Un vin pentru Elena Ceauşescu

Dle Văcăroiu, am o rugăminte la dvs. Sau mai bine încep cu o întrebare: dvs. v-a plăcut Chimia cînd eraţi mic, la generală? Aşa, în pauzele dintre muncile agricole de toamnă şi cele de primăvară la care, ca elevi, ne trimitea sistemul, între lanurile de porumb şi rîndurile de vie prin care cochetam tactil cu colegele noastre Maricela sau Marinela (ei, haideţi, nu roşiţi, imposibil să nu fi avut o colegă pe nume Maricela sau Marinela!), între orele de învăţămînt politic prin care regimul se spăla pe mîini de crize şi şedinţele de cult al şefului prin care şcoala ne spăla cu blîndeţe creieraşul, nu vă fascina această ştiinţă de un suprem apolitism? Căci, dle preşedinte, ce era, de fapt, această Chimie a orarelor noastre? Într-o lume a înaintării spre viitorul de aur, numai ea rămînea la datele din supa primordială a originilor! Într-o perioadă în care Pătrăşcanu era spion titoist pe cînd intraţi dvs. la şcoală şi era erou pe cînd îmi puneau mie cravata roşie, într-o lume în care Stalin spunea azi că limba are caracter de clasă, iar mîine Brejnev dovedea că limba e total lipsită de caracter, într-o lume în care între Jdanov-ul generaţiei dvs. şi Pif-ul generaţiei mele exista un fir roşu, ei bine, numai Chimia rămînea egală cu sine, atestînd că în vremea lui Rasputin sau în cea a lui Iuri Gagarin, în jungla lui Bokassa, pe plajele lui Castro sau în laboratoarele CIA-ului, dacă amesteci Na şi Cl îţi dă tot sare, iar dacă desparţi apa rămîi tot cu o porţie de O şi cu alta, dublă, de H (detalii puteţi obţine de la colegul meu observator, dl Severin Adrian). Ei bine, dle Văcăroiu, la această frumoasă consecvenţă a Chimiei mă gîndeam eu în dimineaţa zilei de joi, 17 noiembrie a.c., în băncile hemiciclului din euro-parlamentul din Strasbourg, privind cum sute de oameni îşi băteau capul cu problema numită REACH; în lipsa dreptului de vot, românii şi bulgarii nu-şi băteau capul - cum de altfel n-o prea fac ei în genere. (Cum? Iar am spus ceva ce nu trebuia?) Iată despre ce-i vorba. În grija lor pentru sănătatea contribuabilului european, dirigenţii Europei au propus, acum opt ani, o monitorizare exhaustivă a tuturor compuşilor chimici ce ne umplu viaţa de zi cu zi. Aşa s-a născut programul Registration, Evaluation and Authorisation of Chemicals (REACH). Plasticul din jucării şi ignifuganţii din calculatoare, impermeabilizatorii din trenciul dvs. şi spumele fosforice de la gura dlui Vadim etc. - totul pe lume e produs chimic. Şi, dle Văcăroiu, în timp s-a adunat un raport de 1.000 de pagini, cu 137 de articole împănate cu vreo 6.000 de amendamente. Cunoscătorii spun că ar fi cea mai importantă lege europeană a ultimelor decenii: 30.000 de substanţe chimice (din cele 100.000 existente), a căror comercializare depăşeşte o tonă, ar urma să fie recenzate, evaluate şi înregistrate, în vederea căpătării unei autorizaţii. Criteriul autorizării unei substanţe ar fi gradul de toxicitate - vezi cazul produselor bio-acumulative şi persistente sau cele cu molecule cancerigene sau mutagene etc. ce agită apele în Occidentul european. Costurile estimate ale proiectului bat la 3 miliarde de euro (alţii vorbesc de 12!), la capătul cărora, dle preşedinte, viaţa noastră ar fi mai safe. Revin: şi, cum stăteam eu acolo, în hemiciclu, numai ce aud un detaliu - cică n-ar fi vorba neapărat de compuşi de ultimă oră; după 1981 n-au apărut decît vreo 3.000 de produse chimice noi! Ei bine, dle Văcăroiu, ajuns în acest punct al tramei, m-am blocat. 1981! Eu doar ce intram la liceu! Ruşii, doar ce intraseră în Afganistan! Dvs. intraţi zi de zi la CSP! Iar- Elena- Ceauşescu- intra- în- istoria- chimiei- româneşti- cu- vastul- ei- proiect- de- cercetare- dedicat- polimerizării- stereospecifice- a- izoprenului! Dle Văcăroiu, asta doream să vă rog: interesaţi-vă ce mai face izoprenul! S-a mai polimerizat? Dacă nu, de ce? Dacă da, a făcut-o el stereospecific? Aceste cuvinte-fetiş ale adolescenţei mele - polimerizarea- stereospecifică- a- izoprenului! - ar căpăta, în fine, un sens! Vă rog, nu mă lăsaţi în dubiu! E în joc liniştea mea, onoarea ţării, toxicitatea Europei şi poate chiar viitorul omului ca specie! ...Şi astfel, dle preşedinte, joia trecută, seara tîrziu, în avion spre Bucureşti, cu un pahar de vin în mînă (era chiar noua producţie de Beaujolais, lansată în acea zi de 17 noiembrie), mă gîndeam la Elena Ceauşescu. Şi să vedeţi cum de se leagă totul: numai ce-am vrut să vărs un strop în amintirea ei, Dumnezeu s-o ierte, cînd ochiul vigilent al stewardesei mi-a intuit gestul şi l-a împiedicat scurt, întrebîndu-mă mai vreţi o sticluţă? Am surprins în privirea ei că împărtăşeam un secret: ştia despre REACH! Un strop de vin tînăr şi roşu vărsat pe o mochetă de plastic într-un avion oţelit aflat sus la 7.000 de metri la o viteză x şi la o presiune y - mai ştiţi cum se mutagena cel de-al 3.001-lea produs al istoriei recente, pe care noi, inconştienţi, l-am fi adus în ţară, spre groaza puilor-santinelă din Deltă şi spre surpriza dlui Puiu Haşotti, care ne-aştepta să votăm bugetu'?