Un straniu caz de dedublare

Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu vreo doi-trei ani, ştirile făceau multă vîlvă în jurul portarului unei societăţii comerciale din Vadu Oii (dacă-mi aduc bine aminte), care era simultan şi secretară, şi director general în respectiva instituţie, prezentîndu-l ca pe un caz din zona paranormalului. CAP-ul în cauză dăduse faliment, iar omul nostru, fire loială şi cu simţul răspunderii, hotărîse să rămînă pe poziţii, de unul singur, prin fermele pustii. Fusese paznic toată viaţa sa acolo şi nu putea acum, înainte de pensie, să-şi schimbe subit identitatea socială. Statul - generos şi înţelegător faţă de devotamentul slujbaşului - îi permisese să stea în funcţie (mai precis, în cumul de funcţii!), evident, fără retribuţie financiară. Individului îi mergea doar cartea de muncă, şi situaţia îl mulţumea pe deplin. În plus, nu se plictisea. Moştenise un post telefonic la apelurile căruia răspundea ori de cîte ori vreun vechi client al societăţii (neîncunoştiinţat, bineînţeles, de evoluţia nefastă a evenimentelor) suna cu insistenţă. "Alo, CAP Vadu Oii?" - întreba, de obicei, vocea în receptor. "Da, poarta!" - replica protagonistul. "Cu cine doriţi?" "Cu dom’ director!" - comunica solicitantul, destul de încrezător. "Imediat vă fac legătura la doamna secretară!" Dotat cu umor, portarul fluiera un timp în telefon melodii de aşteptare, după care spunea cu glas efeminat: "Da, vă rog!". Uşor tulburată, persoana de la capătul firului repeta: "Cu domnul director general!". "Numai puţin aşteptaţi, pentru că este într-o şedinţă!" Se reluau fluierăturile de expectativă şi, tîrziu, intervenea baritonal "domnul director general" ("secretară-paznic-etc."). El explica, solemn, speriatului interlocutor că Vadu Oii e, tehnic vorbind, în faliment şi că nu mai are posibilitatea să onoreze comenzi. Reţin că l-am privit, plin de compasiune, în mai multe programe de ştiri naţionale, pe bravul ostaş de CAP, gîndindu-mă la nemilosul sindrom al personalităţilor multiple care, aparent, îl lovise - cu însuşi concursul statului român - chiar în moalele capului. Nu mi-am imaginat însă, în acei ani, că fenomenul va deveni curînd o veritabilă politică guvernamentală. Să mă explic. Datorită unei activităţi academice pe care o desfăşor la Universitatea ieşeană, în colaborare cu o prestigioasă instituţie culturală din Marea Britanie, am fost nevoit, nu demult, "să mă fac" persoană juridică. Englezii nu puteau plăti, în mod direct, impozite către statul român, şi o soluţie plauzibilă era să realizeze acest lucru prin mine ca societate (profilată pe "activităţi intelectuale"). M-am constituit legal la Fisc, am primit ştampilă, facturier, în sfîrşit, am ajuns un om de vază al Iaşiului, un fel de "domn’ director general". Problema a fost că, pentru "afacerea" nou deschisă, aveam nevoie de un sediu oficial. Cum Universitatea nu este proprietatea mea, a trebuit să-mi trec apartamentul personal ca "locaţie centrală" a activităţii. De aici au decurs, firesc, nişte avantaje. Utilităţile pe care le achit lunar pot fi deduse din impozitul anual pe firmă, întrucît "apartamentul" şi "sediul companiei" coincid. Singurul lucru pe care statul mi l-a cerut - pentru legalizarea acţiunii - a fost un contract de comodat între proprietarul apartamentului şi reprezentantul juridic al societăţii. Altfel spus, între locatarul ("persoană fizică") al spaţiului şi ocupantul ("persoană juridică") al sediului. Adică, şi mai clar, între "mine" şi... "mine". Cel de-al doilea "eu" îi cerea, politicos, primului "eu" să folosească toate cheltuielile de întreţinere a apartamentului (sediului) pe lista de deduceri impozitare, alcătuită de firmă. "Stimate domnule CLC", mi-am început eu, ceremonios, petiţia, "vă rog să binevoiţi să-mi aprobaţi includerea pe lista de deduceri ale taxelor cheltuielile lunare pe care le aveţi la utilităţi în apartamentul X, proprietate personală. Precizez (aici mi-a venit să adaug în cazul în care nu ştiaţi, dar, observînd figura severă a inspectorului din spatele ghişeului unde scriam, am renunţat) că, în acelaşi spaţiu (apartamentul X), îşi desfăşoară activitatea Societatea CLC Iaşi pe care, cu onor, o conduc. Contractul de preluare în comodat ar fi astfel în interesul ambelor părţi. În speranţa unui răspuns pozitiv din partea dumneavoastră, vă asigur de întreaga mea preţuire şi, totodată, de imensul meu respect (iarăşi, demonul adăugirilor îmi dădu ghes să zic respect pentru remarcabila dumneavoastră activitate publicistică, dar privirea inspectorială îmi tăie elanul). Cu mulţumiri, CLC, director general". Am ţinut hîrtia în mînă, copleşit de stări înălţătoare. Nu-mi venea să cred că un "director general" mă aborda cu atîta consideraţie şi se mai folosea şi de ştampilă ca să mă impresioneze. Nu neg că, pentru o clipă, am fost tentat să scriu sus, în colţul foii, "Se respinge!" şi să semnez, apăsat, "CLC", aşa, numai ca să amplific momentul de beatitudine, derivat din importanţa socială, dar, apoi, mi-am amintit că un business man autentic nu refuză niciodată oportunitatea unei noi afaceri profitabile, din simple orgolii omeneşti. Am aprobat, aşadar, cu sentimentul împlinirii profesionale şi am semnat în fiori de nebănuită voluptate. I-am lăsat pe cei doi gentlemen din mine, cu numele de CLC, să-şi strîngă, fericiţi, mîinile (stînga şi dreapta s-au împreunat entuziast, ca la conferinţele de pace, sub ghişeul Fiscului), iar eu am privit cu optimism în perspectivă. Intrasem, vezi bine, în lumea bună a afaceriştilor români. O vreme, ferindu-mă de ochii soţiei şi ai minuţiosului Andrei, am verificat cutia poştală, cu nădejdea că "domnul director general CLC" îmi va expedia, din pură formalitate, o scrisorică oficială unde să-şi arate recunoştinţa şi "imensul respect" (de ce rîdeţi, Mr. Bean nu-şi scria singur felicitări de Crăciun, pe care, ulterior, le deschidea, bucurîndu-se ca un copil?). Din păcate, alter ego-ul meu nu a trimis nimic. Am primit totuşi o misivă de la Ministerul de Finanţe, în care eram "notificat" (de fapt, "domnul director general" era "notificat") că, în urma aprobării dlui CLC, proprietar al apartamentului X, de preluare în comodat, firma dlui CLC, director general, îşi putea deduce din impozit utilităţile casnice ale proprietarului CLC. Buimăcit de identităţi, am avut o insomnie teribilă în acea noapte. Pe la 4 dimineaţa, ameţit şi descompus, m-am dus la baie şi am privit cu intensitate mutra încercănată din oglindă. "Băi, directoraşule - i-am şoptit - îmi eşti dator pe viaţă." Descompusul s-a aplecat, umil, prin sticla luminată neonic şi mi-a sărutat mîna. După aceea, a ţipat cu glas de chivuţă: "Să trăieşti, patroane!".

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.