Un pas mai departe
„Niciodată nu i-am înțeles pe prepperșii ăștia”, zic în timp ce mă chinui să cioplesc cu un cuțit o bucată de lemn încăpățînată a naibii, lemn de esență tare. „Ce-s ăia prepperși?”, mă întreabă unul dintre tipii din grup, Cristi sau Răzvan, parcă, poate chiar Bogdan, în fine, știu că e dresor de cîini și are stupi. „Păi, prepperșii sînt ăia care se pregătesc toată viața pentru o catastrofă planetară, uite, ca acum, ca ăștia pe care vrem să-i atacăm”, îi zic. Mă chinui între timp mai abitir cu lemnul ăla obosit, cuțitul nu alunecă cum trebuie, părul nespălat îmi atîrnă pe față și mă încurcă. Stau cu profilul meu semiturcesc într-un soi de contre-jour cinematografic, fălcile au început probabil să-mi atîrne și ele, mi-au amorțit mîinile de la atîta efort. Mă pregătesc să-i explic mai departe lui Bogdan sau Răzvan și simt că ar trebui să scuip golănește ca să dau putere vorbelor care vor veni, dar mă abțin. M-aș face de rîs, nu știu să scuip cum trebuie, deși am luat lecții de la Titi, în Berceni, cînd eram mică. Nu știu cum îi reușeau ăluia niște scuipați la marele fix, mie mi se împrăștiau pe bărbie. În fine, renunț la gestul ăsta și dau mai departe.
„Prepperșii ăștia își pregătesc de-a lungul anilor tot soiul de buncăre pe care le umplu cu mîncare diversă – conserve, paste, carne la cutie, detergenți, lanterne și baterii, generatoare, hîrtie igienică și altele asemenea”, zic. „Că, dacă vine ziua aia Zet și se duce lumea dracului, ei o să aibă de toate și o să stea acolo să roadă la fasole cu cîrnat pe care o deschid cu cheița, iar restul lumii, nepregătiții, adică, o să moară de foame și o să bîntuie uite așa, prin pădure, ca noi.” „Și o să se șteargă la cur cu hîrtie igienică”, face Răzvan ăla și începe să rîdă. „Păi da, nu cu foi de brusture, ca noi”, zic și înfig adînc cuțitul în lemnul ăla, îmi iese o schijă frumoasă, alb-gălbuie, cîrlionțată la un capăt.
„Și apoi, cît egoism personal trebuie să ai și cîtă grijă maniacală doar de sufletul tău încît să crezi că ești atît de valoros ca tocmai tu să supraviețuiești?”, zic, cu amărăciune. „Băi, dacă ai fi cine știe ce superfizician, om de știință, nu știu, ceva mega-specialist care poate ajuta lumea asta, mai zic. Dar tu ce știi să faci? Stai acolo închis, rozi la fasole și te cufurești. Și apoi? Ce plan ai după ce-ți termini toate proviziile alea? Speri că se mai limpezește aerul pe afară, găsesc ăia un vaccin, devine lumea mai bună și gata? Dar tu, tu ai supraviețuit, și asta contează, îi vei perpetua genele alea prețioase, ADN-ul ăla spiralat de individ sub medie”, mai zic cu amărăciune și-mi trag un cuțit peste degete. Doare al dracului. Asta mai lipsește, să mă infectez.
„Orice viață contează”, îmi zice Răzvan (convenim că așa îl cheamă) și se uită la mine ca să vadă cum mi se face rușine de cele pe care le-am spus. Nu mi se face. „Sigur că orice viață contează”, îi zic, în timp ce-mi ling degetele tăiate, înțeleg că saliva face bine, „atîta vreme cît nu te pui tot timpul pe tine în față. De unde atîta orgoliu să crezi că ești buricul pămîntului, ce naiba?” Între timp, ceilalți din grup încep să se foiască, poștim ultima țigară și facem un plan.
Vrem să-i atacăm pe unii care au casa la marginea pădurii, am auzit că au provizii, iar nouă ni se răsucesc mațele de foame, am mîncat niște rozătoare nenorocite pînă acum, bine că le-am prins și p-alea. „Aș mînca și lilieci, și pangolini din ăia, de foame”, zice Răzvan care se întreabă visător: „Oare prepperșii ăștia or avea și halva?”. De ce, domnule, fix halva, n-am mai întrebat. Încurcate sînt căile poftelor. Am pus planul la punct, dar n-am cine știe ce speranțe. Ăia precis au și arme, ce să facem noi, o ceată de zdrențăroși înarmați cu bețe, în fața lor? Dar merită să încercăm, altă cale nu e.
Stau cu coatele pe pervazul geamului în apartamentul meu dintr-un cartier bucureștean. Clipesc des, ies din visarea asta în semitrezie, la televizor sînt știri COVID, COVID, COVID. Dintr-o mașină de poliție se aude spart: „Stați în casă, vă rugăm stați în casă!”. „Ho, măi, că stau”, zic și închid geamul. Cine naiba o fi Răzvan?
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, Radio Kiss FM și Magic FM.
