Valoare adăugată

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
Din amintirile unui cobai jpeg

Cîţiva ani după ’90, dacă, prin străinătăţuri fiind, auzeam pe cineva vorbind româneşte, mă strecuram pe trotuarul de vizavi, ca să evit o conversaţie de tipul „Eşti din Bucureşti? Din ce sector? Îl ştii pe Vasile?“ 

De atunci încolo am tot dat, pe toate meridianele, de români de ai noştri, vînzători prin magazine, ospătari, recepţioneri, taximetrişti. De regulă, se bucură să te audă vorbindu-le limba şi au învăţat să îşi arate simpatia în forme manierate, după caz: îţi oferă un sfat pentru cumpărături, ceva fain din menu, o cameră pentru fumători, un rabat la bacşiş. Şi, ca bonus, dacă eşti dispus, o partidă de conversaţie. E în orice caz mult mai bine decît traversatul străzii. 

Eram la Roma, într-o pizzerie de cartier, unde ne-a servit, cum s-a întîmplat de atîtea ori, o româncă. Ne-a povestit că venea din Argeş şi terminase studiile economice la Tîrgovişte. Negăsind de lucru, se hotărîse să plece în Italia, să pună un ban deoparte, ca să revină apoi în ţară, să-şi caute din nou un job. Avînd, de data asta, cu ce înfrunta aşteptarea. 

N-o să ştiu niciodată dacă şi-a îndeplinit dorinţa. Cînd îmi aduc aminte de povestioara asta, aud însă îndată, din ceafă, vocea moralistului de serviciu: păi da, d-aia bagă statul român banii în studiile ăstora, ca s-o facă dup-aia pe chelnerii peste hotare. 

Lumea se plînge că ne pleacă tinerii din ţară. Pentru că nu-şi găsesc, în România, o slujbă pe măsura pregătirii lor, care să-i satisfacă, măcar profesional, dacă nu financiar. Moralistul de serviciu zice: asta facem noi cu educaţia din România, vindem iluzii! Pregătim nişte tineri pentru nişte lucruri de care nimeni nu are nevoie. Iar

nasc frustrări, şi frustrările antrenează decizii aberante, şi aberaţiile, în cele din urmă, se plătesc. 

Pînă la un punct, argumentul e corect. L-am mai auzit de multe ori. Prima oară, într-o formă radicală, acum mai bine de trei decenii, de la un profesor inteligent şi cinic de la Şcoala generală Breaza-Centru, care încerca să mă convingă că noi, cadrele didactice, nenorocim vieţile copiilor, creîndu-le nişte aşteptări şi nişte nevoi pe care ei nu şi le vor putea satisface niciodată, condamnaţi să rămînă prizonieri ai lumii gogoliene a orăşelului natal. Şi el avea, în felul lui, dreptate. Voi fi schilodit, poate, şi eu nişte copii, încercînd să le insuflu dragostea de frumos, acolo unde ce-i aştepta în viaţă numai frumos nu era. Numai că, dacă după ’90, anul speranţelor nebune, lucrurile s-au schimbat mult mai anevoios şi mai contorsionat decît ar fi prezis chiar şi cei mai sumbri pesimişti, asta s-a datorat şi faptului că mulţi dintre tinerii noştri erau bine antrenaţi, pe cont propriu sau în mediul şcolar profund viciat, să se descurce în Kakania în care şi-au trăit adolescenţa sau copilăria.

Moralistul de serviciu zice, pe o mie de voci: prea mulţi studenţi într-o ţară prăpădită ca România. Cifrele zic altceva: abia acum tindem să intrăm şi noi, comparativ, în normalitate. Comparativ, evident, cu celelalte ţări din UE. Ba chiar politicile UE propun – Orizont 2020 şcl – creşterea în continuare a numărului de studenţi, raportat la populaţia fiecărei ţări membre. 

Poate că UE greşeşte, luînd de bun ceea ce se crede, că nivelul statistic al educaţiei formale reprezintă, ca şi consumul de unt, de pastă de dinţi sau de detergent, pe cap de locuitor, un indice al gradului de civilizaţie. Poate UE nu ştie că România este

, că aici untul e în continuare un lux, de pasta de dinţi o sumedenie de români nu s-au atins în viaţa lor iar spălatul rufelor se face, pentru mulţi, mai bine cu leşie. 

