Un monstru care nu trebuie uitat

Publicat în Dilema Veche nr. 626 din 18-24 februarie 2016
978 973 50 4673 6 jpg jpeg

În vremea comunismului circula un banc, cum că în Larousse-ul din anul 2500 (cum va fi fiind el atunci), în dreptul numelui Adolf Hitler va sta scris: Mic terorist din epoca lui Stalin. Cu alte cuvinte, istoria va recunoaşte, la un moment dat, întreaga grozăvie a domniei „părintelui popoarelor“. 

Ei bine, e adevărat că nu sîntem încă în anul 2500, dar istoricul Paul Johnson (un fel de Lucian Boia britanic, dacă vreți) observă că, în mintea tinerilor de astăzi, Adolf Hitler „străluceşte“ în continuare drept cel mai rău conducător al secolului trecut, Mao Zedong este şi el destul de bine cunoscut, probabil din cauza evoluţiei actuale a statului chinez, în vreme ce tătucul Stalin tinde să intre într-un con de umbră. Este motivul pentru care istoricul spune că s-a hotărît să-l aşeze „în lumina necruţătoare a istoriei“. Aşadar, în 2014 a scris o carte despre Stalin (tradusă în româneşte la editura Humanitas), uşor de citit şi pe cît de scurtă, pe atît de elocventă.

„Stalin a fost un monstru, unul dintre cei mai mari monştri pe care i-a produs civilizaţia“ – scrie autorul în introducere. Iar cartea, pe parcursul ei, demonstrează cu vîrf şi îndesat această afirmaţie. O opinie importantă a lui Johnson (care trebuia să vină de la un englez) este aceea că la originea monstruoaselor dictaturi ale secolului XX a stat modelul creat de Napoleon. Nu doar cei mai mari – Lenin, Stalin, Hitler şi Mao Zedong –, dar şi „tiranii mai mărunţi precum Kim Ir-sen, Castro, Peron, Mengistu, Saddam Hussein, Ceauşescu şi Gaddafi“ au făcut parte, după păreerea sa, dintr-o nouă  categorie de „dictator ideologic care a copiat modelul de guvernare al lui Napoleon“. Desigur, numeroşii „fani“ ai lui Napoleon ar putea fi şocaţi de această idee, dar, revenind la Stalin, faptele lui nu se schimbă cu nimic, indiferent de tipul şi de rădăcinile istorice ale dictaturii sale. Şocant pentru cine nu ştia deja e şi faptul că, în tinereţe, Stalin a organizat bande de tîlhari care jefuiau bănci şi transporturi de valori. Banii erau folosiţi pentru finanţarea partidului bolşevic, care pe atunci era un fel de organizaţie revoluţio­nar-teroristă. Terorişti au rămas bolşevicii şi după ce au reuşit să ia puterea. Adică și-au terorizat propriul popor încă din prima zi. Johnson aminteşte că Lenin „ca primă măsură, a pus sub control presa, dînd o lege proiectată probabil de Stalin“ şi îl citează pe scriitorul Ilia Ehrenburg, care povestea că, imediat după preluarea capitalei de către bolşevici, „în fiecare zi, în zori, locuitorii Petrogradului studiau noile dispoziţii lipite pe faţadele clădirilor, încă ude şi mototolite, cu privire la ce era interzis şi la ce era încă permis“. 

