Unde obţinem marile victorii?

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

De cînd există televizoare în casele noastre, e dezastru dacă pierdem la vreo competiție sportivă internațională. O înfrîngere categorică a reprezentanților noștri – și-n văzul lumii, pe deasupra! – echivalează cu o nenorocire, cu o catastrofă abătută asupra nației. Imediat apar evaluările destinului nostru istoric și comparațiile cu alte nații mai „ofensive“. Îi beștelim în ultimul hal pe sportivii care pierd, iar dacă am putea să-i punem în genunchi, pe coji de nucă, am face-o cu un entuziasm greu de egalat. Și-ncă asta e puțin. Ferească Sfîntu’ să avem posibilitatea reală de a le face – tuturor sportivilor români care pierd – ce ne trece nouă prin cap.

Dar suferința asta se întîmplă și prin alte părți. E universal faptul că cel care pierde – mai ales atunci cînd o face clar și „umilitor“, cum zic unii – e făcut troacă de porci, acasă, la întoarcere. Prin alte părți s-au întîmplat lucruri cumplite, cu sportivi care și-au pierdut viețile din cauza unor tembeli răvășiți de vreo înfrîngere. Vai, dar ce le-am mai face și noi! Uneori, e ca atunci cînd unii părinți își pierd mințile și se năpustesc asupra copiilor, jucîndu-i în picioare. Pentru că avem senzația că sportivii sînt ai noștri, ne aparțin, ne reprezintă. Ca în cazul copiilor, pe modelul: „Eu te-am făcut, eu te-omor!“. Undeva, în profunzime, conștiința de public, de ființă colectivă, conține aceleași mlaștini pe care le conține și mintea individului. Iar atunci cînd vedeta pe care o adulăm ne spune că „Voi m-ați făcut ceea ce sînt!“, e ca și cînd ar hrăni puiul de crocodil, viitoarea lighioană care o va înghiți pe nemestecate.

Însă nu microbiștii de orice fel sînt pericolele situațiilor extreme, ci rătăciții care se identifică total cu imaginea războinică a competiției sportive. Și adevărul e că se găsește marfă teoretică din plin, dacă e să ducem lucrurile atît de departe. S au scris vrafuri de cărți despre „înfruntarea modernă a triburilor“, despre „gladiatorii contemporani“ sau despre „supapa socială“ care se găsește în marele spectacol sportiv. De nenumărate ori s-a vorbit și s-a scris despre consumarea excesului de secreție a barbariei în incinta stadionului și a sălii de sport, despre sublimarea atavismelor în acest tip de spectacol. Te uiți în jur și-ți vine să rîzi în hohote. Ce energii mai ține în frîu spectacolul sportiv? Sau le-a ținut vreodată? Ori e doar fabuloasa ipocrizie umană, care naște teorii pe măsură, povești făcute să ne autoîmbrobodim, ca să nu spunem de-a dreptul că visăm la un cadru legal – și legitim! – de a ne consuma barbaria cît mai de-adevăratelea? E fascinantă metafora vampirului contemporan, cumva corect politic, trecut la condiția de vegetarian postmodern. Nu mai suge sîngele oamenilor, ci se chinuie îngrozitor cu șobolani, șoareci și alte rozătoare. Devine profund benefic chiar și pentru agricultura modernă.

Cînd pierd sportivii noștri, cînd suferim crunt, cînd spunem că am fost umiliți, mai comitem o eroare. Îi considerăm „reprezentanții noștri“, aproape la fel ca pe cei pe care îi desemnăm, prin alegeri, să ne conducă. Și unii, și alții sînt „reprezentanți“. Au o „datorie față de noi și față de această țară“. Cu diferența că pe unii îi alegem în cadrul unui proces democratic, iar alții sînt niște oameni care fac sport de performanță și se califică sau nu la niște competiții. Dar nu ne sfiim să cerem de la cei din urmă, uneori, mai mult decît cerem de la cei votați. E normal. Pe ei putem să ne proiectăm mai bine frustrările. De-aici și filozofiile nostime în care îi amestecăm pe Decebal și pe Ștefan cel Mare cu gimnastele și cu handbalistele. Bașca faptul că sînt… fete. Ce nenorocire, pentru un popor cam misogin.

Pe de altă parte, și pe bună dreptate, zicem că olimpismul politizat a ajuns de rîsul lumii și că Jocurile de la Rio sînt de toată jena. În schimb, îi facem zob pe sportivii români care pierd la „jena“ asta. Cine să ne mai înțeleagă? Suferim că nu putem fi ca alții, că n-avem mîndrii, cauze și patriotisme sănătoase. De fapt, mereu avem o durere. Aceea că, atunci cînd ne comparăm cu alții, ieșim prost. Dar n-avem puterea să transformăm suferința asta într-o energie care să ne propulseze. Vrem performanțe în sport, care să ne facă mîndri, dar spunem că spațiul public de acasă e neinteresant, nu merită nici pasiune, nici energie. Știm și vedem la alții că marile victorii din deplasare se obțin, de fapt, acasă. După cum știm că performanțele ies dintr-un tip de construcție comună la care ai datoria, dar și plăcerea de a participa. Dar cînd e vorba să participăm, ne dăm loviți și indisponibili. Și nici nu ne place deloc să discutăm despre asta, deși sîntem foarte vorbăreți de fel. Așa că ne răzbunăm pe cine putem. Însă și aici sîntem foarte selectivi. Nu credem în sancționarea prin vot și prin mecanisme civice a celor care nu-și fac datoria de reprezentanți aleși.

Unii dintre „reprezentanții“ sportivi se întorc acasă învinși, să spălăm cu ei pe jos. Tot acasă, unii dintre reprezentanții pe care i-am votat ne-au învins, prin neparticiparea noastră la joc. Asta-i viața. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.