţim că viaţa merită trăită – sau nu. Nu-s un bîzdîc scornit de filozofi, ci o realitate cotidiană, atît de adînc încorporată în fiinţa noastră, încît nici nu o mai putem conştientiza, cum nu ne putem da seama de bătăile inimii decît în momentul nefericit cînd aceasta clachează. Aidoma, nu ne putem da seama de omniprezenţa valorilor în vieţile noastre decît în momente de răscruce, atunci cînd ele sînt puse la încercare.

Asta le deosebeşte de simplele nevoi. Avem nevoie, ca să trăim, de aer respirabil, de apă potabilă, de hrană, de un anume confort termic. Am putea adăuga: de dragoste, de înţelegere, de credinţă... Nimeni nu ştie unde se opreşte lista. Pentru unii, e mai lungă, pentru alţii, mai scurtă. Însă toţi alergăm după satisfacerea nevoilor noastre. Cînd dăm greş, intrăm în panică. Cînd reuşim, ne liniştim.

Altfel stau lucrurile cu valorile. Momentele de răspîntie, cînd sîntem puşi la încercarea amară a eşecului, aduc cu sine mai degrabă nelinişti, decît temeri şi frustrări. E bine ce mi-am dorit? Chiar asta merită să încerc să obţin?

Valorile implică nu numai nevoi. Implică credinţe. Alegeri.

Nu poţi alege dacă ai sau nu nevoie de o anumită cantitate de lichid ca să exişti. Dar dacă acel lichid va fi apă de la robinet, apă plată îmbuteliată, apă mine-rală, suc, fresh de fructe, bere indigenă, bere de import, vin ş.a.m.d. e o chestiune de opţiune. Şi pînă şi o astfel de trivială alegere e angrenată într-o vastă reţea de conexiuni: ce ştii despre produsele între care urmează să te decizi, cît îţi pasă de propria satisfacţie gustativă sau de propria sănătate, cît de „ecologist“ eşti, cît de mult eşti preocupat de ceea ce afirmi, pentru ceilalţi, prin ceea ce bei, ce părere ai despre consumul de alcool şi multe, multe altele.

Valorile sînt grundul pe care desenăm înţelegerea lumii în care trăim şi ne proiectăm cursul vieţii noastre prin ea. Acum mai bine de şapte decenii, unul dintre oamenii de cultură cu o largă deschidere de orizont din România, Tudor Vianu, scriind un compact tratat de teorie a valorilor, pornea de la întrebarea – legitimă pentru un filozof – privitoare la natura acestora. Sînt ele subiective, identificîndu-se cu modul particular al fiecăruia de a-şi gestiona propriile nevoi? Sau sînt, dimpotrivă, obiective, rezidînd în calităţile intrinseci ale obiectului căruia îi atribuim valoare – apa de robinet, apa îmbuteliată, sucul, vinul ş.cl.?

Răspunsul solomonic al filozofului, pe care eu îl consider de mare actualitate, a fost: nici una, nici alta (sau, într-un anume sens, ambele). Valorile sînt înrădăcinate, indiscutabil, în nevoile particulare ale fiecăruia. Pe de altă parte, însă, devin valori doar acele nevoi despre care cel care le resimte crede că sînt legitime pentru oricare alt semen. Iar aceştia îi împărtăşesc, într-o măsură mai mică sau mai mare, punctul de vedere. Cu alte cuvinte, lumea valorilor reprezintă saltul de la „eu“ la „noi“. Nu putem vorbi despre valori decît în orizontul împărtăşirii intersubiective.

Însă, din păcate, aşa cum intuia deja filozoful român, într-o vreme în care nu se auzise încă de 9 septembrie, nici de Charlie, dar se prefigurau la orizont norii celui de-al Doilea Război Mondial, abia de aici încep problemele. Cine este acest „noi“ către care aspiră orice instituire a valorilor?

