Ungaria lui Orbán

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Ungaria lui Orbán jpeg

De multe ori știm mai bine ce se întîmplă la Paris, Berlin sau Londra decît la Sofia, Belgrad sau Budapesta. Evenimentele politice din țările vecine nu ne sînt prea cunoscute și nici nu par să ne intereseze în mod special. Știm totuși cîte ceva, poate, despre Ungaria condusă de Viktor Orbán, dată fiind personalitatea ieșită din comun a acestui lider. Cartea scrisă de jurnalistul și analistul politic Paul Lendvai – Ungaria lui Orbán, tradusă în românește la Polirom, descrie cu lux de amănunte istoria politică a ultimelor aproape trei decenii din Ungaria, avîndu-l ca reper central pe „cel mai mare și totodată cel mai cotroversat talent politic de la prăbușirea comunismului“ din Ungaria, după cum îl caracterizează autorul.

Născut în Ungaria, Paul Lendvai trăiește din 1956 în Austria și a fost corespondent pentru Europa de Est la Die Presse și Financial Times, redactor-șef pentru Europa Centrală și de Est al postului de televiziune ORF și director al Radio Österreich International. A scris mai multe cărți despre istoria Europei Centrale și are toate datele care-l fac să fie un observator avizat și detașat al evenimentelor din țara sa natală. Cine vrea să afle mai în amănunt ce se întîmplă în țara vecină poate să parcurgă cele două sute și ceva de pagini ale acestei cărți.

Unii probabil își amintesc cum, nu demult, președintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker îl alinta pe Viktor Orbán, mai în glumă, mai în serios, cu apelativul „dictatorule“. Ei bine, e o întrebare importantă aceea dacă Viktor Orbán este într-adevăr un dictator sau nu. În orice caz, cartea lui Lendvai ne dă toate argumentele să-l vedem ca pe un lider autoritar, avid de putere și cu un teribil instinct politic. Autorul descrie și analizează ascensiunea lui fulgerătoare de după 1989, înfrîngerile succesive și revenirile, precum și perioada de după ceea ce s-ar putea numi cîștigarea deplină a puterii, din 2010.

Se explică virajul lui și al partidului Fidesz, de la liberalismul din anii ’90 către iliberalismul naționalist și populist de astăzi. Ceea ce a făcut premierul maghiar în ultimele sale două mandate, cu ajutorul partidului Fidesz pe care-l controlează total, a fost să pună stăpînire pe toate instituțiile statului, să submineze orice urmă de independență a vreunei autorități, să-și asigure monopolul asupra mass-media, să distrugă ceea ce se numește statul de drept, să-și subjuge politicile Băncii Centrale și alte asemenea lucruri de care orice om normal, cu vederi democrate, ar trebui să se teamă.

Echipa din jurul său a constat din prieteni din școală, facultate și armată. La început o „gașcă“ de rebeli liberali, care s-a transformat într-o clică de potentați conservatori, naționaliști și populiști. În toate posturile-cheie ale statului au fost numiți astfel de colegi și prieteni de-o viață ai lui Orbán. De unii deveniți prea puternici, posibili rivali, Orbán a știut să se descotorosească fără scrupule. Poate cel mai important dintre aceștia a fost Lajos Simicska, „mafiotul general“, cum a fost poreclit, omul cu finanțele din Fidesz, prieten de peste 30 de ani cu Orbán și multă vreme susținător al său de nădejde. Un alt ajutor al Fidesz pe partea financiară în vremurile de început a fost, culmea, George Soros, cel pe care acum Orbán îl prezintă drept inamicul public nr. 1 și care a devenit un fel de Fethullah Gülen al Ungariei.

„Chiar și după 30 de ani de muncă de partid, politica înseamnă pentru el conflict în loc de consens, luptă în loc de compromis“, observă Paul Lendvai despre Viktor Orbán. Pentru completarea portretului liderului Ungariei trebuie menționat și că din echipa sa nu prea fac parte femei. Dintre cei 133 de deputați Fidesz, 124 sînt bărbați. Pare să fie vorba de o viziune patriarhală asupra politicii. Listele candidaților au fost avizate atent de Viktor Orbán (parcă am mai auzit asta undeva).

