Un oraș pentru infirmi

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Un oraș pentru infirmi jpeg

Ideea unui oraș rezervat pentru infirmi apare în unele din vechile istorii ale lui Alexandru Macedon (Curtius Rufus 5, 5, 5-24, Diodor 17, 69, 2-9 și Iustinus 11, 14, 11-12). Episodul e atît de curios încît a fost considerat de mulți cercetători moderni retorică pură și aruncat la coș. Dar nu e chiar așa.

Descrierea cea mai detaliată este la Curtius Rufus (secolul I d.Hr.). În timp ce Alexandru mărșăluiește spre Persepolis, capitala imperiului ahemenid (azi aproape de Shiraz, în Iran), îi iese înainte un grup de 4.000 de prizonieri greci mutilați de persani. Li se tăiaseră ba o mînă, ba un picior, ba o ureche și fuseseră însemnați cu fierul roșu. Alexandru plînge și le promite ca acum, eliberați, să-i ajute să se întoarcă în Grecia. Numai că ei se întreabă dacă n-ar fi mai bine să întemeieze o așezare în care să trăiască laolaltă chiar acolo. Căci – pe scurt – patria nefericiților e singurătatea, și degeaba te mai întorci acasă, nimeni nu iubește pe cel pe care-l compătimește. Alexandru îi ascultă și renunță la planul de a-i repatria. Le dă bani, ogoare, veșminte, vite, grîu și atît. Nu, bineînțeles că și cîte 3.000 de drahme.

La Diodor (secolul I î.Hr.) e vorba doar de 800 de prizonieri și se precizează că ei se căsătoriseră cu localnice și aveau copii. Argumentul lor cheie pentru a rămîne este că, dacă ar fi repatriați, ar ajunge să trăiască în mici grupuri de paria ai orașelor, tratați cu milă și dispreț. La Iustinus, scena e plasată după distrugerea Persepolisului, nu înainte. Una peste alta, trei din cinci mari istorici antici ai lui Alexandru pomenesc episodul. (La Plutarh el lipsește, deși i-ar fi venit ca o mănușă marelui moralist, și mai lipsește și de la Arrian, pentru care însă adevărata istorie e doar cea militară.) Lista măsurilor generoase ale lui Alexandru de la Curtius Rufus, confirmată de Diodor care adaugă și scutirea de taxe, nu e exclus să se bazeze pe vreun document oficial.

Știm că Alexandru Macedon a avut grijă de veteranii lui răniți, dar să-și schimbe planurile în funcție de dorința colectivă a unui grup de infirmi, exprimată după deliberare, e altceva, ba chiar ceva pentru care nu cred că sînt paralele în istoria antică. Atitudinea asta probabil nu i-o inculcase profesorul lui, Aristotel, cunoscut mai degrabă pentru opțiunile sale de tratament aplicat copiilor cu diformități, care, după el, trebuiau lăsați să moară – nu că asta ar fi scandalizat opinia publică a vremii. Alexandru a gîndit cu inima, deci, chiar dacă trebuie să i fi fost și lui clar că mediatizarea întîlnirii cu grecii torturați de perși putea justifica propagandistic tratamentul oribil pe care l-a aplicat cetății Persepolis după ce a cucerit-o în ianuarie 330.

O informație care apare doar la Diodor pare și ea să fie mai mult decît retorică: aflăm de la el că prizonierii erau buni meșteșugari cărora perșii le lăsaseră doar membrele care erau esențiale în meseria lor. Or, de vreo două secole, perșii foloseau, printre alții, artiști și meșteșugari greci în marile lor proiecte arhitecturale. Din cauza asta, s-a putut spune chiar că datorită influenței grecești reliefurile de la Persepolis rup cu tradiția orientală și că arta ahemenidă a timpului ar fi de fapt o ramură aparte a artei grecești arhaice tîrzii.

E sigur azi că sculptori greci au contribuit la realizarea reliefurilor din complexul marii săli hipostile (apadana) din Persepolis. Acești artiști, probabil ionieni, au lăsat acolo în urma lor, de pildă, un graffito cu două capete bărboase de greci, un cap de leu și un cap de cîine pe un fragment al unei încălțări de piatră a unei statui a lui Darius. Tot ei au făcut, într-o pauză de masă în Orientul barbar, o schiță cu Heracle pe o lespede. (Ambele s-ar data 500-470 î.Hr.) Șapte greci – cu nasuri ajustate local – apar de altfel în basoreliefuri din apadana aducînd tribut, de pildă vase metalice. În foto se văd cei care poartă un fel de cupe mari de înghețată (de obicei interpretate de istoricii de artă drept mari ghemuri de lînă sau poate mici stupi) și cei care par să poarte niște prosoape de plajă împăturite, pătate de înghețată (considerate de obicei ca fiind veșminte grecești).

Pe tăblițe descoperite în săpăturile de la Persepolis sînt înregistrate salariile muncitorilor care au ridicat marea capitală. Printre ei apar și greci, dintre care probabil unii făceau un fel de muncă silnică, cu salarii de mizerie. Prin anii ’60, un francez, J.P. Guépin, a comparat, în trecere, situația acestor prizonieri greci trimiși probabil de Pharnadates la Persepolis cu cea a grecilor eliberați de Alexandru cel Mare aproape un secol și jumătate mai tîrziu, care fuseseră poate mercenari capturați de Artaxerxes III. Cercetarea nu pare să fi făcut progrese de-atunci. Rămînem cu o scenă sui generis a unui dialog între stăpînul unui imperiu și un sindicat al persoanelor cu dizabilități – toți, oameni care muncesc, toți, perfect conștienți de discriminare –, și cu contribuția, cel mai adesea anonimă, a unor meșteșugari și artiști străini la construcțiile dintr o capitală aflată la 3.000 de kilometri distanță. Păcat doar că istoria antică și arheologia sînt chestii așa prăfuite, în care nu mai găsim în ziua de azi teme cu care să rezonăm.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

Foto: greci aducînd tribut la Persepolis, pe la 500 î. Hr.,

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.