Utopia fericirii: un studiu de caz

Publicat în Dilema Veche nr. 570 din 15-21 ianuarie 2015
Iconofobie jpeg

Am recitit, în ultima săptămînă, singurul roman al irlandezului victorian Oscar Wilde, The Picture of Dorian Gray/Portretul lui Dorian Gray (1890), în excelenta traducere a doamnei Antoaneta Ralian (Humanitas Fiction, 2014). Un comentariu mai întîi – extrem de important. Serviciul pe care doamna Ralian l-a făcut culturii române, în aproape trei sferturi de veac de neobosită şi remarcabilă activitate de „tălmaci“ literar, este, fără îndoială, imens. Sincronizarea spaţiului intelectual autohton – desigur, atît cît această sincronizare se face simţită la ora actuală – izvorăşte, într-o bună măsură, şi din eforturile amintitei strălucite traducătoare şi scriitoare. Un bilanţ al muncii sale de decenii ar pune, sînt convins, mulţi anglişti pe gînduri. Noua versiune românească a scrierii lui Wilde aparţine aceleiaşi colecţii de bijuterii stilistice şlefuite, în timp, de Antoaneta Ralian. Autorul britanic a avut necazuri serioase cu legile puritane ale vremii, aşa cum se ştie, pentru romanul în discuţie şi nu numai pentru el. Lecturîndu-l cu ochii individului postmodern, te întrebi, cu toată sinceritatea, de ce? Creatorul inubliabilelor satire dramatice, jucate pe scenele Regatului Unit încă de la finele secolului al XIX-lea, construieşte, în unica lui operă de prozator, o parabolă cît se poate de „morală“ pentru standardele etice ale oricărui moment istoric, aş zice eu. Amintindu-ţi însă că şi eroina lui Charlotte Brontë, Jane Eyre, fusese acuzată de „imoralitate“, în aceeaşi epocă victoriană, ori că un scriitor ca Henry Miller va fi, ceva mai tîrziu, interzis în Statele Unite (pentru „obscenitate“), îţi dai seama că hermeneutica artistică nu prea merge mînă în mînă cu jurisprudenţa.

De ce cred că povestea wildiană sugerează, în fond, o alegorie etică? Din raţiuni ce ţin de însuşi scheletul narativ al romanului. Subiectul e, în general, cunoscut. Pictorul Basil Hallward realizează – magistral – portretul unui tînăr fermecător (comparat cu Adonis), Dorian Gray. Toţi sînt fascinaţi de capodopera picturală. Atît autorul, cît şi modelul se îndrăgostesc iremediabil de ea. Hedonistul lord Henry Wotton, mesmerizat, la rîndul său, de frumuseţea lui Dorian, hotărăşte să-l iniţieze pe efeb în bătrîna filozofie a dictonului carpe diem. Gray pare copleşit de ideologia şi practica plăcerii imediate şi absolute. Începe să presupună că acest principiu existenţial ar trebui să reprezinte chintesenţa ontologică a umanităţii. Îl îngrijorează totuşi perspectiva degradării şi a morţii, deşi, straniu, hedonismul a apărut tocmai în postura unei contrabalansări active, manifeste, a perisabilităţii individului. Prin urmare, protagonistul recurge la gestul disperat al lui Faust (eroul mitologic, nu doar varianta consacrată de Goethe în 1831!) şi îşi vinde sufletul pentru un „transfer“ aparent salvator: cere ca inevitabila sa degenerare biologică să fie „preluată“ de imaginea lui din celebrul tablou, iar el, insul real, să rămînă neschimbat. În acest punct avem, de fapt, premisa subtilităţii etice inoculate de Oscar Wilde textului, subtilitate ratată, surprinzător, de marile instanţe morale ale spaţiului victorian. Este adevărat că Dorian Gray se scufundă într-un decadentism uşor defazat, însă gestul lui are repercusiuni nebănuite, asupra cărora cititorul trebuie să se oprească atent.

Exerciţiul plăcerii continue şi necenzurate nu constituie o acţiune izolată, ruptă de dinamica oricărui determinism. Dimpotrivă, în calitate de aspect al existenţei umane, ea se supune mecanismelor interdependente ale existenţei în cauză. Dorian Gray descoperă că, în mod neaşteptat, conduita sa face victime. Hedonismul îi osifică sentimentele gradual şi, implicit, îi deteriorează funcţiunea empatică. Devine insensibil şi, inevitabil, declanşează tragedii. Unii se sinucid, iar alţii mor accidental. Eroul se află, într-un fel sau altul, în spatele acestor drame. Mai mult, la apogeul noului lui destin hedonist, va ucide el însuşi (îl omoară pe Basil Hallward). Simte devierea şi vrea să se transforme (să fie din nou „bun“), dar e prea tîrziu. Damnarea s-a instaurat deja malign (iată, aşadar, creionarea unei veritabile crize morale în roman!). Descompus de regrete, Dorian îşi înjunghie imaginea din tablou (metamorfozată între timp, conform înţelegerii iniţiale, într-un degenerat şi hidos monstru uman), înjunghiindu-se, în realitate, chiar pe el. Servitorii vor găsi pe podea – moartă – o cumplită arătare bipedă, pe care o recunosc a fi domnul Gray doar după inelele de la mîini. Maleficul transfer de identitate a fost astfel redirecţionat. Şi americanul Edgar Allan Poe scrisese, cu mai bine de cincizeci de ani înainte, în 1839, o povestire, William Wilson, unde protagonistul viciat îşi elimină, în final, dublul (care nu este altcineva decît propria conştiinţă). Prin sfîrşitul lui, Dorian revelă similitudini mai curînd cu Wilson decît cu Faust. „Morala“ configurată de Wilde aici nu trebuie trecută cu vederea. După toate semnalele hermeneutice pe care le emite, romanul radiografiază imposibilitatea fericirii, statuînd utopia izbăvirii de suferinţă în paradigmele restrictive ale acestei lumi.

Aş merge pînă acolo încît să susţin că romanul este o parabolă răsturnată despre rolul durerii în intervalul existenţial. Sensul umanităţii pare că se vrea căutat şi găsit tocmai în ceea ce detestăm fundamental la condiţia noastră: degradarea biologică şi nedemna dispariţie fizică. Paradoxal – ne învaţă experimentul hedonismului utopic –, codul „fericirii“ umane se ascunde în boală şi moarte. Fără ele, ne transformăm în monştri abrutizaţi. Rămîn cu o singură nedumerire la recitirea prozei lui Oscar Wilde: cum să stigmatizezi drept „imorală“ o operă ce-ţi prilejuieşte o asemenea epifanie?

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.