Lendvai povestește cum Orbán a profitat de majoritatea de două treimi pe care a obținut-o în Parlament pentru a schimba Constituția țării după bunul său plac. Această majoritate supremă a fost obținută în 2010 și apoi, din nou, în 2014. Aici, însă, autorul atrage atenția că sistemul electoral a fost croit să servească perfect Fidesz. Un sistem prin care, în 2014, partidul a obținut două treimi din locurile în Parlament, deși numărul celor care l-au votat a fost mai mic decît în 2006 și 2002, ani în care Fidesz pierduse alegerile. Un sistem absurd, organizat de o „dictatură constituțională“, cum a mai fost numit regimul Orbán. Toate astea s-au întîmplat într-o țară membră a Uniunii Europene, în curtea și sub ochii Europei, fără ca vreodată să fie luate măsuri drastice împotriva ei. Acest paradox este pus de Paul Lendvai și pe seama talentului politic al lui Orbán, care a știut să execute un „dans al păunului“ în fața autorităților europene.

Succesul intern al politicii sale, crede Lendvai, este bazat și pe o conștiință națională a veșnicei abandonări a Ungariei de către puterile europene, „pe complexele de anxietate referitoare la moartea lentă a unei mici națiuni și singurătatea unei limbi unice în Bazinul Carpatic“. Autorul remarcă faptul că ungurii sînt o „națiune amăgită“. Tratatul de la Trianon i-a privat definitiv de două treimi din teritoriu și ei nu se pot împăca nici astăzi cu ideea. Au însă o tendință către miraje și iluzii. El constată însă că „prețul pe care îl plătește poporul maghiar pentru lupta pentru eliberare națională à la Orbán este ridicat. Aproape o jumătate de milion de unguri, preponderent tineri, au scăpat, începînd din 2010, de permanenta stare de asediu din patria lor, inventată și regizată de Orbán, prin emigrare, în special în Marea Britanie, Germania și Austria“. Rezultatele economice ale guvernării Orbán sînt și ele cît se poate de discutabile. Ungaria a pierdut investiții și oportunități. Banii au fost cheltuiți fără eficiență și singura certitudine pozitivă sînt fondurile europene, venite, culmea, din partea celor pe care Orbán nu ezită să-i califice ca pe un fel de ocupanți.

Impresia generală, după ce citești așa o carte, e cît se poate de urîtă: cum a reușit un singur om (e adevărat, cu mult talent politic) să distrugă aproape ireversibil un sistem, de bine, de rău, democratic.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Situație jenantă pentru România în SUA. Iohannis l-a trimis pe Ciucă la dineul de la Casa Albă, dar americanii nu l-au primit
Deputatul USR Claudiu Năsui spune, într-o postare pe Facebook, că preşedintele Klaus Iohannis trebuie să explice de ce a lipsit de la dineul de la Casa Albă, unde România nu a fost reprezentată. L-a trimis, în schimb, pe N. Ciucă, dar acesta nu a fost primit de americani.
image
Scandal internațional la Euro 2024. Fotbaliști spanioli, acuzați că au scandat „Gibraltarul e spaniol”, după finala cu Anglia. Rodri: „Nu-mi pasă”
Bucuria victoriei Spaniei la Euro 2024 a fost umbrită de un incident care a stârnit o furtună de polemici la nivel internațional. În timpul celebrării triumfului, câțiva jucători ai echipei naționale a Spaniei au scandat lozinci care au vizat Gibraltarul, teritoriu britanic de peste mări, potrivit T
image
Codin Maticiuc, șocat de condițiile de cazare din Costinești: „Doar în Africa am mai văzut așa ceva”. Ce spune despre arestarea lui Wiz Khalifa
Celebrul actor și vlogger român, Codin Maticiuc, a avut parte de o experiență neplăcută la festivalul ”Beach, Please!” din Costinești. Deși evenimentul l-a cucerit, condițiile de cazare l-au lăsat mască.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?