Un român

Publicat în Dilema Veche nr. 917 din 4 – 10 noiembrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Munții înalți și pietroși ai Cretei se profilau în dreapta. În stînga era marea, așa-numită a Libiei, calmă și caldă. Soarele la apus ne mîngîia cu o dulce blîndețe tomnatică. Masa instalată la marginea plajei, acoperită cu o mușama în binecunoscutele carouri alb-albastre, își aștepta, parcă, farfuriile cu gyros, castronelele cu tzatziki și o carafă cu vinul casei.

După niște experiențe cam neplăcute, tocmai discutam între noi că poate ar fi cazul să nu le mai spunem chelnerilor sau vînzătorilor, cînd ne întreabă, că sîntem din România, să ne dăm, eventual, drept italieni, cînd, dintr-o dată, un ins mititel, cu o burtă rotunjoară și părul rar, care ținea o tavă în mînă, ne-a abordat direct în română:

– De unde sînteți?

După un moment de stupoare, i-am răspuns că din București.

– Aha, bine ați venit! Eu sînt de lîngă Pitești. Dacă vă gîndiți să luați pește, să știți că dorada e proaspătă, e cea mai bună alegere pe care puteți s-o face aici.

– Mulțumim, păi, atunci, doradă o să și luăm. Și de cînd sînteți aici?

– De cincisprezece ani. Înainte eram mai mulți români în orășelul ăsta. Acum au mai plecat. Mai sîntem doar trei familii. Se cîștiga foarte bine pînă acum cîțiva ani, azi nu se mai cîștigă așa. De aia pleacă lumea. Nici turiștii nu mai vin cum veneau odată. Oamenii ăștia de aici nu mai investesc cum trebuie. Uite, de exemplu, plaja e plină de pietre. Înainte aveau o mașină care aduna pietrele. Acum nu mai folosesc așa ceva.

Ne-am uitat spre plajă mirați. Nici nu ne-ar fi trecut prin minte că asta putea fi o problemă. Ne-am dat seama că omul avea chef de vorbă. Învîrtea tava în mînă frecînd-o de burtă și, după ce a transmis comanda noastră, părea că nu mai vrea să se desprindă de noi. Avea o înfățișare de om bun de la țară și vorbea foarte bine.

– Eu aici, de fapt, nu sînt chelner, ne-a mărturisit. Sînt om bun la toate. Patronul are și o herghelie de ponei, știți, ca să-i călărească turiștii și copiii lor. Eu am grijă și de cai, acolo. Mai supraveghez și pe aici, la mese... În timp, am cîștigat mai bine decît aș fi cîștigat în România, vă dați seama. Dar muncesc întruna.

– Și iarna, cînd nu mai sînt turiști, ce faceți? Vă întoarceți acasă?

– Nu, iarna stăm la cules de măsline. Punem niște plase pe jos și avem niște aparate care se rotesc. E muncă multă. Bine, treaba asta brută o fac pakistanii sau indienii, dar trebuie să-i supraveghezi, că ăștia-s bătuți în cap. Noi, românii, evident, sîntem mult mai deștepți, nu ne comparăm cu ei. Dacă ai căzut pe jos, ei nu te ajută să te ridici. Nu-și dau seama ce trebuie să facă. Doar dacă le spui să-ți dea mîna, să te ajute, ți-o dau, altfel nu, atît de tăntălăi sînt. N-am pomenit așa ceva. De aia, patronii țin la noi, la români, că nu mai găsesc oameni așa buni care să muncească pe bani puțini. Totuși, eu am reușit să pun și deoparte. Fiică-mea a făcut școala aici, a luat bacalaureatul, în grecește, vă dați seama. Am învățat și noi limba, dar ea a făcut și școala în greacă, vă dați seama. Acum e la o facultate de management în Austria, s-a aranjat. Bine, acolo, ca să se întrețină, face curat pe la niște hoteluri, cînd n-are ore, dar se descurcă și noi ne bucurăm foarte mult.

Ceilalți chelneri de la terasă îi fac semne pe la spate că ar trebui să nu mai piardă vremea pe la masa noastră. Nu-i bagă în seamă. E nevorbit, cum se spune, și vrea să ne mai împărtășească una-alta, din viața lui.

– Mai vin români pe aici, ca turiști?

– Daaa, au venit foarte mulți. Vara asta n-a mai contat că-i pandemie. Dar de cînd a început valul patru, au cam dispărut. E adevărat că și sezonu-i pe sfîrșite. E bine aici. Apa e bună. Nici iarna nu-i prea frig. Ăștia nu plătesc taxe decît de vreo cinci ani. Înainte nu trebuia să plătească. Acum li se cer, dar ei nu prea declară tot. Sînt foarte uniți, nu-s ca noi, nu se pîrăsc unii pe alții. Dar vrem să plecăm și noi la un moment dat, tot în Austria, după fiică-mea, că acolo la nemți se cîștigă mai bine. Am făcut însă o prostie, că așa-i mintea românului. Am strîns banii de aici și i-am băgat într-o casă, lîngă Pitești, de unde vă spuneam că sîntem, lîngă Bascov, e un lac frumos acolo, nu știu dacă știți.

– Îl știm.

– Am făcut casa ca pentru noi, cu etaj și cu de toate. Așa-i mintea românului, ce să-i faci. Nu mi-am dat seama. Acum am, practic, o grămadă de bani blocați acolo, în casa aia, în pereți, și nu cred că mai mergem vreodată să locuim în ea. Ba chiar, ca să nu mai plătesc terenul, m-am gîndit atunci, la început, s-o fac în curte la maică-mea, lîngă casa ei. Acum nici nu pot s-o vînd. Cine o să ia așa o casă, în curtea altei case, undeva pe lîngă Pitești? Nu m-a dus capul și acum regret. Așa sîntem noi, românii, vrem neapărat să avem casă pe pămînt, proprietatea noastră. Și facem case degeaba, construim degeaba. Așa gîndim. Hai că vă las, că mă toacă ăștia. Trebuie să mă duc și dincolo, la herghelie, să văd de cai. O vacanță frumoasă vă doresc!

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.