Un unchi îndepărtat

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
Marea de altădată jpeg

Sînt unii oameni cu care te înţelegi perfect, de la primele cuvinte. Era un unchi îndepărtat, de care auzeam vorbindu-se prin familie, la cîţiva ani o dată. Nu-l mai văzusem niciodată, dar din prima clipă cînd am făcut cunoştinţă, l-am simţit aşa de apropiat, de parcă ne ştiam de cînd lumea. Ne-am înţeles imediat că treaba noastră e să mergem, ca bărbaţii, în pădure, pe sub stîncile numite Melci, să culegem ciuperci. El se pricepea, le învăţase sistematic încă de pe vremea lui Ceauşescu, îndrumat de un coleg de serviciu. Se minuna cum de oamenii au aşa o comoară la îndemînă şi nu ştiu s-o preţuiască, nu cunosc, ba chiar se tem de delicatesele pe care le întîlnesc la tot pasul. N-am cunoscut niciodată ciupercile, dar mi-am dat seama că pot avea perfectă încredere în el. Era o zi cu soare strălucitor şi nori albi pufoşi. Pe drum, a început să-mi povestească din viaţa lui şi din lucruri auzite de la alţii.

Mi-a rămas în minte istoria despre un cunoscut de-al lui, care luptase de partea nemţilor, în timpul războiului. Îi povestise cum era cu ruşii. Cică asaltau, în număr mare, buncărul pe care îl apăra de unul singur. El se muta de la mitralieră la brand şi, cum avea poziţie bună, îi domina. Aceştia veneau însă în valuri, ca furnicile, părea că nu se mai termină. Părea şi că erau atît de beţi, încît nu le era frică să intre în bătaia armelor lui. A tot rănit şi omorît o mulţime, pînă cînd, în cele din urmă, a cedat psihic. A părăsit buncărul şi a luat-o la sănătoasa. „Cîţi era să mai omoare!...“

Unchiul fusese la viaţa lui un om care făcuse diverse lucruri de pomină. Cînd era copil, îşi petrecea vacanţele în casa unei mătuşi care avea un gutui în curte. Mătuşa se bucura nespus de vederea acelor fructe care creşteau chiar în faţa geamului de la dormitorul ei. Copilul poftea, dar ea nu-l lăsa sub nici o formă să le atingă. Trebuia să aştepte pînă cădeau din copac, şi asta se întîmpla prea tîrziu. Într-un an, a găsit o metodă de compromis. Se căţăra în copac şi, cu un briceag, tăia rînd pe rînd părţi de fructe care nu se vedeau dinspre dormitorul mătuşii. Într-o zi, uitîndu-se dinspre curte, mătuşa a descoperit că în copac nu mai atîrnau decît jumătăţi de gutui.

Tot cu ochii după ciuperci, unchiul mi-a povestit şi despre o prostituată zisă Gina Grenadă, care avea o cicatrice lungă pe faţă. Se spunea că a fost sechestrată de nişte soldaţi nemţi, care s-au instalat în casa ei şi, cînd au plecat, supăraţi cine ştie de ce, i-au aruncat, drept amintire, o grenadă în sobă. De acolo i se trăgeau şi cicatricea, şi porecla.

Continuam să mergem fără să găsim ceea ce căutam. El se temea că nici nu aveam să vedem vreo ciupercă, fiindcă în ultimele zile nu prea plouase.

A început a-mi povesti cum era Brezoiul dinainte de război. Cum toţi locuitorii primeau pe gratis şi lemnele de foc, şi curentul electric, dat fiind că mai toţi lucrau la exploatările forestiere sau la uzina electrică. Mi-am adus aminte că auzisem ceva similar despre rafinăria din Cîmpina, în al cărei gard, cică, înainte de război, era o ţeavă cu robinet, de unde lumea îşi putea lua, pe gratis, cîtă gazolină voia, şi nu se făcea vreodată coadă. La Brezoi, el tocmai recuperase casa familiei sale din ghearele statului. O casă frumoasă, cu un cerdac lat, înspre care dădeau toate camerele, cu sobe foarte speciale, cum nu mai văzusem niciodată. În acel cerdac aveam să stăm după-amiaza, înfofoliţi în pleduri, pe balansoar, ascultînd ploaia. Pe vremuri – îmi spunea unchiul –, în acel cerdac se desfăşuraseră partide de poker antologice, care se încheiau spre dimineaţă şi se reluau în seara următoare. Existau, încă, scaune şi mese martore ale acelor partide. În deceniile în care fusese naţionalizată, casa, evident, se părăginise. După ce o recuperase, el locuia în ea din aprilie pînă în octombrie, încercînd zi de zi să mai renoveze cîte ceva. Se plîngea că toată lumea admira conacul şi îi dădea sfaturi despre ce se mai poate face. Nimeni, însă, nu-l ajuta concret.

Nici urmă de ciuperci. Eu văzusem una singură, despre care el mi-a spus imediat că-i uscată, aşa că renunţasem chiar să mai fiu atent. El, totuşi, chiar în timp ce vorbea, parcă avea nişte antene veşnic în alertă. Trecuseră cîteva ore de cînd plecasem, şi speranţele erau tot mai mici. Începusem să mă gîndesc că povestea cu ciupercile e doar un pretext pentru o excursie frumoasă. Eram deja pe drumul de întoarcere, mergînd la vale şi gîndindu-ne că vom mînca ce au gătit doamnele, fără ciuperci. Dintr-odată însă, unchiul s-a aplecat, privind atent înspre o buturugă aflată la vreo 50 de metri. „Dacă e ceea ce cred eu, am dat lovitura!“ a exclamat. S-a apropiat tiptil de buturugă, scoţînd uşor, din buzunarul de la spate, un briceag, de parcă ar fi vrut să atace o santinelă. „Laetiporus sulphureus, iasca galbenă! Dacă nu-i întărită, mîncăm din ea o săptămînă. În Occident trece drept o mare delicatesă.“ A tăiat-o cu briceagul. Era fragedă, crescută în straturi. Am umplut o pungă întreagă cu ea şi am făcut tocăniţă şi şniţele pentru toată lumea, am luat fiecare şi pentru acasă. A fost, într-adevăr, o lovitură.

De atunci, pe unchiul Dan l-am mai văzut o singură dată, la o cununie. Deşi în costum de haine arăta cu totul altfel decît în vesta gri, de căutător de ciuperci, l-am recunoscut după felul prietenesc în care s-a apropiat. Am reluat conversaţia, ca şi cum abia ne despărţiserăm. De atunci, au mai trecut cîţiva ani şi, de curînd, am auzit din nou vorbindu-se despre el în familie. De data asta, însă, vestea era că s-a dus.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.