Permiteţi-mi să fac, din motive euristice, un viraj într-o zonă pe care, altminteri, am dezavuat-o ca avînd o influenţă nefastă asupra educaţiei din România: cea a politicului. Spuneam, data trecută, că prăbuşirea comunismului a însemnat o enormă speranţă pentru cei ale căror nevoi se articulau într-o valoare fundamentală: libertatea. S-ar zice că orice om vrea să fie stăpînul propriului destin şi să nu fie constrîns să-şi trăiască viaţa după cum vor alţii – partidul, Conducătorul Iubit, Dumnezeu sau cine-o fi. Pe de altă parte, însă, omul este unul dintre puţinele animale a cărui viaţă se desfăşoară într-un mediu construit aproape în totalitate de către semenii săi. Alte specii prosperă sau mor după cum e secetă sau ploaie, sau după cît de puternici sau de slabi sînt duşmanii naturali. Omul, în schimb, depinde de oameni. El are nevoie, din partea semenilor, de o altă valoare fundamentală: siguranţa. Libertatea, ca proiect valoric, înseamnă construcţia unei societăţi – acel „noi“ de care vorbeam anterior – în care să ţi se dea, pe cît posibil, şansele de a realiza tot ce eşti în stare, inclusiv să-ţi frîngi gîtul. Acestui vivere pericolosamente i se contrapune, inevitabil, un proiect alternativ, căruia i se raliază, spre oroarea unora, mulţi nostalgici ai comunismului, în care frîngerea gîtului nu e o opţiune. Este o viziune deopotrivă la fel de legitimă şi la fel de discutabilă.

Pentru că, dacă mergi un pas mai departe, îţi dai seama că fiecare „noi“ reuneşte oameni foarte diferiţi, care adesea cu greu ar putea sta la taclale unii cu alţii la o halbă de bere. Între adepţii libertăţii se găsesc, de pildă, şi cei care-şi doresc să nu fie puse frîie priceperii şi hărniciei lor, şi cei care se consideră în drept să-şi exercite măiestria în a minţi, a înşela, a fura. La urma urmei, care e diferenţa? Nişte prăpădite de legi? Tot aşa cum între adepţii siguranţei vieţii figurează deopotrivă năpăstuiţii sorţii, ghinioniştii din naştere şi leneşii şi profitorii cronici.

Ca să tragi linii de demarcaţie între susţinătorii fiecărei valori, tot ce poţi face este să introduci în ecuaţie şi alte valori, în raport cu care membrii fiecărui „noi“ se situează diferit: cinstea, legalitatea, îndrăzneala, tenacitatea şi multe altele.

E a doua mare intuiţie de regăsit la Tudor Vianu. Valorile nu ies niciodată singure la promenadă. Ele sînt, prin natura lor, constelate. Iar fiecare „noi“ care validează o valoare – un cuvînt, o noţiune – defineşte conţinutul acesteia după cum ea antrenează sau nu şi alte valori considerate înrudite.

Ce au de făcut educaţia formală, sistemul de învăţămînt, în această privinţă? Unii, mai ales în statele posttotalitare, spun că şcoala ar trebui să-şi asume deschis misiunea de a schimba tabla de valori în raport cu schimbarea regimului politic, de la dictatură la democraţie. Alţii, mai ales din democraţiile consolidate, obiectează că ingerinţa statului, prin promovarea unui anumit set de valori, riscă să devină un instrument de îndoctrinare.

Nu ştiu cine are dreptate. Eu, unul, în ciuda opţiunii personale, nu mă simt tentat să joc rolul de apologet al libertăţii, în contrapartidă faţă de nevoia de siguranţă.

Dar există, cred, şi aici o soluţie solomonică, onestă şi întemeiată. Învăţămîntul formal se poate abţine de la propaganda valorică, dar nu are dreptul să se abstragă de la datoria de a-i învăţa pe copii că, în ultimă instanţă, tabla valorilor e o chestiune de alegere şi că, atunci cînd alegi, e bine să ştii cum şi de ce o faci şi care vor fi consecinţele. Pe scurt, să-i înveţe, pe cît posibil, discernămîntul.

Ce noţiune demodată!

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Muzica - tanara cu casti pe urechi FOTO Shutterstock
Neurochirurg: Închideţi ştirile negative, deschideţi muzica şi veţi fi fericiţi
Închideţi ştirile care sunt negative, închideţi tot ce influenţează negativ sistemul nervos, deschideţi muzica pe toate canalele şi veţi fi fericiţi' - este îndemnul neurochirurgului Alexandru Vlad Ciurea, care spune că muzica ne influenţează total, face parte din fiinţa noastră.
burkina faso FOTO EPA
Franța condamnă atacul asupra ambasadei sale din Burkina Faso
Ministerul de Externe francez a cerut autorităților locale să asigure protecția diplomaților în conformitate cu legile internaționale.
reparatii complexe la podul peste bratul borcea FOTO Facebook DRDP Constanta jpg
Lucrări ample de reparații la podul peste brațul Borcea. Până când sunt instituite restricții de trafic
Acțiune amplă în weekend la Podul peste Brațul Borcea pe calea 2, sensul de mers Constanța-București. Conform Direcției de Drumuri și Poduri (DRDP) Constanța, a fost decopertată suprastructura metalică a podului.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.