Corporaţiile vor mai puţini studenţi. Ar prefera, în schimb, mai multe postliceale, cel mai degrabă în parteneriat. Organizaţiile studenţeşti cer şi ele, aparent paradoxal, o mai mare selectivitate la admitere (adică: mai puţini studenţi). E rezonabil. E păcat să împarţi resursele disponibile pentru studii, şi apoi piaţa muncii, cu „cei care vin“. Mulţi profesori universitari îşi doresc acelaşi lucru. Unii, pentru că resimt uzura pe care o aduc cu ei cohortele studenţeşti apăsînd pe cap de cadru didactic. Alţii, din ceea ce ei consideră a fi motive de etică profesională. Cantitatea pare a fi, ineluctabil, contrariul calităţii: cu cît mai mulţi, cu atît mai slab pregătiţi. 

În filigran transpare adesea o mai veche bătălie ideologică. Mai întîi, să rezolvăm chestiunea untului, a săpunului şi a pastei de dinţi, zic unii, şi dup-aia să masificăm studiile universitare. Altminteri, producem doar impostură, mimetism steril, falsitate. Pentru alţii, consumul de unt sau obişnuinţa spălatului pe dinţi trece prin educaţie. Amarnic caraghioslîc: să ai masterate de unsul feliei de pîine şi doctorate în mînuitul periuţei. 

Se bat, din nou şi din nou, adepţii teoriei „dezvoltării organice“, ai criticii „formelor fără fond“, cu cei ai „legii sincronismului“, apologeţii teoriei „stimulării prin simulare“. 

Ca în orice bătălie ideologică, nimeni nu are aprioric dreptate. Cu o singură observaţie, totuşi. E greu de imaginat ce s-ar fi întîmplat cu biata noastră Românie, mereu aspirantă, de la începutul modernităţii, la o condiţie mai înaltă decît cea avută de fapt, dacă ar fi ales calea maioresciană, şi nu pe cea lovinesciană. Cu toate nefericirile sincronismului nostru bovaric recent – de aproape două secole încoace.

Dintre opozanţii masificării studiilor academice, oripilaţi de consecinţele acesteia, mă opresc în final asupra unei singure categorii, cea mai interesantă dintre toate: profesorii înşişi. Pentru ei, a spune „nu mai vrem atîţia studenţi“ înseamnă, în condiţiile actuale, a-şi risca pîinea cea de toate zilele. Trebuie să existe o motivaţie foarte puternică ca să genereze o atare atitudine. 

Am identificat-o, mai înainte, drept etică profesională. Pentru unii oameni e important să simtă că-şi fac treaba bine şi cu folos. Şi ei se simt umiliţi de ceea ce (li) se întîmplă. Pentru ei, reperul fundamental a fost şi rămîne nivelul pe care ar trebui să îl atingă un absolvent – al unui curs sau al unui program de studii. Or, adesea, ţinînd cont de „materialul clientului“, ei descoperă că aspiraţia lor devine misiune imposibilă. 

Altfel spus, sîntem puşi în situaţia de a ne regîndi radical etica profesională. De a ne modifica etaloanele. Standardele cu care ne-am obişnuit devin, unul după altul, caduce. Putem pune altceva în loc?

În termeni de business, se cheamă „valoare adăugată“. Uităm punctul terminus pe care ni l-am propus. Ne concentrăm, în schimb, pe diferenţa dintre

Pe distanţa dintre studentul de la „intrare“ şi cel de la „ieşire“. Lăsînd, pe cît se poate, mînia incriminatorie de o parte. 

Mai cred că, dacă acest principiu de etică profesională ar fi aplicat pe întregul parcurs al învăţării, de la clasa pregătitoare începînd, am ajunge şi noi, universitarii, să ne simţim mai în largul nostru. Şi mai la locul nostru. Să nu trebuie să predăm spălatul pe dinţi. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Nave rusești văzute în preajma scurgerilor din Nord Stream. Conductele ar fi fost atacate cu explozibili
Trei oficiali americani au declarat că SUA nu au încă o explicație amănunțită pentru ceea ce s-a întâmplat, la câteva zile după ce exploziile au părut să provoace trei scurgeri separate și simultane.
Mdalina craiu clanul foto Pro TV jpg
Mădălia Craiu: „România e șchioapă din multe puncte de vedere, dar asta înseamnă că nu poate să o ia decât în sus“
Actrița din „Clanul“ crede că, la fel ca în serial, societatea românească are multe probleme în momentul actual, dar mărturisește că vede viitorul optimist.
sapunaru suparat jpg
Decizie scandaloasă a FRF în cazul Săpunaru. „Liber la flegme și la bătăi”
Căpitanul echipei Rapid a fost practic iertat, miercuri, de Comisia de Disciplină a Federaţiei pentru incidentele grave provocate la partida cu FC U Craiova. Lumea fotbalului se revoltă.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.