Uniformizarea. Sau despre cum ne tragem de Gulliver

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

O lume bîntuită de duhul răului. Un duh al uniformizării, al egalizării, al dorinţei bolnave de a fi, cu toţii, la fel. Uniformizarea nu poate duce niciodată la înălţare. Nici măcar la ordine, aşa cum o înţelegem în nostalgiile noastre. Ordinea civilizaţiei pe care o visăm difuz, de fiecare dată altfel, în funcţie de circumstanţele în care ne aflăm. Uniformizarea ne ajută pe toţi să ne „ascundem în mulţime“. Să facem exerciţiul libertăţii de exprimare de la adăpostul maselor, al mulţimii, al turmei. Aici nu mai există voinţă personală, ci doar disperarea nerecunoscută de a fi pierdut iremediabil toate datele personale ale sinelui. Iar această pierdere, deseori prezentată ca o victorie delirantă, înseamnă coborîrea spre cele mai murdare cotloane din subsolul umanului, mult dincolo de ceea ce numim animalic.

Cei mai mulţi dintre noi ne amintim de Călătoriile lui Gulliver doar atunci cînd vine vorba de Ţara Piticilor. Ştim povestea de cînd eram mici, am văzut filmul de desene animate, am colorat cărţi, şi l-am păstrat în memorie ca pe unul dintre cele mai spectaculoase episoade ale poveştilor copilăriei. Însă lumile lui Jonathan Swift merg mult mai departe decît războiul între Lilliput şi Blefuscu, iscat de la marea controversă – la ce capăt spargem oul fiert?! Iar dacă, uneori, ne amintim că fabuloasele călătorii ale lui Gulliver continuă şi în Brobdingnag, Ţara Uriaşilor, de cele mai multe ori uităm de Laputa, oraşul zburător, de Balnibardi şi Lagado, de Academia care inventa lucruri complet inutile, de Glubbdubdrib, lumea duhurilor celor morţi, de praful otrăvitor de la Luggnagg şi de struldbrugii chinuiţi de nemurirea bătrîneţii, sau de Ţara Houyhnhnmilor, a cailor înţelepţi şi senini, oripilaţi de oameni – yahoo-ii primitivi şi căzuţi în mizeria absolută a instinctelor animalice. Uităm că poveştile romanului lui Swift nu trec doar prin glumiţa ascuţită a satirei, ci că sfîrşesc în disperarea inadaptării, în ororile uniformizării răului, în schimonosirea umanului, pînă la cele mai groteşti căderi în neantul mizeriei fără sfîrşit.

Călătoriile lui Gulliver – seria de exerciţii scenice coordonate de Silviu Purcărete, la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu – nu se ascunde în dosul unei formule care evită, cu fiţă, cu fentă, folosirea termenului regie. E o modalitate de a anunţa, corect, faptul că nu se propune un spectacol al redescoperirii poveştilor copilăriei, ci, pur şi simplu, un alt fel de viziune asupra acestui roman tulburător. Oricum, o formulă de a prezenta un spectacol, pe afiş, nu salvează un lucru prost, după cum nici nu ştirbeşte ceva bine făcut. Sigur că se poate vorbi despre o modă a abordării teatrale a lucrărilor literare care par imposibil de dramatizat, sigur că un spectacol poate să convingă sau nu. Şi, la fel de sigur, orice brand personal – fie de om politic, sportiv, artist – se poate bucura de admiraţie fanatică, dar şi de contestare furibundă. Însă a aştepta o formă de confort al interpretării, a hotărî din start că povestea lui Swift nu poate fi decît aşa cum o ştim noi sînt doar piedici în faţa şansei de a descoperi un alt fel de a vedea lucrurile.

E adevărat, nu le poţi pretinde tuturor să vină la teatru cu o lectură proaspătă, avînd, în felul acesta, garanţia receptării corecte – dacă o fi existînd aşa ceva. Dar, oare, nu e la fel de greşit să mergi la un spectacol aşteptîndu-te să descoperi serenitatea fragmentelor tale de amintire despre ceva? Evident că, în situaţia asta, interpretarea lui Silviu Purcărete poate să ţi se pară neinspirată, exagerată, ba chiar maladivă. E firesc. Tu ai plecat de acasă cu grila critică gata făcută, cu un anumit tip de aşteptări estetice şi emoţionale, iar în sala de spectacol primeşti altceva. Ca în celebrul banc – „Ei, asta-i bună! Uite, domnule, ce-l întreb eu, şi ce-mi răspunde el…“ Poate că cel mai corect lucru care ar trebui amintit, fără vreo pretenţie de a impune un tip de receptare în detrimentul altuia, ar fi faptul că romanul lui Swift permite din plin viziunea regizorală a acestui spectacol de teatru. Lumi care îşi privesc propria bizarerie cu credinţa că nu există ceva mai justificat şi mai drept, inutilităţi delirante care cred că slujesc folosinţa imediată, cruzimea aberantă ca normă a existenţei, imposibilitatea de a accepta să te gîndeşti măcar la faptul că binele tău poate fi cel mai cumplit rău al altuia.

Pentru unii, acest spectacol surprinzător poate părea doar o repetare a motivelor narative şi a clişeelor vizuale ale unui regizor deja previzibil. Pentru alţii, această persistenţă a lui Silviu Purcărete în propriile obsesii poate să ofere bucuria descoperirii unui creator care îşi limpezeşte uluitor, la vedere, mijloacele prin care se exprimă. Unii îl pot acuza de păcăleală, de orgoliul de a demonstra ce poate scoate din pălăria de scamator. Alţii îl pot admira pentru onestitatea din expunerea propriei scamatorii, transformată în act de artă care îşi comentează mecanismele. Şi e absolut normal şi bine să fie aşa. Consensul în emoţia produsă de actul artistic e la fel de barbar şi de periculos ca uciderea oamenilor sau a animalelor în arenă.

O povestire cu analiză, scenă de scenă, nu face nici un rău acestui spectacol. Însă, sub rezerva subiectivităţii, şi în absenţa pretenţiei de certitudine nestrămutată, prefer să povestesc acest spectacol ca pe o fascinantă propunere de descoperire a felului înfricoşător în care urîtul şi răul lucrează în dosul pretenţiei de frumos şi de bine. Iar o miză atît de mare nu are cum să scape de ambuscadele controversei. Şi nici n-ar fi bine dacă ar scăpa. S-ar pierde în uitare şi clasare. 
 
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Viktor Orban FOTO AFP
Viktor Orban șochează din nou: oferă 8 milioane de euro pentru ca Supercupa Italiei să se joace pe o arenă sătească!
Ungurii investesc masiv în sport, mai ales în fotbal. Atât în campionatul intern, cât și în zonele cu populație majoritar maghiară, dar și în imagine. Premierul Ungariei e la un pas de a da o lovitură colosală cu ultima sa propunere.
Autism FOTO Shutterstock
Copil cu autism jignit de învățătoare, la Bacău. Dăscălița, absolventă de Psihologie, l-a numit „handicapat“
O învățătoare din comuna Răchitoasa, județul Bacău, este anchetată de Inspectoratul Școlar Județean, în contextul în care a publicat pe Whatsapp un mesaj jignitor adresat unui elev cu autism.
autoritățile folosesc o sirenă pentru a anunta localnicii despre pericolul taifunului noru foto AFP
Super taifunul Noru a lovit Filipine
Super-taifunul Noru a lovit duminică Filipine, stârnind temeri de inundaţii şi de distrugere a culturilor şi determinând sute de persoane să îşi evacueze locuinţele, informează AFP.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?