Un roman uitat şi cîteva semnificaţii actuale

Publicat în Dilema Veche nr. 598 din 30 iulie - 5 august 2015
Alte confuzii jpeg

Recitesc un roman interesant,

al lui Constantin Noica, apărut, pentru prima oară, în urmă cu un sfert de secol, la Humanitas. Este vorba despre jurnalul captivităţii filozofului în temniţele comuniste, din anii ’50-’60, ca rezultat al scandalului „cărţilor împrumutate“, care a afectat un număr mare de intelectuali bucureşteni la vremea respectivă. Printre ei se afla şi N. Steinhardt. Curios, în

monahul de la Rohia nu prezintă prestaţia lui Noica din timpul anchetei drept una strălucită. De altfel, poziţia conciliantă a autorului romanului amintit (Noica) faţă de torţionarii săi, poziţie tolerantă în sens superior, rămîne dimensiunea fundamentală a volumului (se vede şi din titlu), precum şi a momentului existenţial ca atare, faptul lăsînd, probabil, impresia slăbiciunii. Şi unele personaje din interiorul naraţiunii (tînărul sportiv Alec) îi reproşează intelectualului de 50 de ani prea multa îngăduinţă faţă de agresori, suspectîndu-l de laşitate. Privit însă cu atenţie, demersul lui Noica îşi dezvăluie rafinamentul. Situarea sa, în postură de „reflector“ fenomenologic al realităţii, deasupra puseurilor emoţionale îi asigură capacitatea unei analize riguroase, obiective, a complexităţii socio-politice din acei ani. Cîteva dintre intuiţiile sale – născute din efortul detaşării – sînt remarcabile, uimind şi astăzi prin acurateţea lor. Iată, spre exemplu, o observaţie de antropologie culturală, confirmînd o teză modernă, după care, în a doua jumătate a secolului XX, s-a derulat un al treilea război mondial, mult mai subtil în comparaţie cu militarismul,

unde mentalităţile grefate pe ascendentul omogenităţii şi-au impus dominaţia. Spune filozoful: „Oricine vede astăzi că europenii au lătrat la pomul greşit. Se băteau trei naţiuni mari din Europa (germanii, francezii şi englezii, n.m.) pentru ca alte două, mai mari, din marginea ei, americanii şi ruşii, să ia întîietatea, mai repede chiar decît şi-o puteau dori“. Confruntarea culturală i-a situat pe europeni – pentru întîia dată în istorie – pe o poziţie de

, urmînd ca ei să se adapteze, de acum înainte, capriciilor culturilor învingătoare. 

Comunismul şi, implicit, Uniunea Sovietică reprezintă nişte elemente mai curînd stranii ale noii ecuaţii politice. Ele ajung pe picior de egalitate cu liberalismul american doar printr-un joc al istoriei, rezistenţa lor în timp (interesantă profeţie) fiind sub semnul întrebării. Noica bănuieşte că informaţia prăbuşirii finale a comunismului se găseşte în însăşi intenţia sa primordială, nelipsită de un conţinut paradoxal: de a redistribui bogăţia în societate, după principii echitabile, devenite însă, neaşteptat, surse ale inechităţii absolute. Autorul explică bizareria socio-economică şi mentală în felul următor: „Cine a trăit cît de cît atent şi mai ales senin în comunism îşi dă seama că se ajunge la un rezultat ciudat, în aparenţă: revoluţia aceasta este, în ultimă instanţă, în favoarea bogatului, iar nu a săracului; căci bogatului i se ia bogăţia, ceea ce nu e mare lucru. Pe cînd săracului i se ia

de îmbogăţire. Iar un om frustrat de ideal – ceea ce la acest nivel înseamnă sens de viaţă – este desfiinţat într-un fel. Între timp, cel care posedase şi fusese alienat prin posesiune se poate uneori simţi reinvestit ca om, reînfiinţat. Cîţiva din clasele de sus, pe care viaţa uşoară îi făcea să nu ştie care le e măsura umană, au descoperit, odată deposedaţi de bunuri şi privilegii, că totuşi

ceva şi pot ceva, ba chiar că vor ceva şi

ceva, ba chiar că

ceva cu-adevărat. Într-un sens, şi-au descoperit necesitatea. Astăzi, ei nu mai aspiră să recapete libertăţi la plural, ci doar acea libertate care le împlineşte necesitatea lăuntrică“. Prin urmare, revoluţia comunistă este, în fapt, prilejul răsturnării etice şi sociale, învingătorii şi învinşii devenind nişte categorii extrem de flexibile, chiar şi la analiza de detaliu.

Am reţinut aceste idei în contextul eforturilor româneşti de astăzi cînd, iată, am optat deschis pentru modelul liberal şi, în plus, ne străduim să depăşim efectele „revoluţiei“ comuniste printr-un capitalism galopant, al arderilor de etape. Ce mă îngrijorează însă este modul nostru paradoxal de a ne aşeza (încă) în democraţie. Conform sondajelor, românii vor o ţară fără corupţie, acceptînd totuşi să dea mită oricînd interesele lor ar fi afectate. Păgubitul are aici o toleranţă semnificativ ridicată pentru păgubitor, în comparaţie cu echivalentul său din alte civilizaţii. S-ar putea chiar spune că, la noi, adesea, păgubitul zîmbeşte complice păgubitorului, înţelegîndu-l şi apreciindu-l masochist pentru performanţa lui incontestabilă. Hoţia eficientă, făcută cu graţie, reprezintă un certificat de excelenţă, care stîrneşte invidii solemne pînă şi nefericitei victime. Proverbele noastre – unice pe mapamond – confirmă voluptatea stranie de complicitate cu înşelătorul de succes („cine poate oase roade“ sau „hoţul neprins e negustor cinstit“). În aceeaşi ordine de idei, părem să acceptăm cu seninătate faptul că situarea cuiva pe o poziţie de putere, la un moment dat, înseamnă automat accesul la fructul oprit al corupţiei. El are girul nostru tacit pentru acţiuni necinstite, în virtutea convenţiei nescrise după principiile căreia toţi am proceda la fel. Corupem cu aceeaşi înţelegere şi bucurie cu care acceptăm să fim corupţi, aderînd la un tratat macrosistemic al neloialităţii. Am construit o cultură a corupţiei, un mecanism diabolic, perfecţionat pînă la detalii infinitezimale, iar acum ne arătăm surprinşi de agresivitatea lui. Ca în povestea creatorului ucis de propria sa creaţie, stăm inerţi, aşteptînd. Nu pe Godot, ci pe Schengen.  

Istoreme

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești