Un om oarecare

Publicat în Dilema Veche nr. 781 din 7-13 februarie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Potrivesc obsesiv ceașca de cafea pe fața de masă în carouri mici albe și roșii. Fundul rotund al ei trebuie să se așeze perfect pe diagonala a patru pătrate. O aranjez milimetric ca într-un experiment de mare finețe, e ca și cum aș pune o miime de miligram dintr-o substanță într-o soluție de care depinde viața omenirii. E ca și cum aș tăia cu un bisturiu metafizic bosonul lui Higgs.

E prima zi cu adevărat caldă, însorită și uscată după o iarnă urîtă, în prînzișorul ăsta de februarie, speranța e după colț. Îmi pare că văd chiar niște muguri promițători pe ramurile copacilor, îmi pare că aud cum se schimbă trilurile mierlelor. Căci iarna asta care mi-a mucegăit sufletul nu m-a lăsat să aud în oraș decît vaietele prelungi ale pescărușilor, croncănitul ciorilor și ciripitul sacadat al vrăbiilor înfoiate de frig și al micilor pițigoi a căror inimă bravă ca o unghie mică de nou-născut habar n-am cum rezistă.

Am intrat într-o cafenea/bistrou care are fix patru mese mici într-o încăpere cît o sufragerie oarecare de bloc în care ajungi coborînd două trepte. Genul de loc în care vin doar cunoscuții din cartier, în care fata de la bar și tipul care servește pe la mese se salută cu clienții, știu exact cam ce mănîncă și ce beau și ce evenimente importante li s-au mai întîmplat în familie. Genul de loc în care nu vrei să ajungi dacă suferi de sindromul „Aș vrea să mă lase toată lumea în pace să îmi beau cafeaua în liniște și să mănînc fără să mă simt într-o vitrină“.

Am cerut felul de mîncare instagramabil al hipsterimii – pîine prăjită cu avocado și cu ou. M-am și autoscuzat în sinea mea. Îmi place oul. Și îmi place avocado. Da, te-a hrănit maică-ta cu avocado de mică și costă 8 lei bucata la Mega Image, dar ce să faci, ciorbe nu cred că servesc ăștia pe aici și atotprezentele paste cu mucilagiul ăla de trufe par o fiță și mai mare. Pîinea s-a muiat într-un fel nasol, iar avocado e necopt, crocant aproape, fără nici un dumnezeu în stadiul ăsta, mestec o bucată de șlap vechi. Oul e bun. Fata de la bar se uită la mine cu falca sprijinită de mînă, băiatul face glumițe de almanah la care mă fac că rîd cu poftă, cu gura larg deschisă din care mi se vede produsul mestecat – verde cu alb, năclăit în gălbenușul galben. Ia uite cum par în largul meu și nu sînt deloc, prefer un loc în care să fiu oarecarele perfect, să mi se trîntească o farfurie cu cîrnați în față și să fiu lăsată în pace.

Amabilitatea de complezență a străinilor m-a bulversat întotdeauna. Prima oară cînd am ajuns undeva în America am suferit un șoc cultural. Porțiile de mîncare prea mari, dantura aproape perfectă a fiecăruia, aplecarea către o viață sănătoasă și sportivă, rușinea cu care fumam o țigară ostracizată pe undeva pe afară, în spatele clădirilor. Cînd am intrat într-un magazin, tipul de acolo mi-a zis cu un zîmbet larg: „Hei, bine ai venit! Cum te mai simți azi?“ Am luat-o personal și m-am gîndit o secundă dacă să-i zic că m-am trezit cu o ușoară durere de cap, probabil de la diferența de fus orar, că tenișii ăștia noi mă cam bat la degetul mic și că, în general, sînt OK, mulțumesc mult de întrebare. Dar el era o păpușă frumoasă, bronzată și blondă care privea cu ochii ăia zîmbitori fix prin mine și fix prin oricine altcineva care ar fi intrat acolo, desigur.

Sau nimerești și pe aicea printr-un cabinet particular de medic, ești unul din miile trimis cu nu știu ce analize de făcut, lumea a împrumutat amabilitatea de plastic mai ucigătoare ca indiferența: „Ee, ne doare ficatul astăzi?“ Ficatul nostru comun, al meu și al doctoriței ăsteia între două vîrste care zîmbește mecanic. Îți întinde pe burtă un maglavais peste care trece aparatul ăla de ecografie, e un zugrav care lucrează mecanic, flap-flap, substanța vîscoasă îți alunecă spre șale, intră în cheutoarea blugilor, ea zîmbește, ficatul nostru stă la poză, amabilitatea îți sparge creierul în două.

Ieși apoi pe stradă, faci cîțiva pași bulversat și, de sub tricou, cad pe trotuar, în fața ta, niște bucăți mari de șervețel năclăit – a uitat să ți le ia de pe burtă cînd ți-a șters maglavaisul sau poate că nu era treaba ei să le ia, fir-ar să fie. Ți-a stricat ziua, ție, anonim perfect. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dronele tehnologice, soluția cea mai eficientă la criza de angajați din agricultură. „Nu mai are cine mulge o oaie!”
Utilajele de ultimă generație și softurile inteligente sunt pregătite să suplinească lipsa tot mai acută a angajaților din domeniul agricol. Potrivit specialiștilor, o dronă, de exemplu, poate înlocui câteva utilaje, dar și doi-trei angajați. În plus, e o soluție mult mai economică pentru fermieri.
image
Descoperire de groază: un șarpe s-a refugiat de viscol în apartamentul unor constănțeni
Un apel mai puțin obișnuit a venit astăzi pe numărul unic de urgență 112: o familie din Constanța a cerut ajutor, după ce a descoperit un șarpe, ascuns după comoda din hol.
image
Cel mai lung pod arc din România a fost deschis circulației: „Este un proiect 100% românesc” VIDEO
Podul în lungime de 170 de metri a fost construit de o echipă românească și a costat 46 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.
image
Cum a fost reclasificat un împărat roman ca femeie? Controversele antice și ce a dus la această decizie
Muzeul North Hertfordshire a luat decizia invocând mai multe dovezi în acest sens, inclusiv faptul că textele clasice susțin că împăratul a spus o dată „nu îmi spuneți Domn, întrucât sunt o Doamnă”. „Este doar politicos și respectuos să fim sensibili față de identificarea pronumelor pentru persoane