Vagonul de cărbuni

Publicat în Dilema Veche nr. 362 din 20 - 26 ianuarie 2011
Vagonul de cărbuni jpeg

Era iarnă şi unitatea militară avea nevoie de încălzire şi apă caldă, chiar dacă de această din urmă invenţie, noi, soldaţii, aveam parte cel mult o dată pe săptămînă, timp de cîteva minute. Ne învăţaserăm să facem duş cu apă rece, oricît de frig ar fi fost, iar din sala de baie se auzeau zilnic urletele celor care făceau asta. Aşadar, tocmai în ziua în care ne pregăteam să plecăm în vacanţa de Crăciun (numită a Sărbătorilor de iarnă), care ţinea două săptămîni şi care, chiar şi pe timpul acela, era respectată, ni s-a propus o înţelegere: cine participa la descărcarea unui vagon cu cărbuni, care era staţionat în gară, urma să primească o zi de vacanţă în plus.

Propunerea a venit din partea comandantului, la apelul de dimineaţă, cînd noi abia reuşeam să stăm drepţi. Seara de dinainte trăsesem un chef pentru că tocmai primisem solda, cea în valoare de 60 de lei. Unii căpătaseră întreaga sumă în monede de cîte un leu şi o jucaseră pe toată la rişcă. Alţii, ca noi, se hotărîseră s-o transforme în lichid. Am bătut vreo trei kilometri pînă la casa ţăranului al cărui vin ne fusese recomandat. Săteanul ne-a invitat să bem împreună, la el acasă. Eram vreo şase şi ne-am aşezat la masă. Nu ne-a dat nimic să mîncăm. Pînă la un punct, discuţia a mers în toate felurile. De la un moment dat însă, am auzit o singură poveste, aceea a fiului gazdei despre care taică-su ne spunea că face tir cu arcul, de performanţă. Nici nu ştiam că pe vremea lui Ceauşescu existau cluburi la care se putea practica acest sport. Pentru noi, la tir cu arcu’ specialist era doar Marcu.

Dar, în acea seară, am aflat, într-un limbaj ţărănesc din sud, cum se ocheşte, cum arată arcul, cît costă, ce „beneficii“ aduce o asemenea activitate, ce viitor are copilul, de ce e mai frumos să ştii a trage cu arcul decît cu puşca sau pistolul... Noi nu mai ziceam nimic şi ni se părea că omul ne repetă aceleaşi lucruri iarăşi şi iarăşi. Parcă au trecut cîteva zile pînă cînd ne-am hotărît să plecăm iar cînd ne-am ridicat de la masă am avut fiecare cîte o mare surpriză: statul în picioare era ceva foarte greu iar mersul s-a dovedit şi mai complicat. La ieşirea din casă era o mică terasă de beton cu trepte, fără balustradă. Coborîrea lor s-a arătat a fi o adevărată aventură. Unii le-au abordat încetişor, treaptă cu treaptă, alţii le-au „dovedit“ în stil valvîrtej. A fost şi unul care a scurtat drumul direct în jos de pe terasă, pe partea fără trepte.

În acea seară aveam să aflăm şi că un drum de trei kilometri poate părea cît o aruncătură de băţ. Era deja întuneric şi ocupam întreaga uliţă noroioasă, ţinîndu-ne unii pe alţii de gît, cu bustul aplecat înainte. Puneam un pas după celălalt într-un ritm ameţitor, de teama de a nu cădea în nas. Cîntam nişte cîntece îngrozitoare şi, la un moment dat, de pe prispa unei case am auzit o voce de copil care întreba ce se întîmplă. „Cîntă soldaţii, mamă, s-au îmbătat“, i-a răspuns o voce de femeie. Soldaţii aceia eram noi.

