Un pas mai departe

1 mai 2020
Invizibilii jpeg

„Niciodată nu i-am înțeles pe prepperșii ăștia”, zic în timp ce mă chinui să cioplesc cu un cuțit o bucată de lemn încăpățînată a naibii, lemn de esență tare. „Ce-s ăia prepperși?”, mă întreabă unul dintre tipii din grup, Cristi sau Răzvan, parcă, poate chiar Bogdan, în fine, știu că e dresor de cîini și are stupi. „Păi, prepperșii sînt ăia care se pregătesc toată viața pentru o catastrofă planetară, uite, ca acum, ca ăștia pe care vrem să-i atacăm”, îi zic. Mă chinui între timp mai abitir cu lemnul ăla obosit, cuțitul nu alunecă cum trebuie, părul nespălat îmi atîrnă pe față și mă încurcă. Stau cu profilul meu semiturcesc într-un soi de contre-jour cinematografic, fălcile au început probabil să-mi atîrne și ele, mi-au amorțit mîinile de la atîta efort. Mă pregătesc să-i explic mai departe lui Bogdan sau Răzvan și simt că ar trebui să scuip golănește ca să dau putere vorbelor care vor veni, dar mă abțin. M-aș face de rîs, nu știu să scuip cum trebuie, deși am luat lecții de la Titi, în Berceni, cînd eram mică. Nu știu cum îi reușeau ăluia niște scuipați la marele fix, mie mi se împrăștiau pe bărbie. În fine, renunț la gestul ăsta și dau mai departe.

„Prepperșii ăștia își pregătesc de-a lungul anilor tot soiul de buncăre pe care le umplu cu mîncare diversă – conserve, paste, carne la cutie, detergenți, lanterne și baterii, generatoare, hîrtie igienică și altele asemenea”, zic. „Că, dacă vine ziua aia Zet și se duce lumea dracului, ei o să aibă de toate și o să stea acolo să roadă la fasole cu cîrnat pe care o deschid cu cheița, iar restul lumii, nepregătiții, adică, o să moară de foame și o să bîntuie uite așa, prin pădure, ca noi.” „Și o să se șteargă la cur cu hîrtie igienică”, face Răzvan ăla și începe să rîdă. „Păi da, nu cu foi de brusture, ca noi”, zic și înfig adînc cuțitul în lemnul ăla, îmi iese o schijă frumoasă, alb-gălbuie, cîrlionțată la un capăt.

„Și apoi, cît egoism personal trebuie să ai și cîtă grijă maniacală doar de sufletul tău încît să crezi că ești atît de valoros ca tocmai tu să supraviețuiești?”, zic, cu amărăciune. „Băi, dacă ai fi cine știe ce superfizician, om de știință, nu știu, ceva mega-specialist care poate ajuta lumea asta, mai zic. Dar tu ce știi să faci? Stai acolo închis, rozi la fasole și te cufurești. Și apoi? Ce plan ai după ce-ți termini toate proviziile alea? Speri că se mai limpezește aerul pe afară, găsesc ăia un vaccin, devine lumea mai bună și gata? Dar tu, tu ai supraviețuit, și asta contează, îi vei perpetua genele alea prețioase, ADN-ul ăla spiralat de individ sub medie”, mai zic cu amărăciune și-mi trag un cuțit peste degete. Doare al dracului. Asta mai lipsește, să mă infectez.

„Orice viață contează”, îmi zice Răzvan (convenim că așa îl cheamă) și se uită la mine ca să vadă cum mi se face rușine de cele pe care le-am spus. Nu mi se face. „Sigur că orice viață contează”, îi zic, în timp ce-mi ling degetele tăiate, înțeleg că saliva face bine, „atîta vreme cît nu te pui tot timpul pe tine în față. De unde atîta orgoliu să crezi că ești buricul pămîntului, ce naiba?” Între timp, ceilalți din grup încep să se foiască, poștim ultima țigară și facem un plan.

Vrem să-i atacăm pe unii care au casa la marginea pădurii, am auzit că au provizii, iar nouă ni se răsucesc mațele de foame, am mîncat niște rozătoare nenorocite pînă acum, bine că le-am prins și p-alea. „Aș mînca și lilieci, și pangolini din ăia, de foame”, zice Răzvan care se întreabă visător: „Oare prepperșii ăștia or avea și halva?”. De ce, domnule, fix halva, n-am mai întrebat. Încurcate sînt căile poftelor. Am pus planul la punct, dar n-am cine știe ce speranțe. Ăia precis au și arme, ce să facem noi, o ceată de zdrențăroși înarmați cu bețe, în fața lor? Dar merită să încercăm, altă cale nu e.

Stau cu coatele pe pervazul geamului în apartamentul meu dintr-un cartier bucureștean. Clipesc des, ies din visarea asta în semitrezie, la televizor sînt știri COVID, COVID, COVID. Dintr-o mașină de poliție se aude spart: „Stați în casă, vă rugăm stați în casă!”. „Ho, măi, că stau”, zic și închid geamul. Cine naiba o fi Răzvan?

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.