Unde-i lege-i şi tocmeală

Publicat în Dilema Veche nr. 688 din 27 aprilie – 3 mai 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Făceam nu demult socoteala că în ultimii douăzeci de ani s-au perindat la conducerea Ministerului Educației sau cum va fi fost el denumit/redenumit la vremea respectivă nu mai puțin de 19 miniștri. Adică, în medie, un mandat de 12,8315789474 luni. Dacă mai punem la socoteală și perioada de acomodare, și pe cea de evanescență de dinaintea transferului de portofoliu, ne rămîn vreo 300 de zile. Pînă și Șeherezada a avut de trei ori mai mult timp la dispoziție – e drept, măsurat în nopți, nu în zile lucrătoare.

Miniștrii succedați la cîrma ministerului n-au stat degeaba. În primul rînd, ei au legiferat. Așa că am avut parte, de la căderea comunismului încoace, de o activitate legislativă frenetică în domeniul educației.

O primă Lege a învățămîntului, Legea 84, s-a dat în 1995. A fost coaptă la foc mărunt și, una peste alta, de bun augur. Dup-aia lucrurile au început să se precipite. Doi ani mai tîrziu a fost aprobată o lege complementară, Statutul personalului didactic. O primă modificare substanțială a survenit în 1999, prin Legea 151 – care ratifica OUG 36/1997. N-a avut însă viață prea lungă, pentru că parte dintre prevederile ei de bază – ca, de pildă, cele referitoare la ciclurile de școlaritate – au fost preschimbate prin Legea 268/2003, prin care învățămîntul obligatoriu a fost extins de la opt la zece clase.

Trei ani mai tîrziu s-a adăugat Legea nr. 87/2006 privind asigurarea calității în învățămînt. În 2011, o nouă Lege a educației, cu numărul 1, a redefinit cadrul normativ al sistemului. Astăzi se vorbește despre un proiect similar, ce ar urma să fie finalizat pînă în 2018.

Peisajul schițat aici, și așa excesiv populat cu elemente ambientale, este doar unul à vol d’oiseau. Modificările operate prin Ordonanțe de Urgență, mai ales după Legea din 2011, au fost atît de numeroase, încît e nevoie de o acribie filologică de elită pentru a desluși ediția princeps de modificările ei succesive. Rezultatul freneziei legiferante pare să nu fi fost însă pe măsura așteptărilor. Educația din România tot pe locuri codașe la testările internaționale se află, presa cîrtește în continuare, precum îi e felul, părinții își manifestă și ei nemulțumirea cum pot și pe unde pot, angajatorii dau semne de lehamite, ONG-urile cu profil educațional se străduiesc să mai dreagă cîte ceva pe ici, pe colo, prin punctele esențiale, experții en titre în politici educaționale fie s-au dus pe la Banca Mondială, fie își văd resemnați de munca lor la catedră, dătătorii cu părerea – ca mine – se luptă cu sentimentul futilității, iar elevii și studenții mai trec din cînd în cînd pe la școală sau pe la facultate, să vadă ce mai e nou. Cît despre profesori, aici e poate partea cea mai sensibilă. Întrebați-i ce cred ei că se dorește să facă. Elevii vor una, părinții alta, inspectorii sînt de altă părere, care nici ea nu coincide cu cea a metodiștilor, iar mentorii lor spirituali din universitate, dacă mai există, ridică neputincioși din umeri.

Bun. Poate ceva din toate astea o să se mai repare cu noul proiect de nouă lege a educației. Consider, în ce mă privește, optimismul ca pe o datorie de serviciu. Însă ce constat pînă acum nu-mi miroase a bine. Întîi de toate, se zice că vrem o nouă lege, dar nimeni n-a venit să explice, cît de cît cu cap și coadă, de ce e nevoie de ea. Se zice că va fi rodul unei largi consultări publice. Însă am am avut parte de atîtea experiențe amare în privința asta, că-mi vine greu să cred că s-ar mai putea întîmpla vreun miracol. Cuvinte precum „transparență“ sau „dezbatere“ au trecut de mult în Dicționarul explicativ pentru fraieri.

Aș vrea să văd, în următoarele luni, ceva ce se cheamă un policy paper, un document de politici educaționale, fie el din partea ministerului de resort, a administrației prezidențiale, a vreunei universități, a vreunui colegiu național, a vreunui ONG, indiferent din partea cui, în care să scrie, negru pe alb, care sînt principalele probleme ale învățămîntului românesc în momentul de față, cum ar putea fi ele rezolvate și care ar putea fi contribuția proiectatei Legi a educației la ameliorarea situației. Cam așa ar trebui să înceapă o discuție serioasă, într-o chestiune atît de delicată, în care oamenii de tot felul au păreri dintre cele mai felurite.

Mă tem însă că așa ceva, din nou, n-are să se întîmple și că în diverse laboratoare vor fi iarăși concoctate diverse variante legislative, iar în final vom dezbate asiduu unde trebuie pusă virgula la articolul cutare, paragraful cutare. Și, mai ales, într-o bună tradiție românească, ne vom lua de păr pe chestiunea cine a dorit cutare reglementare și de ce.

Eu, unul, îmi doresc de la viitoarea Lege a educației, întîi de toate, ca indiferent cine o va redacta să aibă la dispoziție, ca la unele probe de examen, o limită de spațiu: atîtea semne. Legile noastre din domeniul educației seamănă al naibii cu omniprezentele regulamente de organizare și funcționare, care îți spun, fie că ești elev sau student, cadrul didactic, director de școală, decan sau rector, cu ce mînă trebuie să ții pixul și cu ce mînă să te scarpini după ureche cînd te iscălești pe o foaie de hîrtie. Legiferăm nu ca să întîmpinăm viitorul, ci ca să-l facem deja trecut. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, pro-rec-tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.
Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.