Am sărit înapoi gardul unităţii, fiecare cum s-a priceput, cam la fel cum ieşisem din casa ţăranului. Unul a reuşit să-şi spargă nasul. Ne-am instalat în paturile suprapuse din dormitor şi abia atunci a început adevăratul tangaj. Peste noapte, cei care dormeau în paturile de sus le-au făcut unele surprize celor care dormeau sub ei. Dimineaţă am descoperit prin dormitor cîteva băltoace urît mirositoare. Ne-am apucat să facem curat, deşi simţeam că ne îndoim de la mijloc. Am dat cu deodorant prin tot dormitorul. Cînd a intrat comandantul, s-a mirat de mirosul parfumat, apoi a zis „Aha!“. În condiţiile astea, nu ştiu cum de am acceptat să participăm la povestea cu descărcatul vagonului. Probabil că, în minţile noastre, o zi în plus de libertate era o ofertă de nerefuzat. Numai cel cu nasul spart a rămas de-o parte.

Am parcurs din nou uliţa satului, spre gară. Vagonul ni s-a părut imens. Încărcat cu vîrf cu brichete. Noi nu eram decît cîţiva. Ni s-au dat nişte lopeţi cu cozile clămpănind. Vreo oră am aşteptat să apară camionul în a cărei remorcă trebuia să aruncăm cărbunii. Am avut tot timpul să ne îngrozim de munca herculeană la care ne angajasem ca nişte proşti. Ne-am adus aminte de la fizică despre vagon ca unitate de măsură: 10 mii de litri. Acela însă nu era un vagon obişnuit, era cel mai mare vagon posibil de pe planetă.

După primele lopeţi am simţit că ne ia cu leşin. Ne repezisem prea tare, în speranţa că vom termina mai repede. Am scăzut ritmul. Subofiţerii care ne supravegheau au început să ne bodogăne. După un timp ce ni s-a părut nesfîrşit, nivelul cărbunilor abia dacă scăzuse cu vreo 20 de centimetri sub cel al marginii vagonului. La un moment dat, ne-a apărut în faţă şi o altă problemă: cu cît coboram mai jos, cu atît cărbunii erau mai greu de aruncat peste margine. Am ajuns însă la un ritm constant, mecanic. Organismul apela la rezerve de energie nebănuite. Eram ca drogaţi, nu mai simţeam efortul. Mîinile ne erau negre, uniformele la fel. Cozile de lopată, la început aspre şi reci, acum păreau de mătase. Au trecut ore. Odată ce am început să întrezărim sfîrşitul (deja dădeam cu lopata în fundul vagonului), lucrul a început din nou să pară foarte greu. Se termina şi totuşi nu se mai termina. După ultimele lopeţi ne-am aşezat în fund pe podeaua vagonului, uitîndu-ne unii la alţii ca prostiţi. Ne-au luat înapoi cu autobuzul şi ne-au dat să mîncăm masa de seară, dar şi masa de prînz, pe care o sărisem. În acea zi era mîncare mai bună, probabil ca să plecăm acasă de Sărbători cu impresii pozitive. Ţin şi astăzi minte: pentru prînz ne-au dat sarmale, iar pentru seară – carne de porc cu mazăre. Am ajuns noaptea în Bucureşti, trecuţi dincolo de orice oboseală.

Astăzi, cînd se mai opreşte apa caldă, gîndul mă poartă la vagoanele de cărbuni care se descarcă la termocentrală. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un virus, cu mortalitate de 40 de ori mai mare decât COVID-19, ar putea devasta omenirea. La ce trebuie să fim atenți
Experții britanici în sănătate publică avertizează că gripa aviară, inclusiv varianta H5N1, care poate infecta și oamenii, ar putea provoca o pandemie mai gravă decât COVID-19. Ei cer guvernelor lumii să ia măsuri imediate pentru prevenirea unei eventuale catastrofe.
image
Cum puteți scăpa de „hormonul stresului” și grăsimea de pe burtă. Suplimentele care vă pot ajuta
Cortizolul, adesea numit „hormonul stresului”, joacă un rol crucial în răspunsul organismului la stres. Nivelurile ridicate de cortizol pot duce la o creșterea grăsimii de pe burtă, avertizează medicii.
image
Când sunt suplimentele alimentare un pericol pentru sănătate. Medic: „Recomandăm doar pe cele care au studii clinice”
Suplimentele alimentare, atrag atenția medicii, nu sunt „simple vitamine”, sau „doar plante”, ci pot face mult rău atunci când nu sunt administrate la indicația medicului și nu sunt produse certificate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.