Johnson neagă mitul potrivit căruia Stalin ar fi pervertit sistemul creat de Lenin, care, vezi Doamne, ar fi fost mai bun. El demonstrează că „teroarea stalinistă a fost pur şi simplu o extindere şi o amplificare ale terorii iniţiate de Lenin, care a fost declanşată în primele zile ale revoluţiei: Lenin a ordonat execuţiile încă din decembrie 1917, iar vocabularul său era împînzit de expresii ca împuşcaţi-i, pluton de execuţie, la zid cu ei, lichidaţi-i“ . E adevărat că, la sfîrşitul vieţii, Lenin şi-a dat seama că Stalin era un individ excesiv de brutal şi a dorit îndepărtarea lui de la o posibilă succesiune. Stalin, însă, deja acumulase destulă putere şi, după moartea lui Lenin, n-a avut multe probleme în drumul spre şefia partidului şi a statului. Ce a urmat, cu siguranţă multă lume ştie: crime, crime şi iar crime. Sînt lucruri ce trebuie mereu repetate. De la simpli ţărani care nu voiau să-şi dea micul lor avut statului, pînă la oameni din vîrful ierarhiei de stat şi de partid, ca Zinoviev, Kamenev, Troţki, Buharin şi foarte mulţi alţii au fost omorîți. Chiar şi atotputernicul şef al poliţiei secrete, explică Johnson, „trăia permanent cu frica în sîn, fiindcă, deşi el decidea asupra epurărilor la nivelul cel mai î­nalt, acestea se sfîrşeau cu propria sa arestare şi execuţie, după ce treaba urîtă era efectuată“.

După o primă campanie criminală împotriva chiaburilor în 1928, a urmat o a doua (începînd din 1929) și mai rea, pornind de la lozinca „Să fie lichidată clasa chiaburilor“ în care, potrivit chiar unei mărturisiri făcute de Stalin lui Churchill, „m-am ocupat de vreo zece milioane de ţărani“. În afară de cei omorîţi în luptă sau prin execuţii la faţa locului de către poliţia secretă, alți peste zece milioane de țărani au fost deportaţi în Siberia, dintre care o treime au fost executaţi sau au murit pe drum. Lucrurile nu s-au oprit însă aici. În anii ’30 teroarea s-a accelerat chiar şi în rîndurile partidului comunist. Johnson amintește cum, în 1934, din 1225 de delegaţi la congresul partidului, 1108 au fost ulterior arestaţi şi majoritatea executaţi, iar dintre cei 139 de membri supleanţi ai Comitetului Central aleşi la acel congres, 98 au fost împuşcaţi. Istoricul descrie atmosfera terifiantă a acelor vremuri: „Se făceau repetiţii în instanţă, iar completul de judecată striga: Moarte duşmanilor! Afară, pe stradă, mărşăluiau mii de muncitori strigînd şi ei: Moarte! Moarte! Moarte!“ Totul se desfăşura conform vorbei lui Stalin, „Moartea rezolvă toate problemele“. Însăşi soţia sa, cea de‑a doua, Nadia, s-a împuşcat în 1932, pentru că, așa cum spune Johnson, „i-a fost cu neputinţă să suporte ororile puse la cale de Stalin“. Al Doilea Război Mondial a adus cu el moartea altor milioane de soldați ruși pe front, cărora li s-au adăugat un număr greu de estimat de execuţii (pe diverse motive) în spatele frontului, plus cîteva bune milioane de deportări pe criterii etnice. Tot Stalin a ordonat şi masacrarea ofiţerilor polonezi, cunoscuta „operaţiune“ din pădurea Katin, în care agentul special V.M. Blohin a reuşit performanţa de a ucide personal, în decurs de o lună, aproximativ 8000 de oameni (împuşcîndu-i cu pistolul în ceafă). „…a fost poate cea mai dezgustătoare crimă de pe lunga listă a actelor satanice comise de Stalin“, scrie Johnson. 

Istoricul britanic, care pe parcursul întregii cărţi face şi un profil psihologic al lui Stalin, povesteşte cum pe măsură ce acesta îmbătrînea şi se afunda tot mai mult în rău, nu mai avea încredere în nimeni, era tot mai paranoic (desena capete de lup) şi se temea că ar putea fi omorît. Asta deşi, spune autorul, „siguranţa lui Stalin era garantată de un sfert de milion de oameni. În Rusia lui Stalin era exclus un incident ca atentatul cu bombă contra lui Hitler din iulie 1944“. Ironia sorţii a făcut însă ca tocmai din cauza sistemelor draconice de siguranţă, în 1953, cînd a suferit atacul cerebral, Stalin să nu poată primi nici un fel de ajutor medical timp de 12 ore. Şi, în cele din urmă, moartea a rezolvat problema. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.