Un unchi îndepărtat

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Marea de altădată jpeg

Sînt unii oameni cu care te înţelegi perfect, de la primele cuvinte. Era un unchi îndepărtat, de care auzeam vorbindu-se prin familie, la cîţiva ani o dată. Nu-l mai văzusem niciodată, dar din prima clipă cînd am făcut cunoştinţă, l-am simţit aşa de apropiat, de parcă ne ştiam de cînd lumea. Ne-am înţeles imediat că treaba noastră e să mergem, ca bărbaţii, în pădure, pe sub stîncile numite Melci, să culegem ciuperci. El se pricepea, le învăţase sistematic încă de pe vremea lui Ceauşescu, îndrumat de un coleg de serviciu. Se minuna cum de oamenii au aşa o comoară la îndemînă şi nu ştiu s-o preţuiască, nu cunosc, ba chiar se tem de delicatesele pe care le întîlnesc la tot pasul. N-am cunoscut niciodată ciupercile, dar mi-am dat seama că pot avea perfectă încredere în el. Era o zi cu soare strălucitor şi nori albi pufoşi. Pe drum, a început să-mi povestească din viaţa lui şi din lucruri auzite de la alţii.

Mi-a rămas în minte istoria despre un cunoscut de-al lui, care luptase de partea nemţilor, în timpul războiului. Îi povestise cum era cu ruşii. Cică asaltau, în număr mare, buncărul pe care îl apăra de unul singur. El se muta de la mitralieră la brand şi, cum avea poziţie bună, îi domina. Aceştia veneau însă în valuri, ca furnicile, părea că nu se mai termină. Părea şi că erau atît de beţi, încît nu le era frică să intre în bătaia armelor lui. A tot rănit şi omorît o mulţime, pînă cînd, în cele din urmă, a cedat psihic. A părăsit buncărul şi a luat-o la sănătoasa. „Cîţi era să mai omoare!...“

Unchiul fusese la viaţa lui un om care făcuse diverse lucruri de pomină. Cînd era copil, îşi petrecea vacanţele în casa unei mătuşi care avea un gutui în curte. Mătuşa se bucura nespus de vederea acelor fructe care creşteau chiar în faţa geamului de la dormitorul ei. Copilul poftea, dar ea nu-l lăsa sub nici o formă să le atingă. Trebuia să aştepte pînă cădeau din copac, şi asta se întîmpla prea tîrziu. Într-un an, a găsit o metodă de compromis. Se căţăra în copac şi, cu un briceag, tăia rînd pe rînd părţi de fructe care nu se vedeau dinspre dormitorul mătuşii. Într-o zi, uitîndu-se dinspre curte, mătuşa a descoperit că în copac nu mai atîrnau decît jumătăţi de gutui.

Tot cu ochii după ciuperci, unchiul mi-a povestit şi despre o prostituată zisă Gina Grenadă, care avea o cicatrice lungă pe faţă. Se spunea că a fost sechestrată de nişte soldaţi nemţi, care s-au instalat în casa ei şi, cînd au plecat, supăraţi cine ştie de ce, i-au aruncat, drept amintire, o grenadă în sobă. De acolo i se trăgeau şi cicatricea, şi porecla.

Continuam să mergem fără să găsim ceea ce căutam. El se temea că nici nu aveam să vedem vreo ciupercă, fiindcă în ultimele zile nu prea plouase.

A început a-mi povesti cum era Brezoiul dinainte de război. Cum toţi locuitorii primeau pe gratis şi lemnele de foc, şi curentul electric, dat fiind că mai toţi lucrau la exploatările forestiere sau la uzina electrică. Mi-am adus aminte că auzisem ceva similar despre rafinăria din Cîmpina, în al cărei gard, cică, înainte de război, era o ţeavă cu robinet, de unde lumea îşi putea lua, pe gratis, cîtă gazolină voia, şi nu se făcea vreodată coadă. La Brezoi, el tocmai recuperase casa familiei sale din ghearele statului. O casă frumoasă, cu un cerdac lat, înspre care dădeau toate camerele, cu sobe foarte speciale, cum nu mai văzusem niciodată. În acel cerdac aveam să stăm după-amiaza, înfofoliţi în pleduri, pe balansoar, ascultînd ploaia. Pe vremuri – îmi spunea unchiul –, în acel cerdac se desfăşuraseră partide de poker antologice, care se încheiau spre dimineaţă şi se reluau în seara următoare. Existau, încă, scaune şi mese martore ale acelor partide. În deceniile în care fusese naţionalizată, casa, evident, se părăginise. După ce o recuperase, el locuia în ea din aprilie pînă în octombrie, încercînd zi de zi să mai renoveze cîte ceva. Se plîngea că toată lumea admira conacul şi îi dădea sfaturi despre ce se mai poate face. Nimeni, însă, nu-l ajuta concret.

Nici urmă de ciuperci. Eu văzusem una singură, despre care el mi-a spus imediat că-i uscată, aşa că renunţasem chiar să mai fiu atent. El, totuşi, chiar în timp ce vorbea, parcă avea nişte antene veşnic în alertă. Trecuseră cîteva ore de cînd plecasem, şi speranţele erau tot mai mici. Începusem să mă gîndesc că povestea cu ciupercile e doar un pretext pentru o excursie frumoasă. Eram deja pe drumul de întoarcere, mergînd la vale şi gîndindu-ne că vom mînca ce au gătit doamnele, fără ciuperci. Dintr-odată însă, unchiul s-a aplecat, privind atent înspre o buturugă aflată la vreo 50 de metri. „Dacă e ceea ce cred eu, am dat lovitura!“ a exclamat. S-a apropiat tiptil de buturugă, scoţînd uşor, din buzunarul de la spate, un briceag, de parcă ar fi vrut să atace o santinelă. „Laetiporus sulphureus, iasca galbenă! Dacă nu-i întărită, mîncăm din ea o săptămînă. În Occident trece drept o mare delicatesă.“ A tăiat-o cu briceagul. Era fragedă, crescută în straturi. Am umplut o pungă întreagă cu ea şi am făcut tocăniţă şi şniţele pentru toată lumea, am luat fiecare şi pentru acasă. A fost, într-adevăr, o lovitură.

De atunci, pe unchiul Dan l-am mai văzut o singură dată, la o cununie. Deşi în costum de haine arăta cu totul altfel decît în vesta gri, de căutător de ciuperci, l-am recunoscut după felul prietenesc în care s-a apropiat. Am reluat conversaţia, ca şi cum abia ne despărţiserăm. De atunci, au mai trecut cîţiva ani şi, de curînd, am auzit din nou vorbindu-se despre el în familie. De data asta, însă, vestea era că s-a dus.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.